72 matches
-
mîini, că nu le-a mai băgat nimeni în seamă de secole. Dar slăbiciunea lui sînt copiii de grădiniță. Cînd e vreme frumoasă, se întinde pe spate în iarba din parc și ațipește. Cum îl văd, ăia micii încep să chirăie și se reped: se cațără pe el, țopăie pe burta lui moale, se dau ca pe-un tobogan pe coada lui lungă... Fetițele împletesc coronițe de flori, pe care i le atîrnă în jurul urechilor și celor două cornițe portocalii de pe
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
alt fel tradițional gătit de localnici, felia de pizza cu ceva, orice, dar preferabil fără nimic, că e cea mai bună. E loc comun, dar Central Park e, de departe, locul meu favorit în Manhattan. Vara, cînd sute de copii chirăie și aleargă printre copaci și adulți, primăvara, printre ronduri de flori, toamna - cu joggeri alergînd peste frunze uscate sau iarna, îngropat sub zăpadă (mă rog, dacă îi mai permite încălzirea globală) parcul ăsta este, de departe, cea mai fascinantă oază
New York, New York… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20920_a_22245]
-
lacului. Era plin de băiețași cocalari ieșiți la scăldat. O imagine destul de dezagreabilă, desigur. E neplăcut să te uiți, în timp ce încerci să-ți speli creierii, la niște cocalari în chiloți care se stropesc, se bălăcesc, se aruncă-n cap și chirăie. Ce m-a uimit cel mai tare și mai tare nu cred c-o să ghiciți, dar vă invit totuși să încercați. Iată cum sună ghicitoarea: Care erau locurile alese cu predilecție pentru scăldat? Sau: Ce scria MARE pe panourile amplasate
Ghicitoare românească by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18308_a_19633]
-
noapte își luară și păsările zborul. Adăstaseră pitite în cuiburi, în frunzișul pomilor, supraveghind din gămălia neagră și ușor brumată a ochilor forfota și zbaterea de jos, apoi, la urmă, răspunzând la o chemare neauzită de urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și o rățușcă Am iubit odată o femeie cu care nu știam cum să ne zicem și să ne strigăm. Stăteam in Bruxelles, într-o casă mare cu pescăruși mutanți pe acoperiș, bestii obeze ce fugeau tropăind greoi pe țigle, chirăind în ploaie, și care mâncau mizerii din streașină înainte de-a se mânca între ele. Casa aia cu pescăruși unde am trăit câteva luni cu Saskia Cunninklings era atât de mare, cu cotloane obscure și hămesite, ce nu figurau în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
respect față de public ; dar Alagna a acuzat publicul de lipsă de respect față de el! Și-atunci? Unde-i Solomon să spună că ambii au dreptate? Am asistat, nu o dată, la asemenea dezacorduri : unii-și dau sufletul pe scenă, alții huiduie, chirăie și rîgÎie În stal. Ce-i de făcut? CÎteodată, actorii se opreau din declamat și făceau morală publicului. CÎnd o făceau cu tact & pricepere, publicul prost era Îngenuncheat ; cînd nu, spectatorii marcau noi puncte În „poarta adversarului”... În Antichitate, machiajul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de muștar care e Îndreptat spre tine ; ori de pumnul vreunui interpret supărat pe burghezii care vin la teatru să se simtă bine. Am semnat și eu, În vreme, vreo 15 spec tacole interactive : dar erau destinate copiilor. Și aceștia chirăiau fericiți În sală. Să-l pui pe Hamlet Însă, să te stropească cu ketchup de pe scenă, iar Ofelia să ți se așeze În brațe, În sală, nu mi se par gesturi care te pot ajuta să cunoști mai bine lumea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
