101 matches
-
poveștile cu care mă adormeai, făcându-mă să cred că lumea e atât de bună și viața atât de frumoasă! ...Cum a murit săraca cu dorul pe gene! tânguia pe prispă una din mătușile mele. -Ce-ai Veto? sunt aici, ați chiorât cu toatele. Nici draga mea nu mă mai aude!Uite vă ating, vă iau în brațe. De unde atâta neputință în mângâierile voastre? ...La ușa casei, agățată de o grindă, zăcea o cană zâmbind strâmb la fărâma de viață ce-i sorbea
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
ei obscure și nenumărați trecători înturbanați încă fol făind nocturn, fereastra iluminată a came rei, cu sticle goale și patul acoperit cu o pătură într-a devăr abjectă. S-a așezat pe marginea balustradei de piatră a minaretului, s-a chiorât în gaura de lume din bezna de jos și mi-a zis: — Ar fi așa simplu să mă las să cad... Am smuls-o de-acolo cu o iritare violentă pe care nu mi-o bănuiam și am trântit o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și, din cîteva salturi peste băncile pline ochi de participanți, ajunse față în față cu doi dintre cei mai antipatici adversari ai săi. În locul tău, aș fi procedat exact la fel, se distrase de el Bătrînul în seara aceleiași zile chiorîndu se la vînătăile și zgîrieturile de pe fața lui Roja, care-l făceau să semene cu un măscărici de la circ. Aș fi ales și eu cel mai scurt drum pînă la ei. Se lăsă cu o încăierare generală de toată frumusețea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor din talpă pînă în șold. Te-ai fi așteptat ca pe gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă. N-am recunoscut pe nimeni oricît m-am chiorît eu la fiecare din cei care au coborît pe rînd din elicopter. Nici măcar lumina împrăștiată de farul de aterizare nu mi a folosit la nimic, mă aflam la distanță prea mare. Am reușit totuși să-mi dau seama că aveam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de lustruit, că practic Îmi puteam vedea În el propria reflexie. „Trebuie să o salut“, m-am gândit, un pic posomorâtă. Am bătut-o pe umăr: —Bună, Phoebe! Phoebe s-a Întors și s-a uitat la mine. S-a chiorât la căruciorul meu care dădea pe dinafară. Nu dădu nici măcar un semn cum că m-ar fi recunoscut. Brusc, pufni: —Sylvie! Tu erai? Pentru o clipă, nu te-am recunoscut. Cu toate alea de curățat după tine. Nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la iveală niște pietre nemaipomenite. - Bine. Poftim cheile. Baba Dochia se urcă la volan, instală pisica lângă ea, băgă o casetă cu Jefferson Airplane în casetofon și călcă acceleratorul. Locuia în Giurgiu, deci o luă înspre Ruse. Ajunsă acolo se chiorî o vreme peste Dunăre, dar cum nu era mare lucru de văzut, intră într-o cafenea și comandă o cafea și ziarul Washington Post. În care la pagina 28 chiar era un articol despre incendiu, care suna cam așa: Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
văzut ("Ce p(iii) mea?") continuă ce-au început, de se zgîlțîie gardul. Li se rupe de doamna trecută de-a doua tinerețe. De ce i-ar deranja? Intimitatea nu-i lucru mare nici pentru el, nici pentru ea. "Ce te chiorăști? Ușcheală!" urlă fata la mine. Sînt inevitabila bătrînică, aia care-i sîcîie cu politețea ei în tramvai, cu dați muzica mai încet, cu... L-a luat în brațe și-l strînge de parcă mîine ar fi sfîrșitul lumii. Băiatul trîntește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și, din cîteva salturi peste băncile pline ochi de participanți, ajunse față în față cu doi dintre cei mai antipatici adversari ai săi. În locul tău, aș fi procedat exact la fel, se distrase de el Bătrînul în seara aceleiași zile chiorîndu se la vînătăile și zgîrieturile de pe fața lui Roja, care-l făceau să semene cu un măscărici de la circ. Aș fi ales și eu cel mai scurt drum pînă la ei. Se lăsă cu o încăierare generală de toată frumusețea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor din talpă pînă în șold. Te-ai fi așteptat ca pe gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă. N-am recunoscut pe nimeni oricît m-am chiorît eu la fiecare din cei care au coborît pe rînd din elicopter. Nici măcar lumina împrăștiată de farul de aterizare nu mi a folosit la nimic, mă aflam la distanță prea mare. Am reușit totuși să-mi dau seama că aveam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rămase de la „felul trei” cu care-l ademenise Aneta să adoarmă mai repede. Nu a apucat să prindă și să pedepsească musca, așa cum făcea bunicul Ghiorghi când o găbjea cu lovituri de ștergar și spunea invariabil: Ămâia măti, Anetă, ai chiorât de n-ai văzuto? De fapt, În căpșorul lui (mare de pe atunci) acoperit de o chică transpirată, toate gândulețele sale erau stăpânite de Vizanti care lătra pe cele mai Înalte note, urla, mârâia, scheuna și de furie, În răstimpuri rodea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu mai discutăm! Bunicul a zâmbit pe sub mustața cu colțurile Îngălbenite de luleaua cu tutun prost, a spus În gând că Va „esti un olari bun”, iar cu voce tare a rostit: Ei, lasă Hasmațuchi că am să mă mai chiorăsc eu cum voi putea ca să aflu prețul achitat de muncitorime pentru palatu’ regeului nostru, tu du-te și spune-i lui Victor că am zis să te-nvețe să citști șî gândăceii cei mici! A doua zi, Va s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
patru ace verzi, să moară cartierul, nu alta, dar, deși era parolist de felul lui, s-a întors în coșciug. Venise însoțit de vreo zece soldați, la ceas de noapte. Deși sosirea îi fusese secretoasă, cei de pe scara blocului se chiorau, care mai de care, de zor, de după perdele, ca să vadă cum urcă Ucu pe umeri de soldați la etajul al doilea. Pentru că nu mai aveam loc la fereastră, am ieșit pe scara blocului și, când am fost prins de urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un glas, și admiratorii, și contestatarii săi, unii remarcând lirismul majusculat, ceilalți arătând cu degetul către lipsa de elevație.) Fiți atenți: „I s-a presărat casa cu/ fotografii de familie: degeaba, ăla nu sunt eu, eu/ sunt altul. Ce te chiorăști/ atâta?” Trei versuri, așadar, a căror aparentă violență, o dată elegiac repetitivă, a doua oară infamant țâfnoasă, e amortizată de aluzia la Iluminările lui Rimbaud. În continuare: „M-au bătut aurolacii și m-au dat afară.../ Afară din canalizare, pe// gaura
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
ori, lasă cricul și oprește și se dă jos cu atenție mângâie șaua și rezervorul și îi zice că e o motocicletă dată dracului. Și a doua zi Spook face ture prin centru pe la toate prăvăliile de motociclete și se chiorăște la alea din vitrine, cu balele pe bot și intră și se uită la prețuri și tipu îi zice că tot 1500 de dolari costă la fel ca acum două zile și Spook îl întreabă dacă are vreuna nouă la
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
eu, ca de ce sunt prigonit eu și păcatoșii trăiesc bine, că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea ploua etc., în loc să am răbdare. 17. Am zis zău, să mor eu, să n-am parte de, să chiorăsc, etc. 18. Am fost nemulțumit(a) cu starea mea (mai bine era așa decât așa). 19. Am jurat strâmb. Am jurat că voi face ceva rău. 20. Am blestemat. Și pe mine însumi (însămi) m-am blestemat. 21. Am fost
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
Simona Tache A pozat-o o amică, în vara asta, în New York: Și s-a și chiorât intens pe sub husa aia, ca să vadă dacă bicicleta era pe bune. Concluzia: perfect pe bune, funcțională, numai bună de extras din husă și pornit cu ea la plimbare. N-am bicicletă, c-aș ruga-o și io pe mamaie să
Nou în modă: Husă tricotată pentru bicicletă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18768_a_20093]
-
