56 matches
-
a adus cu ea și tîlhăriile la drumul mare, semn că încurcate sînt, de cînd lumea, cărările binelui. Nimerită, din preria Arizonei, în Washingtonul zilelor noastre, la Hollywood, apoi în armată, prin Balcani, prin Kabul, Lisa e un "bun sălbatic" chitit să-i reziste societății. "Fata moșului" din poveste își caută, în toiul bombardamentelor, căsuța de marțipan. O găsește într-o altă bucată de proză (aici o cheamă "Neidentificata"), Pe partea însorită a lucrurilor. O minunată lume nouă în care fericirea
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
București, Adevărul era unul dintre ziarele pe care campionii lui Cozma urmau să le viziteze. Dacă privim acest editorial drept un fel de recuperare a rușinii unui gazetar că a putut asista la agresarea colegilor de la alt ziar de bandele chitite securistic, si nu numai, să facă liniște în București, el stă remarcabil în picioare, cu toată construcția să ulterioară, prin care editorialistul nu face altceva decît să-și rezolve complexul de vinovăție din '90. Sau mai bine zis, el caută
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
ale inteligenței ungro-moldo-valahe îți explică ce avantaje poți avea dacă "joci și tu chiar acum"! Etica muncii a devenit la noi o vorbă de batjocură, cinstea și onoarea stârnesc hohote de râs mai ceva decât bancurile porcoase. Întreaga națiune e chitita pe jocuri de noroc, lene și sex. O distinsa profesoară universitară îmi povestea că petrecând câteva zile într-un mare hotel bucureștean a fost șocată de scabrosenia filmelor porno ce se transmiteau necontenit la televizorul din cameră. "Dar de ce v-
Bingosex, bingolene, bingocinism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17581_a_18906]
-
să includă România între candidatele la aderare și să pregătească bani mulți în acest scop, bani care în parte au și venit, în timpul "țapului", vor fi, aceste eforturi care au început să rodească, îngropate de un vot resentimentar și prost chitit. Cei care l-au crezut pe C.V. Tudor, că România e buricul Europei, dar că trebuie să vină el la putere pentru a dovedi acest lucru, vor avea prilejul să constate că liderul PRM i-a mințit fără scrupule. Cu
România resentimentară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16584_a_17909]
-
de varză e gustoasă. După 4 ani, mi s-a făcut dor de ceva bun pe ungurește. Așa c-am intrat în Bistro Menuet, un restaurant primitor din spatele Ateneului. Știam despre ei că au specialități ungurești, așa că m-am dus chitită să încerc un meniu cu vită și obligatoriu un desert. Am primit un mușchi de vită Budapesta, tras la tigaie împreună cu un munte de ardei gras, ceapă crocantă, ciuperci agile și ficat fraged de gâscă prăjit. Nici nu mi-am
Autonomia gustului bun [Corola-blog/BlogPost/99895_a_101187]
-
știință diminuate pentru a preveni, ca în homeopatie, ceea ce nu mai poate fi tratat. O capodoperă a genului e Balada rabiatei Arabella: "Arabella lui Glucoză/ și-a făcut rost de-un buldozer/ și-a luat-o cu el prin sat/ chitită pe demolat"... ceea ce, evident, a stârnit populația din Scăieți la înjurături "de parastas, de patrafir și de prescură/ și ce le-a mai venit la gură,/ cum cere datina străbună": "Fă, îți dezafectăm mașina,/ te fugărim ca pe Nadina,/ ca să
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
care, desigur, are o certă formație științifică. Însă pe chestia cu curgerea țuțuroiului, părintele Davidescu îl taxă de cincizeci de mii de lei vechi cinci lei noi, numiți de specialiști, cam aiurea, roni. Îl taxă, vorba vine. Popa pornise oricum chitit să nu-i dea mai mult de douăzeci de roni. Știa că ăsta ar fi prețul materialelor, asta dacă le cumperi de la magazin, treabă pe care niciun meseriaș român adevărat nu o face. Cel mult o pot face clienții, firmele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și pentru prima dată de la începutul evenimentelor simți cum o neputință molatică începe să-i îngreuneze mișcările. Cît mai poate să dureze? O zi, poate două? Cel mult o săptămînă? în orice caz, domnul Președinte și ai săi sînt bine chitiți, totul merge strună, conform planului. Regizorașul și-a trimis deja doi cameramani la sediul Comitetului Central să înregistreze discursul și să-l transmită în direct națiunii. Interesează mai puțin că ni se adresează numindu-ne în continuare tovarăși, nimeni nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și pentru prima dată de la începutul evenimentelor simți cum o neputință molatică începe să-i îngreuneze mișcările. Cît mai poate să dureze? O zi, poate două? Cel mult o săptămînă? în orice caz, domnul Președinte și ai săi sînt bine chitiți, totul merge strună, conform planului. Regizorașul și-a trimis deja doi cameramani la sediul Comitetului Central să înregistreze discursul și să-l transmită în direct națiunii. Interesează mai puțin că ni se adresează numindu-ne în continuare tovarăși, nimeni nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de-acum, de-acum sunt condamnați, de-acum nu vor mai fi salvați, când vor cădea în drum. Pe vodă cum să îl îmbun, săracilor ce să le spun, când vor vedea c-au fost lăsați în seama unor îmbuibați chitiți să dea un tun. Ei nu vor aștepta, șirag, „Salvarea” să le vină-n prag, să ia bolnavul la spital. Acest măcel fără egal îl dau eu în vileag.” Se-ncruntă vodă: „Ești nebun? Voiești pe sepepiști să-i pun