deloc sângeroase între soldăței de plastic, se folosea de aptitudinile lor de mecanici auto la demontarea mașinuțelor de fier, îi lăsa să asculte discurile cu povești puse la pick-up-ul lui tata (cred că se înnebuneau după Făt-Frumos fiul iepei, prea chirăiau toți trei când zmeul hohotea și striga V-aam priiins, frumoaaaseloor!). Partea proastă este că eu nu i-am văzut niciodată pe Știm și Ștam, poate fiindcă sunt ochelarist, poate din alte motive. Îl auzeam pe Matei vorbind prin casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sunt niște pete... Fum gros de carbid. La intrare, chiar în dreptul ușii, câteva străchini și pungi cu lături pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și fluieră din rărunchi după studente. Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai adastă pe-acolo. O blonduță destul de serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce și-i înjură, bătându-se peste coapse: - ...nespălaților! V-ar plăcea, ai? Nu pupați voi așa ceva... ne... Patrupedele se înviorează puțin, dar nu găsesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Paris! PRISTANDA (dând și el din șolduri): Curat trenuleț. (Zoe pufnește, disprețuitoare. Nelli hăhăie.) (Pristanda face o poză cu camera de pe trepied și cu un flash chimic. Apoi se atașează și el șirului, care iese prin ușa mare, hăhăind și chirăind. Zoe rămâne singură un moment. Își aprinde o țigară într-un portțigaret, vizibil afectată de „tandemul” Nelli-Tipătescu) Scena 8 ZOE, CETĂȚEANUL TURMENTAT (Intră, tot din grădină, prudent, Cetățeanul Turmentat - care nu mai e așa turmentat. Aduce două pahare cu șampanie
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
amestecate, ca un timp al tuturor anotimpurilor deodată. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori al șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul împreună cu gunoaiele. - Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare cemi chirăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... - Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. - Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... - Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Pe cât vedeai
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
beți o bere la terasă sau vă bălăciți prin valuri, ca doi nebuni șturlubatici. E super. Ochii amabili ai soacră-tii te urmăresc non-stop, cu aceeași dragoste ca întotdeauna. De aceea, în loc să vă tăvăliți prin valuri și să vă stropiți chirăind euforic, hotărâți să mergeți pe rând în apă, ca doi oameni civilizați care nu se cunosc. Porți aceeași fustă lungă toata vacanța, ca să nu se uite tata socru cruciș la rochițele mini sau la pantalonii scurți până sub fund. Dimineața
Vacanță de neuitat, în 4 pași, fără profesor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19084_a_20409]
-
o aură argintiu-aurie. Din ungherele întunecate ale ulițelor, de la răscruci, din copaci și șure, din umbrele înfricoșătoare ale nopții și din cotloanele cele mai sumbre țâșnesc împielițați cu coadă, furci și coarne, țipă ca din gură de șarpe, urlă și chirăie de pârjolul și arșița Slavei Dumnezeiești care se pogoară asupra satului ca o pâclă fosforescentă. Și mai înverșunați de neputința lor, dracii se înfurie pe vrăjitoarea Buha care-i tot mână spre acea așezare de unde vine o vâlvătaie care-i
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Metodiu. — Binecuvântează-mă, părinte - gânguri ea. „Piei, drace” gândi brusc Metodiu simțind cum urcă spre el un excepțional miros de caisă coaptă. Dar cu glas tare, pe nas, zise: — Fii binecuvântată, Doamnă! Domnul să te aibă în pază! — Care domn? - chirăi papagalul. Că sunt doi. Cel de Sus și Cel de jos. — Cel de Sus prin Cel de Jos - răspunse liniștit Metodiu, obișnuit cu astfel de capcane laice. — Bine zis - murmură în barbă vistiernicul Ximachi. Ruxăndrița se ridică și dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iar sub urechea dreaptă cine-ar fi-ndrăznit să observe, ar fi putut gândi că zărește niște urme de dinți. Lângă ușă, pe un stativ învelit în catifea vișinie, stătea papagalul Alfred și anunța invitații. — Bi-vel-vornicul Drăguțescu și giupâneasa lui, Paulina! - chirăi el exact la cinci fără un sfert. Ușa se deschise și pe ea intră un om falnic, cu pași mari, apăsați, cu plete castanii, frumos retezate, cu niște ochi negri smoliți, cu buze roșii, cărnoase și cu nas puternic coroiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
