14 matches
-
cavernă (peșteră) în versantul drept al "Cheilor Mânzului" din Munții Căpățânii, alcătuită dintr-o galerie ascendentă la intrare, săracă în forme concreționare, cu depozite clastice acoperite cu un strat de praf argilos; cu faună constituită din specii de miriapode și chilopode.
Peștera Arnăuților () [Corola-website/Science/326333_a_327662]
-
scutigera traversează rapid pereții și tavanul caselor. Corpul său este de culoare galben-gri și are trei dungi dorsale de culoare închisă. Picioarele, de asemenea, au dungi mai întunecate. Lungimea picioarelor se mărește dinspre cap spre telson (pigidiu). Spre deosebire de majoritatea celorlalte chilopode, scutigera are ochii bine dezvoltați. Ochii fasetați ai Scutigerii îi permit să sesizee lumina albă și razele ultraviolete. Scutigera este capabilă să diferențieze dinferite specii de insecte. În prezent se studiază corelație dintre vederea, relativ, bună și modul de viață
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
Este aproape incapabil să zboare din cauza penelor sale moi, însă aleargă bine. Duce o viață diurnă, noaptea stând ascuns în arbori. Scoate sunete ascuțite, care se aud de la distanță. Se hrănește cu larvele nevertebratelor, viermi, melci, amfipode, păianjeni, diverse insecte (chilopode, ortoptere, blatodee, diplopode, coleoptere) și șopârle. Ponta conține doar un singur ou pe an, de mărimea celui de găină. Această specie a fost descoperită de Verreaux și Des Murs în 1860; în prezent este pe cale de dispariție.
Kagu () [Corola-website/Science/331910_a_333239]
-
e conectat lanțul nervos ventral ce străbate corpul longitudinal. Toate artropodele în stadiul de embrion sunt segmentate, constituite dintr-o serie de module ce se repetă. Numărul de segmente variază în dependență de clasă și ordin. De exemplu la unele chilopode numărul lor ajunge până la 181, iar la unii acarieni corpul este nesegmentat. Fiecărui segment corespunde câte o pereche de apendice (membre). La majoritatea artropodelor actuale segmentele sunt grupate în regiuni, numite și tagme. De asemenea, și modul de repartizare a
Artropode () [Corola-website/Science/300050_a_301379]
-
se întâlnesc în apele lin curgătoare sau stagnante. În păduri se întâlnesc speciile de pseudoscorpioni "Chernes hahnii", "Neobisium sylvaticum" etc, iar în locuințe și în gospodării "- Chelifer cancroides". Destul de variată este biota solului alcătuită din lumbricide, furnici, enchitreide, elateride, carabide, chilopode, diplopode, gasteropode. Biomasa microbiană (bacterii, actinomicete) în sol pentru stratul 0 - 50 cm constituie 2640,6 - 3406,9 kg/ha (valoarea medie 3087,1 kg/ha).
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
de putrefacție. Ele hidratează hrană cu secreții speciale și apoi o fărămițează cu mandibulele și maxilele. Ele pot fi și dăunătorilor agricoli, în special în sere, unde pot provoca leziuni severe la răsadurilor tinere. le se disting cu ușurință de chilopode care se aseamănă într-o măsură. Chilopodele sunt mai rapide și au câte o perehe de membre pentru fiecare segment. Lungimea diplopodelor este cuprinsă în intervalul 2 - 280 mm, și pot avea de la 11 până la peste o sută de segmente
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
cresc și năpârlesc segmentele și picioarele se adăugă. Unele specii construiesc camere special din cuticula năpârlită, în care trăiesc în sezonul uscat. Iar cele mai multe specii mănânca exoscheletul rămas după năpârlire. Diplopodele trăiesc până la zece ani, în dependență de specie. Cele mai multe chilopode sunt erbivore și se hrănesc cu vegetație sau materie organică aflată în descompunerea materiei. Câteva specii sunt omnivore sau carnivore și vânează alte artropode mici, cum ar fi insectele minoscule sau chilopode, sau chiar râme. Unele specii au Aparatul bucal
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
până la zece ani, în dependență de specie. Cele mai multe chilopode sunt erbivore și se hrănesc cu vegetație sau materie organică aflată în descompunerea materiei. Câteva specii sunt omnivore sau carnivore și vânează alte artropode mici, cum ar fi insectele minoscule sau chilopode, sau chiar râme. Unele specii au Aparatul bucal adaptat suptului ce le permită să se hrănească pe sucurile plantelor. Multe diplopode umezesc hrana preventiv cu substanțe elaborate de glandele salivare. Din cauza viteze foarte lente de mișcare și incapacitatea lor de
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
Primul ajutor constă în spălarea zonei afecate cu apă curgătoare și administrarea unui tratament. Actualele diplopode sunt împărțite 3 subclase și 15 ordine. Subclasa Penicillata conține peste specii 160 de specii ale căror cuticulă nu este calcificat. Subclasa Pentazonia include chilopode care sunt capabile să se strângă într-o minge. Subclasa Helminthomorpha cuprinde marea majoritate a speciilor. Potrivit Guinness World Records "Archispirostreptus gigas" (Miriapodul negru gigant) poate crește până la 38,6 cm lungime, fiind cel mai mare miriapod.
