77 matches
-
grupul de doctori, cu Verdunel în frunte, fu condus într-o altă sală. Aici, printre pereții pictați, cu scene din petrecerile lui Bachus, domnea o altă atmosferă. Plină de veselie, majoritatea oamenilor, la fel de sclipitor înțoliți, erau deja beți, iar muierile chirăiau și făceau de invitații fără echivoc. O masă ce părea nesfârșită era acoperită cu tăvi uriașe pe care se aflau tot felul de bucate. Verdunel își dădu seama că este sfâșiat de foame, până acum din cauza fricii nu simțise, și
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
și cu rafale de vânt absolut benefice fiindcă mai răcoresc puțin atmosfera. Și, aici apare miracolul! Tinerii aceia neînduplecați, care cu un minut înainte ne convinseseră că sunt deciși să moară în chinuri pentru a ne zgudui nesimțirea, încep să chirăie, să fugă la adăpost, îmbrâncindu-se vehement cu prostimea care făcea același lucru, iar vopselurile sumbre, din păr și de pe față, încep să se scurgă, într-un mod, fără îndoială neprevăzut și, relativ comic. Se înghesuie sub o streașină, încep
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1406394413.html [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
o aură argintiu-aurie. Din ungherele întunecate ale ulițelor, de la răscruci, din copaci și șure, din umbrele înfricoșătoare ale nopții și din cotloanele cele mai sumbre țâșnesc împielițați cu coadă, furci și coarne, țipă ca din gură de șarpe, urlă și chirăie de pârjolul și arșița Slavei Dumnezeiești care se pogoară asupra satului ca o pâclă fosforescentă. Și mai înverșunați de neputința lor, dracii se înfurie pe vrăjitoarea Buha care-i tot mână spre acea așezare de unde vine o vâlvătaie care-i
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
mai la o parte, tu nu văzuși că are ghearele roșii dă la sângele scurs din trupurile celor pe care i-a sfâșiat și i-a mâncat! Abia acum Verhilda, care era cam căscată din fire, observă grozăvia și sări chirăind spre colțul încăperii. Popa începu să ardă tămâie și să bată cruci cât clopotnița implorându-l pe Sfântul Gheorghe să mai omoare o dată fiara. Zadarnic! „Fiara” părea a zâmbi cam pierdut, așa cum face orice om obișnuit atunci când este depășit complet
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400141119.html [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
cinci ani, nu putu să nu-și exprime admirația pentru modul profesionist în care rezolvase o problemă, pentru el deosebit de dificilă, că de mult nu mai încăpea pe ușa cotețului. Apoi, din sac fură extrase, cu multă atenție, păsările ce chirăiau zăpăcite, până când, la cincea extragere, apăru cocoșul cel negru, acela ce cântărea cam șase kilograme! Aici intră în acțiune magul Lică, acel care, precum vitejii din vechime, își avântă cuțitul cel ascuțit pe piatră și din câteva mișcări reteză capul
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420477231.html [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți... Nici muierile nu mai chirăiau... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a iubirii! Războiul este îndemnul
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Mesajul_mihai_batog_bujenita_1380815212.html [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a iubirii, războiul este îndemnul
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Mesajul_mihai_batog_bujenita_1337100265.html [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
întrunire și nici cu masă de prezidiu drapată în roșu! Dar nimic nu era imposibil pentru un om ca el! Adună în cel mai scurt timp femeile de serviciu de pe toate scările și le desfăcu contractul de muncă, lăsându-le chirăind ca proastele, în zadar. Însă, după două zile, dădu anunț că face angajări și le repuse în drepturi numai după ce jurară să facă lună în curtea interioară (soare nu se putea fiindcă acesta nu ajungea niciodată acolo) apoi îi mobiliză
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420735730.html [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
loc. La un moment dat, după aproape o oră de căutare, când a ieșit la suprafață scuturând din cap și vărsând apa din gură, militarul a spus: “Fusei cu piciorele pe el”. Toată lumea a început să țipe, să urle, să chirăie ... Mărin s-a scufundat din nou și a ieșit la margine cu el pe brațe. Era vânăt. Numai tălpile picioarelor erau de culoarea labei de rață galbene. L-a așezat pe nisip, lângă haine. Țipetele mai accentuate se tot înmulțeau
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1409599425.html [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