subțire. — Bine, bine - făcu grăbit Sima-Vodă - duceți-vă și luați loc, că uite, vine grosu’. într-adevăr, în ușă apărură mai mulți boieri cu giupânesele și fiicele lor de sânge. Episodul 83 OSPĂȚUL CONTINUĂ — Vel-logofatul Samoilă și fiica sa Despina! - chirăi Alfred de la ușă. Metodiu și Iovănuț, așezați la locurile lor, cam pe la capătul lungii mese, văzură apărând o aschimodie de om, nespus de mic, crăcănat, cu cap lunguieț și pleșuv, cu un toiegel în mâna dreaptă cu care însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zgomotul străzii să nu le îngreuneze alegerea - cele două Pachhofen alunecă prin fața oglinzii încolo și‑ncoace. Se gătesc cu tot felul de artificii, ale căror detalii nu pot fi văzute de‑afară. Ți‑e rușine cu părinții tăi, mucos nerușinat, chirăie tatăl și vrea să‑i dea fiului un șut ca să se apropie de doamna von Pachhofen și să‑i sărute galant mâna, că doar sunt colegi, în calitate de părinți. Mai știi, poate că are succes la ea și ca bărbat. Intimidată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat, cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a iubirii, războiul este îndemnul celui
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
Bărbații, urmași ai vechilor și vitejilor răzeși din timpurile de glorie ale istoriei, cuprinși de patima luptei, agitau ciomegele și proferau îndemnuri din care nu lipseau dumnezeii, crucile și anatomia mamei acestei cumplite arătări, ieșită parcă din străfundurile iadului. Muierile chirăiau, ca de obicei, fără rost având colțul basmalei în gură. Babele vorbeau fără șir, părând a derula vechi incantații. Ce era cu adevărat în mintea lor însă, nimeni nu putea să știe... Copii de toate vârstele, unii aflați deocamdată în
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți... Nici muierile nu mai chirăiau... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a iubirii! Războiul este îndemnul
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
întrunire și nici cu masă de prezidiu drapată în roșu! Dar nimic nu era imposibil pentru un om ca el! Adună în cel mai scurt timp femeile de serviciu de pe toate scările și le desfăcu contractul de muncă, lăsându-le chirăind ca proastele, în zadar. Însă, după două zile, dădu anunț că face angajări și le repuse în drepturi numai după ce jurară să facă lună în curtea interioară (soare nu se putea fiindcă acesta nu ajungea niciodată acolo) apoi îi mobiliză
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
cinci ani, nu putu să nu-și exprime admirația pentru modul profesionist în care rezolvase o problemă, pentru el deosebit de dificilă, că de mult nu mai încăpea pe ușa cotețului. Apoi, din sac fură extrase, cu multă atenție, păsările ce chirăiau zăpăcite, până când, la cincea extragere, apăru cocoșul cel negru, acela ce cântărea cam șase kilograme! Aici intră în acțiune magul Lică, acel care, precum vitejii din vechime, își avântă cuțitul cel ascuțit pe piatră și din câteva mișcări reteză capul
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
mai la o parte, tu nu văzuși că are ghearele roșii dă la sângele scurs din trupurile celor pe care i-a sfâșiat și i-a mâncat! Abia acum Verhilda, care era cam căscată din fire, observă grozăvia și sări chirăind spre colțul încăperii. Popa începu să ardă tămâie și să bată cruci cât clopotnița implorându-l pe Sfântul Gheorghe să mai omoare o dată fiara. Zadarnic! „Fiara” părea a zâmbi cam pierdut, așa cum face orice om obișnuit atunci când este depășit complet
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a iubirii, războiul este îndemnul
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
distanță, câteva zeci de lebede plutesc maiestuos, ca niște regine, indiferente la privirile avide ale supușilor. Pe malul opus al canalului, două găinușe de baltă își învață puii să înoate. Deodată, o cioară plonjează către pufurile negricioase. Cele două găinușe chirăie și se reped la cioară, atacând-o sincron, până o pun pe fugă. Pe malul nostru, un șarpe de apă prinde în gură o broască, apucând-o de picior. Cătălin apucă șarpele de coadă și îl ridică în aer. Acesta
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]