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
este alcătuit dintr-un număr variat de segmente, fiecare purtând câte o pereche de membre. La unele miriapode segmentele sunt duble contopite, creâd impresia că fiecare segment are un număr dublu de membre. Membrele pirmului segment este foarte scurt, la chilopode numindu-se maxilipede (folosite la prinderea și omorârea prăzii). Celelalte membrele sunt implicate în locomoție, copulare. Corpul miriapodelor este acoperit cu o cuticulă chitinizată, uneori încrustată cu săruri de calciu. Cavitatea internă a corpului miriapodelor se numește mixocel. Sitemul nervos
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
limfatice etc. Miriapodele sunt animale unisexuate, cu fecundație externă. Gonadele (ovarele și testiculele) sunt pare sau contopite, în dependență de clasă. Gonoductele sunt impare, însă spre ieșire ele se ramifică în două. Se deschid gonoductele în al treilea segment. La chilopode este invers, anterior gonoductele sunt duble, apoi se unesc. Împerecherea are loc prin transferul spermatoforului de către mascul femelei. Ouăle depuse de femelă sunt bogate în vitelus nutritiv. Pentru aceasta masculii folosesc membre specializate, numite gopode. Dezvoltarea postembrionară decurge pe două
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
bogate în vitelus nutritiv. Pentru aceasta masculii folosesc membre specializate, numite gopode. Dezvoltarea postembrionară decurge pe două căi. Prima, din ouă se dezvoltă un miriapod cu toate segmentele dezvolate, semănând cu adulții. Acest tip de dezvoltare e întâlnit la genurile chilopode "Geophilus" și "Scolopendra". A două cale se realizează prin anamorfoză. Adică, juvenili eclozează cu un număr redus de segmente și membre. Numărul lor se completează pe parcursul năpârlirilor. Miriapode se întâlnesc frecvent în pădurile umede, ele îndeplinind un rol important în
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
rezultat că această zonă reprezintă un refugiu din timpul glaciațiunilor care a permis supraviețuirea unor specii terțiare ca: Amphimellania holandri dintre nevertebrate și Cobitis elongata dintre vertebrate. Fauna de nevertebrate este dominată de coleoptere și opilionide, urmate de colembole, arahnee, chilopode, izopode, orthoptere, formicide, gasteropode, larve de diptere ș.a.. Unele gasteropode ca: Carpathica langi, Zenobiella umbrosa sunt endemice, iar dintre plecoptere unele sunt considerate endemisme carpatice: Nemoura carpathica, Chloroperla kisi. Păsările - privighetoarea, mierla, cucul, sturzul - abundă în regiune în toate anotimpurile
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
mai strâmtă și urcă în trepte. Găsim și câteva formațiuni modeste, stalactite, stalagmite, scurgeri parietale. Peștera este inundată o mare parte din an, după cum o dovedesc și pereții care au diferite culori în funcție de nivelul apei. În peștera au fost identificate chilopode, lepidoptere, diptere, troglobiont, araneidae, copepode... După descoperirea Galeriei Superioare, Viorel Ludușan organizează amenajarea peșterii în scopuri turistice. Participă, pe lângă membrii clubului și speologi independenți sau turiști montani. Lucrările se execută între 1 și 31 august 1989 simultan cu ultima mare
Peștera Poarta lui Ionele () [Corola-website/Science/315479_a_316808]