10 matches
-
Poate, pentru un milion - și a greșit cifra. Orgasmul limbilor în jurul orei. Sunt un poet ceva mai tînăr și mai voluptuos, o, cu mult mai voluptuos, cu privirea bleagă, insuportabil de blîndă și urechile clăpăuge. Așa, ca îngerul. Cu aripi chiluge. Moleșit de dragoste. Pînă peste poate. Poezia trebuie să fie tot ce nu poți trăi pe viu, în fizic, din cauza intensității. Poezia chiar se trăiește pe viu, pe vîrful limbii, ca nămeții. Patule, pătuțule Unde ești, tu, patul meu
Poezii by Mihail Gălățanu [Corola-website/Imaginative/5037_a_6362]
-
se organizau și cu ocazia prășitului pentru „a scoate popușoii din buruiană”. Știuleții erau depozitați în coșare împletite din nuiele și, mai recent, confecționate din scândură sau din plasă de sârmă. Boabele se obțineau prin baterea știuleților în chiuă, cu chilugul (un fel de mai) sau în lesoi (recipient împletit din nuiele) cu ciomegele. Fig. 1 Unelte de curățat porumbul (după Papahagi) (reproducere după „Zona etnografică a colinelor Tutovei”) La fel ca și în alte zone colinare, până la începutul secolului al
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sus, se smulgeau și se făceau chită (mănunchi) de câte 12 fuioare. După ce se uscau în mici glugi la soare, se băteau cu îmblăciul pentru a se scutura sămânța. Din sămânța de cânepă prăjită se obținea uleiul sau bătută cu chilugul, fiartă și amestecată cu miere se făcea jolfa, bună de mâncat mai ales în post sau cu turte la Crăciun. În postul mare, jolfa se consuma în amestec cu boabe de păpușoi fierte sau cu grâu fiert. Adevărata muncă a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se punea sămânța de cânepă la bătut cu pilugul era un fel de buduroi, prevăzut cu o scobitură, anume făcută în corpul lemnului care fiind răchită, se scobea ușor și adânc. Aici, înăuntru, se așeza sămânța care primea loviturile pilugului (chilugului). Julfa rezultată era ceva delicios, o delicatesă , căreia, deși i se zicea „hrana săracilor” nu prea era la îndemâna oricui. O aveau numai bunii gospodari. Cei care își chibzuiau bine lucrurile în familie și gospodărie. Iar părinții mei, mai ales cât
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
chilug din pricina păduchilor și, pe deasupra, să o mai și prindă furând. Atunci, gardienilor tare le părea rău că cineva ras în cap nu poate fi ras încă o dată, spre deosebire de o spinare bătută, pe care liniștit o mai poți bate o dată. Chilugul rămâne multă vreme chilug, îmi spunea mama, părul nu-i atât de cretin ca pielea. Am o fotografie: mama ca fată tunsă chilug, jigărită de i se lipește pielea de os, ținând o pisică în brațe. Aceea-i și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se face un rulou; se învârte într-o tigaie și se dă la rolă. Se mănâncă caldă; este foarte hrănitoare. Julfă. Foietaj cu umplutură din sămânță de cânepă care se prepară după ce s-a îndepărtat crusta tare prin batere cu chilugul în piuă. Se facă mai multe foi care se ung cu această julfă și se însiropează. Se așează pe tavă și se taie ca un tort. Se făcea în mod obișnuit de sărbători. Nu am auzit atunci de proprietățile halucinogene
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să mai știu ce se putea cumpăra cu zece cenți, oricum, lua ceva de-ale gurii și-și sătura omizile ce le avea pe-acasă. Într-o zi, mama veni fericită. Îi găsise tatei de lucru. Vorbise cu rotofeiul și chilugul Maxa și acesta promisese că-i va da tatei ceva să trebăluiască. Ca să-l primească pe tata să care moloz și mortar, mama dăduse o perină mare din puf, o pernă făcută din penele gâștelor noastre de la Rudna. N-a
Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
din obișnuințele ei. Vai de soarta ei, mănâncă și ea o pâine până la urmă, așa cum toți din școala asta mănâncă o pâine și nu e vreunul care să nu se scape cu o palmă, barem, peste obrajii supți și creștetele chiluge, măcar că Rafael resimte palma aia abătându-se cu puteri însutite asupra lui. Păi, ca întotdeauna, lovit și strivit de lumea care-și vede de treburi ca să mănânce o pâine. Ce fel de pâine, mânjită cu ce, mă rog, păi, nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în gârlă! 10. În turele de zi, folosea bulanul mai cu fereală. Ai fi zis că se păstrează pentru săptămânile schimbului trei, când își scotea pârleala dezlănțuindu-se ca un dirijor posedat de tumultul unei orchestre de spinări și creștete chiluge, încropind o simfonie sincopată de chiote și văicăreli amestecate cu înjurături și amenințări scrâșnite. N-ar fi stat ea în loc de poveștile de adormit copiii puse la cale de Milică și de Rafael. Bâta-i sfântă, drept pentru care, madam Ortansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru totdeauna - moțăiala, somnul de veci prin paturile din oficii, cu Milică în coastă, cu madam Ortansa ori cu alt gardian condamnat pe viață, sau de unul singur cu sacoșa de ziare, așteptând copiii să vină la el, țestele lor chiluge, colțuroase, năpădite de cicatrice și cucuie și îngrămădindu-se de-a lungul culoarelor ca spinările unor animale mânate în turmă, răsfirându-se și regrupându-se și iar risipindu-se, după legi imemoriale ce călăuzeau și viața lui. Se vedea oglindit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]