154 matches
-
Doina Ioanid Îmbrăcată într-un chimono de ceremonii, Mika-Le mă învăța cum să mănînc fructe de mare, camambert și roquefort, fără să mă strîmb prea tare. Mă învăța cum să mă deschid voluptuoasa că o lalea la soare, în timp ce înăuntrul meu plesnesc una cîte una nebunele
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
după colț fără urmă”. Sentimentul că literatura și poezia s-au devalorizat în fața realului dezagrega(n)t domină, vremea vorbelor mari a decorurilor somptuoase a trecut (“se poate începe somptuos și departe / cuvântul cartagina albele cetăți cretane / mama mea în chimonoul verde / tata în fața catedralei” /.../ dar nu mai e vremea / să-ți scoți pieptul alb la lumină / pe străzile fără iarbă / crește o lume critică / mai bine în neștire să mergi / cu capul în pânze de heliu”), distanța dintre trăire și
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
de Tenis, Ilie Năstase, a participat, în calitate de invitat, la un important concurs internațional de judo. Fosta stea a tenisului mondial, împreună cu soția sa, Amalia Teodorescu, a vizionat meciurile turneului de Grand Prix de la Moscova, rămânând impresionat de spectaculozitatea sportului în chimono. Ilie Năstase a oficiat și la festivitatea de premiere, alături de Vladimir Platanov, președintele Dumei din Moscova, și de Marius Vizer, președintele Uniunii Europene de Judo. l Cele 25 de puncte înscrise la Sacramento de LeBron James, component al echipei Cleveland
Agenda2003-46-03-Sport () [Corola-journal/Journalistic/281724_a_283053]
-
ei se făcu albă, apoi roșie. Cu ochii la fete, cu gura deschisă, ea încerca să spună ceva și nu putea scoate nici un sunet. Văzând-o așa, fetele se speriară. − Ce-ați făcut? Rochia mea de mătase, pentru ocazii speciale! Chimonoul adus din Japonia! Cum ați putut? − Mami, dar avem bal și ne trebuie costume și...... − Și voi nu mergeți la bal! Și toată vacanța sunteți pedepsite! Și nu primiți haine noi de primăvară și de vară! Pentru că trebuie să-mi
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
să mai scot o vorbă, cu ochii pironiți în pământ. Am crezut că o să mă aresteze și o să mă poarte ca pe o criminală prin sat. În clipa aceea, mi-am dat seama că arătam foarte neîngrijită, așa cum eram în chimonoul de noapte și cu picioarele goale. M-a cuprins disperarea și simțeam că mor de rușine. Domnul Fujita încerca să mă liniștească. — Nu te mai necăji! Cum se simte mama ta? — Se odihnește în camera de zi. A fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
proporții de coșmar. Într-o zi, când m-am dus la teatru, i-am dat liber șoferului și, la întoarcere, am mers pe jos până la apartamentul domnului Uehara din Kyobashi. Era singur acasă și citea ziarul. Era îmbrăcat într-un chimono căptușit, în dungi, peste care purta altul scurt - bleumarin cu picățele albe. Mi s-a părut și bătrân și tânăr în același timp. Mi-a făcut o impresie ciudată... impresie pe care mi-ar face-o și o fiară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fără băutură! se rățoi un bărbat din camera de alături. — Vin! strigă slujnica pe nume Kinu, țâșnind din bucătărie cu o tavă pe care se aflau zece sticle de saké. Avea cam treizeci de ani și era îmbrăcată într-un chimono șic, cu dungi. Stai! o opri stăpâna, râzând. Lasă și aici două sticle! Dă apoi fuga până la Suzuya și adu repede două castronașe cu tăieței. M-am așezat lângă Chie. Mi-am încălzit mâinile la sobă — Așază-te mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a rostogolit pe scări. Asta a fost tot. În jur s-a lăsat liniște deplină. Am stins lumina, mi-am scos haina de catifea pe care mi-o adusese tata în dar, din străinătate. M-am vârât în pat în chimono, după ce mi-am dezlegat obi-ul. Îmi simțeam trupul greu din cauza băuturii. Eram foarte obosită și am ațipit imediat. Nu știu cum s-a întâmplat, dar când am deschis ochii, l-am găsit întins lângă mine. Timp de aproape o oră i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