imediat unii pe alții. Și se vedeau că erau de sticlă leii mâncați de tigri și tigrii mâncați de lei. Nu le mai era foame. Regele a închis tripoul. 23-24 septembrie 78 Noapte sinucigașă cu concursul unui șobolan. E deșirat, chirăie femeiește, bețiv. Are culoarea fontei de inundație, a creierului birocratic. Chelește nervii însoțit de țânțari, ciumă, lume. Face găurile shakespeariene ale vieții și scuipă pe cranii în pofida lordului Ganesh. Greierii, luna cu cearcăn, stelele în rut de rouă și ademenire
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/george_anca_1494229667.html [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
distanță, câteva zeci de lebede plutesc maiestuos, ca niște regine, indiferente la privirile avide ale supușilor. Pe malul opus al canalului, două găinușe de baltă își învață puii să înoate. Deodată, o cioară plonjează către pufurile negricioase. Cele două găinușe chirăie și se reped la cioară, atacând-o sincron, până o pun pe fugă. Pe malul nostru, un șarpe de apă prinde în gură o broască, apucând-o de picior. Cătălin apucă șarpele de coadă și îl ridică în aer. Acesta
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1404121491.html [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
cel mai apropiat cuibar strecuram mâna chiar și pe sub vreo găină gata de ouat și șterpeleam patru ori cinci ouă, dacă îmi ieșea în cale vreo puicuță și o nimeream o apucam repede de gât ca să nu cotcodăcească ori să chirăie și să dea alarma, din grădină îmi umpleam buzunarele cu roșii și castraveți iar astfel garnisit, ieșeam în calea vitelor și urcam împreună. Odată ajunși sus, aduceam cu toții bucatele la „bucătărie” adică, un fel de hrubă săpată de noi în
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/constantin_stefan_selaru_1418364087.html [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
Bărbații, urmași ai vechilor și vitejilor răzeși din timpurile de glorie ale istoriei, cuprinși de patima luptei, agitau ciomegele și proferau îndemnuri din care nu lipseau dumnezeii, crucile și anatomia mamei acestei cumplite arătări, ieșită parcă din străfundurile iadului. Muierile chirăiau, ca de obicei, fără rost având colțul basmalei în gură. Babele vorbeau fără șir, părând a derula vechi incantații. Ce era cu adevărat în mintea lor însă, nimeni nu putea să știe... Copii de toate vârstele, unii aflați deocamdată în
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1405442803.html [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
aflau sticla de whisky, paharul de cristal, castronașul cu linguriță pentru cuburile de gheață și limbile adulatorilor de serviciu puse cu generozitate la discreție. Marele Critic oficie sorbitul primului pahar, râgâi zgomotos și spuse plin de încântare: - Flit! Gașca dispăru, chirăind încântată de bunăvoința arătată și era gata-gata să-l omoare pe un tâmpit ce se lăuda cu stropii de salivă de pe obraz, susținând nemernicul că sunt chiar ai Inegalabilului. După mai mulți pumni și înjurături însă, lacrimile i-au acoperit
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1428679231.html [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
de vreun an încoace mai abitir, sună așa: „Poporul e terorizat de Noua Securitate”. Adicătelea, Justiția, pe mână cu Serviciile, și, mai nou, cu președintele Iohannis, arestează la greu oameni nevinovați. „Milioane de români sunt prigoniți ca în anii `50” chirăia portavocea PSD S. Ghiță ca un cocoș claponit. „Dacă azi îl iau pe Ponta, mâine pe Dragnea, poimâine pe Ghiță, să știi că răspoimâine urmezi tu, amărăștene!”. Ideea este de a pune la un loc, ca victime ale Noii Securități
Marele vis al PSDragnea by https://republica.ro/marele-vis-al-psdragnea [Corola-blog/BlogPost/339223_a_340552]
-
sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat, cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a iubirii, războiul este îndemnul celui
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_nescrisa_inca.html [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
Ei, bunicii erau plecați cu treburi iar noi singuri stăteam închiși în curte. Aveam o vecină (mama Mia) care stătea vis-a-vis la o casă, tot cu etaj și ne mai supraveghea. Țin minte când îi raporta bunicii: „Cornelie se bătură ... chirăi unu de auzi tot satu!”. Bunica ne trombonea că avea un pitic în lemne care-i spunea tot ce făceam. Pe urmă, când ne-am mai mărit ne-am prins noi cine ne monitoriza. Sunt multe de povestit. Aș retrăi