nuntă la care fusesem chemat ar fi fost mai potrivită pe o plantație din Mississippi, impresie întărită de slujnica tuciurie care mi-a răspuns la ușă. I-am arătat legitimația mea și i-am spus că sunt așteptat. S-a chiorât plină de îndoială la ea, de parcă se credea însuși Himmler: — Frau Lange nu mi-a zis nimica despre mata. — Poate o fi uitat, i-am răspuns. Uite ce e, tocmai ce m-a sunat la birou acum o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că n-are ele zile cu mine că io le sunt nănașa plesni-le-ar fierea-n ele dă bagaboante! Auz’ bă, io-te, bă, la aia cu chiloț’ verz’ cum dracu poa’ să fie așa dă scroafă să să chiorască dupe oamini pă plaja noastră bă, ia scoală și zî-i fo’ două să să sâmtă că nu-i în șura mă-sii, ie pă plaja poporului, scoală, bă, că dacă nu îi zâc io, d-o trece udu’. Da
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
era conectat la o stație de radioficare locală de la care se transmitea postul național de radio în întreaga rețea a Buhușiului, programul I - îmi amintesc cum se transmitea: „Aici București, România...”, iar nanu, cu ochii fixați pe difuzor zicea: „să chiorăști tu că acolo-i Bucureștiul?!”). Nepoata acestui om neînchipuit de hazliu, Sofia Rotaru s-a născut la Marșenița, raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți, pe 7 aucust 1947. Pentru că aceste locuri au aparținut rând pe rând de Principatul Moldovei, Austro Ungaria
SOFIA ROTARU. BUHUŞI, MELEAGUL STRĂBUN AL CÂNTĂREŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347618_a_348947]
-
într-un lan de porumb și am mascat-o cu frunze de stejar, iar cailor le-am dat drumul să pască prin niște stufăriș , fiind morți de foame; ploaia de gloanțe s-a oprit, rușii au plecat târâș spre observator chiorându-se prin niște binocluri, unul din eu a scos un aparat de transmisie și a început să vorbească repede cu superiorii lui. Așa ne-a prins noaptea, sleiți de puteri și nemâncați; eu cu Vida Baci ne-am retras spre
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
se trag. Ci viața noastră publică de-aia e mai mult un concert de hiene și maidanezi în rut, cu grohăituri vesele de porci în siestă, ca-n Pisan Cantos-urile lui Ezra Pound, fiindcă intelectualii devin retractili, megaintelectualii nu se chiorăsc mai jos de rubricuță la norod, cărturarii nu se bagă, iar microintelectualii n-au vizibilitate, așa că greul producției cotidiene de text și hipertext îl duc nechezolii ca editorialiști și, moderatorii lor, postacii noștri, ca domni pământeni. Iar această situație, dacă
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
rost de cheia de la pătul? -N-o mai găsesc!- i-am răspuns, deși o aveam în buzunar. Am luat altă vorbă, ce eram prost să-i dau eu cheia de la pătul să se iubească el cu Frida acolo? Ioniță s-a chiorât ce s-a chiorât la mine, văzând că bat în retragere, și m-a amenințat: -Măăă, nu fi prost, tot pun eu gheara pe ea! Am aflat cum o cheamă. Frida o cheamă, nume de orient, din Șeherezada, eu nababul
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
pătul? -N-o mai găsesc!- i-am răspuns, deși o aveam în buzunar. Am luat altă vorbă, ce eram prost să-i dau eu cheia de la pătul să se iubească el cu Frida acolo? Ioniță s-a chiorât ce s-a chiorât la mine, văzând că bat în retragere, și m-a amenințat: -Măăă, nu fi prost, tot pun eu gheara pe ea! Am aflat cum o cheamă. Frida o cheamă, nume de orient, din Șeherezada, eu nababul, împăratul, și ea cadâna
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viață, Și ciripesc cerșind căldură. Copiii aciuați prin casă
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
patru. Pur și simplu, noi nu strănutăm, asta e! Și ce dacă n-am strănutat și nu am azvârlit nimic din ce am înghițit? Chiar așa, cum puteți să spuneți că nu suntem ca voi? Nu mai vedeți bine, ați chiorât sau ce aveți? Dar balaurul care îi îmtărâtase pe ceilalți frați ai lui atunci când fusese vorba de hrană, nu se dădu bătut și insistă: - Și eu sunt convins că este ceva cu voi, ceva este cusut cu ață roșie la
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]