să scriu memoriile astea jalnice. Kazuko, Nu mai e nimic de făcut. Rămâi cu bine! De fapt, moartea mea este naturală. Un om nu poate trăi numai de dragul principiilor. Am o rugăminte, deși mi-e cam jenă. Îți amintești de chimonoul de bumbac al mamei, pe care l-ai modificat ca să-l pot purta anul viitor? Te rog, pune-l în sicriu. Voiam să-l port. Mijește de ziuă. Te-am făcut să suferi prea mult. Rămâi cu bine! Efectul băuturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cu povestea noastră). Robespierre începe să latre nervos. Intrigată, Liliane se îndreaptă spre ușa de la intrare. Înainte de-a ajunge la vizor, întreabă: — Cine e? — Valetul, room-service. Liliane se uită prin vizor și-l vede pe Lionel, îmbrăcat într-un chimono de karatist. E ușor băut, dar foarte ușor, așa că damful de vin roșu, ieftin, nu trece prin ușă. Asta pentru simțul olfactiv al lui Liliane, că pentru nasul lui Robespierre e o chestiune de câteva secunde să identifice un Côte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
am comandat nimic. — Nici nu v-am adus nimic. Lionel intră în cameră, cu privirea în pământ. Când începe să-și ridice privirea, rămâne mască în fața talciocului în care a intrat. Robespierre îl latră agresiv și încearcă să-i rupă chimonoul. Se apără disperat. Se așază pe o pernă de pe podea, în poziția de repaus a karatiștilor. Nici el nu știe de ce-a venit. Până să se edifice, întreabă: Cafeaua la care m-ați invitat ieri mai există? — S-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Abandonează, mărginindu-se la un zâmbet deschis oricărei continuări. — Ți-a spus și cum o să mori? — Pe neașteptate, îi satisface Lionel curiozitatea. — Mare scofală, așa știu să ghicesc și eu. Zău, Lionel, aveam alte pretenții de la un inginer. Îți place chimonoul meu? schimbă Lionel subiectul. — Enorm. Chiar voiam să te întreb, ce te-a apucat? — Am vrut să-mi fac seppuku. N-am avut sabie. — De ce să te omori? Pentru că nu vreau să se întâmple cum a zis ea. Dacă tot
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
maestrului Marcel Rioret. Avem biroul pe Bulevardul Carnot. Se duce la un birou de sticlă - de la falimentul magazinului de decorațiuni interioare Notre Maison - și-i aduce o carte de vizită. Lionel o citește atent. Vădit impresionat, o bagă între faldurile chimonoului. — Practic, toate lichidările judiciare sunt făcute prin biroul nostru notarial. Tot ce vezi în casa asta a fost cumpărat la licitațiile organizate de noi. — Liliane, dacă ți-aș spune povestea neinteresantă a vieții mele, ai vedea că pot să mor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pentru anii în care a fost redus la tăcere. Cu ochii încă închiși, Lionel îi aplică o lovitură de karate precisă, rupându-l în două jumătăți egale. Deschide ochii și vede, ca prin ceață, o dezordine de nedescris în cameră: chimonoul aruncat pe jos, cioburi de sticlă lângă măsuța din bucătărie, un papuc pe televizor și al doilea înfundat, pe trei sferturi, în toaster. Ca să se convingă că n-a greșit camera, își pune ochelarii: vede exact aceeași dezordine, dar mult
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
inedit număr de musical. Reintră în cameră și face o ordine desăvârșită. Mănâncă mai consistent ca de obicei, după care spală vasele. Îi trece prin cap să se îmbrace mai extravagant, dar singura variantă la cele trei costume gri este chimonoul de karate. Purtatul chimonoului pe stradă, ziua-n amiaza mare, este considerat în Angers, ca peste tot în Franța, o extravaganță care te poate duce direct în duba poliției. Sau într-o ambulanță. Drept care Lionel se îmbracă în costumul gri
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Reintră în cameră și face o ordine desăvârșită. Mănâncă mai consistent ca de obicei, după care spală vasele. Îi trece prin cap să se îmbrace mai extravagant, dar singura variantă la cele trei costume gri este chimonoul de karate. Purtatul chimonoului pe stradă, ziua-n amiaza mare, este considerat în Angers, ca peste tot în Franța, o extravaganță care te poate duce direct în duba poliției. Sau într-o ambulanță. Drept care Lionel se îmbracă în costumul gri de pe umerașul cel mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Întors cu ceștile, stătea turcește, cu picioarele În x, adunate sub ea, oglindindu-se atent la vânătaia pe care și-o acoperea cu fond de ten. Se Îmbrăcase Într-un capot verde, Înflorat și cu mânecile foarte lungi, ca un chimono. Mi-am luat un scaun și am venit lângă pat. M-a Întrebat, sorbind din ceaiul meu (se strâmbă un pic, Încrețind năsucul și micșorând ochii Într-un fel drăgălaș) dacă am fost un profesor sever cu elevii, dacă am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