Adi Popescu: O copilărie fericită by http://revistaderecenzii.ro/adi-popescu-o-copilarie-fericita/ [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
lacului. Era plin de băiețași cocalari ieșiți la scăldat. O imagine destul de dezagreabilă, desigur. E neplăcut să te uiți, în timp ce încerci să-ți speli creierii, la niște cocalari în chiloți care se stropesc, se bălăcesc, se aruncă-n cap și chirăie. Ce m-a uimit cel mai tare și mai tare nu cred c-o să ghiciți, dar vă invit totuși să încercați. Iată cum sună ghicitoarea: Care erau locurile alese cu predilecție pentru scăldat? Sau: Ce scria MARE pe panourile amplasate
Ghicitoare românească by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18308_a_19633]
-
alt fel tradițional gătit de localnici, felia de pizza cu ceva, orice, dar preferabil fără nimic, că e cea mai bună. E loc comun, dar Central Park e, de departe, locul meu favorit în Manhattan. Vara, cînd sute de copii chirăie și aleargă printre copaci și adulți, primăvara, printre ronduri de flori, toamna - cu joggeri alergînd peste frunze uscate sau iarna, îngropat sub zăpadă (mă rog, dacă îi mai permite încălzirea globală) parcul ăsta este, de departe, cea mai fascinantă oază
New York, New York… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20920_a_22245]
-
beți o bere la terasă sau vă bălăciți prin valuri, ca doi nebuni șturlubatici. E super. Ochii amabili ai soacră-tii te urmăresc non-stop, cu aceeași dragoste ca întotdeauna. De aceea, în loc să vă tăvăliți prin valuri și să vă stropiți chirăind euforic, hotărâți să mergeți pe rând în apă, ca doi oameni civilizați care nu se cunosc. Porți aceeași fustă lungă toata vacanța, ca să nu se uite tata socru cruciș la rochițele mini sau la pantalonii scurți până sub fund. Dimineața
Vacanță de neuitat, în 4 pași, fără profesor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19084_a_20409]
-
de viață din București (nu știu de ce, pentru moment aș fi dorit să scriu "scenetă"în fine.) Trei copilași cu vârste cuprinse între 3-6 ani fac un zgomot teribil într-un tramvai neobișnuit de liber pentru această oră de vârf: chirăie, aleargă, se urcă pe scaunele de plastic roșu, murdare acea mizerie persistentă, depusă în solzi, marele secret al Balcanilor. Voi sunteți patroni acilea, în tramvai", spune ea firesc, cu multă simpatie în glas, spre marea mulțumire a mamei care îi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fusese întotdeauna, chiar și atunci când nu deschidea gura, un om care nu trecea neobservat. Iar acum deschidea și gura, iar aerul lui rezervat de odinioară dispăruse complet: era scandalagiu, capricios, trufaș, critic, arbitrar, maimuțărindu-se și făcând năzbâtii și cârâia, chirăia, se strâmba și îi vrăjise pe toți de la masă în această sufragerie cât un grajd care trăda bunăstare. Regăseam spiritul satiric al Bunicii, peste pâinea albă împletită și peștele cu rămurele de rozmarin și lumânările de pe masă - da, duritatea inventivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spus, doar nu vrei să zici că te păstrezi așa gras și frumos neajutat de nici o prietenă scumpă inimii tale? Era așa mulțumit că o spusese că aproape a uitat o clipă de propriile lui necazuri. Dar apoi copilul a chirăit agățat de gâtul lui Mildred și expresia de mulțumire i s-a transformat într-una austeră. Ghicise bine că aveam o prietenă intimă. Era o grecoaică pe nume Sophie Geratis care era cameristă într-un hotel luxos. Am cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zi. Bărcile cădeau cu zgomot din cârlige; recruții se revărsau în ele, părăsind undițele și plasele de pescuit, cu chef de harță, prostindu-se și maimuțărindu-se, împungând în dreapta și în stânga cu cârligele, făcând pe grozavii în fel și chip, chirăind tot felul de inepții despre organele genitale femeiești. Apoi treceau la vâslit. Ore în șir de vâslit. Iar apa se încrețea asemeni unui strat imens de andive. Între aceste momente puteai să te însorești la coada acestei brutării pictate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca un bezmetic, pentru tine, și tu..., tu... Insecto! Zdreanțo! Fufo! ocăra Vierme cu patos, pe când ușa se trântea din balamale, pe urmele zburdalnicului cuplu, Coco și Năică, care se hârjoneau și behăiau excitați, căprește, fugărindu-se la pas și chirăindu-se pe scări, în sus, grăbiți să nu se scape. Cărați-vă, cărați-vă, japițelor și rupeți-vă gâturile, mâinile și picioarele! Dar-ar boalele venerice-n voi, să dea! Mânca-v-ar frigurile, holera și crampele! Râia să vă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]