puteam să-i zăresc mai Întâi coatele Îndoite și apoi curba abruptă a nasului, iar În final, sfârcurile Întărite de frig, ieșite În evidență prin material? Sau era acel neglijeu lucios și alb, aruncat de obicei peste piciorul patului, lângă chimonoul din mătase artificială? Îmi era imposibil să disting culorile În Întuneric, așa că am continuat să bâjbâi și să explorez alge. Mai Încolo, am dat peste fuste, rochii și toalete de seară din mătase. Câteva rochii atârnau până jos pentru că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de preocupată de problema sexuală și că Încerca să clarifice cum stau lucrurile cu „profesorii amorului“. Fără să-mi răspundă, pipăi după tabachera pe care o ținea În sertarul noptierei. După ce-și aprinse o țigară și Își strânse cordonul chimonoului, Dora se pieptănă În fața oglinzilor șifonierului. La final, scoțând firele de păr din perie, răspunse cu țigara tremurându-i Între buze: — Anton, cred că ar fi timpul să iei În serios chestiunea sexuală. Băgând de seamă că sunt Încurcat, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umbla cu pași greoi În apartamentul de deasupra. După ce am ajuns În dormitorul care dă spre curte și am zăbovit În lumina mătăsoasă, dar deloc defavorabilă a lunii, am descoperit că Dora se Îmbrăcase din nou. Stând pe pat În chimonoul ei de mătase artificială, Își aranja o eșarfă pe umeri. De ce... — Pentru că acum e rândul tău să fii dezbrăcat și al meu, să fiu Îmbrăcată. Ar fi timpul să Înveți ceva. Cu degetul Întins, nerăbdător, arătă pălăria. Jos, jos, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu crezi? Dora nu scoase nici un cuvânt. „Dorothée“ e același lucru, numai că, În franceză. Pe când... Pe când „Dorothea“ are ceva... Ceva nobil și bine proporționat. Ca un... Stai. De ce te-ai oprit? Hai să schimbăm subiectul, spuse Dora, desfăcându-și chimonoul. — De ce? am repetat după un an, mutându-mi privirea de la muscă la masa din spatele doctorului. De ce a ales să păstreze copilul? Se pare că nu existau dovezi categorice cum că incestul ar avea urmări negative. Am putea presupune că acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își dădu jos ochelarii de soare și-mi oferi un zâmbet trist. - Pentru un doctor, un deces în familie dublează neliniștea pacienților. - Să înțeleg că hainele albe nu le porți ca să-i liniștești? - Pot să port și-un afurisit de chimono, dacă vreau. Ne-am ocupat locurile în mașina mea. Îmi spuse că lucra la departamentul de imigrare de la Aeroportul Londra. Ținându-se la distanță de mine, se lăsă pe spate, sprijinită de stâlpul portierei, și trecând în revistă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
m-a cutremurat; nu e numai furia, ușor de înțeles, pentru dauna economică și morală: simt și o atracție trepidantă pentru aceste falsuri, pentru această ramificare a mea, germinată în pământul unei alte civilizații. Îmi imaginez un bătrân japonez în chimono, trecând peste un podeț arcuit: este eul meu nipon care născocește o poveste de-a mea și ajunge să se identifice cu mine, ca rezultat al unui itinerar spiritual ce-mi este complet străin. De aceea, falsele scrieri Flannery produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îmboldească cu o biciuire-mângâiere jucăușă, provocatoare. Mi-am lăsat mâinile în jos, încercând să feresc aranjamentul frunzelor și al florilor; între timp, și ea mânuia crengile, întinsă înainte; s-a întâmplat că în aceeași clipă mâna mea a nimerit între chimono și pielea doamnei Miyagi, strângând un sân neted și călduț, de formă alungită, în timp ce mâna doamnei, dintre crengile de keiaki apucase mădularul meu și-l ținea cu îndrăzneală, scoțându-l din haine, de parcă ar fi întreprins o operație de desfrunzire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aruncă un braț pe după umerii mamei mele, iar Manus nu se poate dezlipi destul de repede de sicriul deschis, iar eu zac acolo în sicriul ăla de diftină albastră ca interiorul unui Lincoln Town Car. Desigur, mulțumesc, Evie, am pe mine chimonoul ăsta chinezesc de seară de mătase galbenă de concubină, crăpat pe-o parte până la brâu și ciorapi negri de plasă și dragoni chinezești roșii brodați în zona pelviană și pe sâni. Și cu pantofi roșii cu tocuri cui. Dar mandibulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]