SMURD, parodie după El Zorab, text integral () [Corola-journal/Journalistic/67456_a_68781]
-
sute de cai putere și sute de mii de euro, dispunând, într-un fel sau altul, de cele mai verticale edificii, pe care stă scris ,Bancă", de domenii, vile de maxim confort, conturi de câte nouă zerouri la bănci bine chitite unde prin minte nu-ți trece. Și, desigur, teren de vânătoare, iaz, plaje, munte, soție acționară, fii și fiice prin universitățile cele mai nobile de peste ocean, judecători distrați, care uită să-i lege! Un număr, de asemenea, însemnat de salariați
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
ți sînt ochii verzi - / coloarea wagnerienelor motive", se asortează cu femeia lui, Minodora, cu căutătura ,ca două boabe de mazăre extrafină" (poetic, nu?). E, în Moștenirea Familiei Bildungsroman, multă poezie pusă la respect. Înghesuită, adică, în scăfîrlia cîte unui personaj chitit să devină o beizadea a prozei. Că doar toate familiile mari, încuscrite între ele ca să nu-și piardă averile (și ce se mai amestecă, la Florin Toma, rubedeniile cărți...), și-au avut degenerații lor... Din cînd în cînd, ,frumosul" ăsta
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
mult decît atît, textierul (talentat, de dorit...) al unui cor de idei. O idee de-ale noastre, de-ale vremii în care scriu, la aproape 1940. Firește, avangarda (mijloacelor, ideilor) aprinde polemici. Mai ales, supără insistența, cu osebire cea modern-cuminte, chitită să lase în urmă strategii, nu dezastre, asupra programelor. Pe care, confecționîndu-le, și modernul G.M. Zamfirescu scapă cuvinte mari: Destinul teatrelor naționale. Reveniri la o scrisoare cu năbădăi teoretice către un director de teatru, o discuție reluată parcă de la Iancu
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]
-
de nazism, nazismul te apără de conspirații evreiești, ultranaționalismul te apără de corporațiile străine, Big Brother te apără de terorism, iar statul te apără... de tine însuți. Vezi tu, statul știe că în sinea ta ești de fapt un infractor chitit să sugă sângele poporului, laolaltă cu corporațiile străine. Și de aceea îți mai arde preventiv câte o palmă peste ceafă, că oricum o să faci tu ceva la un moment dat. Cum este viața într-o astfel de organizație, dacă nu
„Iar dosar cu șină?!” După ce am mers 3 săptămâni zi de zi prin deșertul ANAF, am descoperit poziția contribuabilului în relație cu statul () [Corola-blog/BlogPost/338170_a_339499]
-
i-a-nțelepțit și vrednici, din toamnă timpurie, gătesc, pun la uscată propeală fructe posmogite, felii de crumpene sfarogite, turte de mălai, să fie demâncare în temnița rece-a ninsorii... Mișcând agale pasul, dedați răbdării, închipuie miez pentru foc. Agonisesc uscături, crengi chitite și-amestec de pământ cu ierburi putrezite. Cu ele vor amorți bordeiul săpat adânc în pântecele bunului pământ. Învăluit în țol, la mare ascunziș, este pitit și-un drob de sare. E bun oricând, dar mai ales atunci când e-un
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
de la primii medici, Cernea (mai trăiește în București?!) și Dumitrescu, femeile din Lunca au luat obiceiul de a merge la dispensar (la doctor!), așa cum te-ai duce la biserică sau în vizită la rude. Despre această situație inedită, cu femei „chitite” care merg la doctor, mi-a povestit, râzând, unchiul meu, fratele mai mică al mamei, moș Mircea Ignătescu, care se întreba nedumerit cine „mă-sa” o consulta pe consoarta lui Papucă înainte de război? Lumea era în schimbare, cum este și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Băăă, să vezi hai dreacu’ că iar luară fasole dă la bulgari și ne-o dădură hăia, gata plină dă carcalaci. Da’ las’ că nu-i grabă, torn niște oțet pă ei șî-i bulesc! Dar, cum stătea el așa, chitit să-i anihileze, o rază verde țâșni din strachină și se opri cam pe vârful nasului. Lui Vasile îi dădură lacrimile, urlă, și crezu că s-a scăpat pe el de durere. Constată imediat că a crezut bine! Bermudele cu
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
Băăă, să vezi hai dreacu’ că iar luară fasole dă la bulgari și ne-o dădură hăia, gata plină dă carcalaci. Da’ las’ că nu-i grabă, torn niște oțet pă ei șî-i bulesc! Dar, cum stătea el așa, chitit să-i anihileze, o rază verde țâșni din strachină și se opri cam pe vârful nasului. Lui Vasile îi dădură lacrimile, urlă, și crezu că s-a scăpat pe el de durere. Constată imediat că a crezut bine! Bermudele cu
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
fiindcă se părea, acest secret era pe deplin comparabil cu misterul ce-l înconjura pe bogăta- șul ăla nesuferit de don Alfons, un zgârcan, care nu vroia să dea ceva de pomană unor nepoți tineri și plini de visuri romantice, chitiți să salveze caracatița șchioapă, o specie a cărei dispariție, prognozată deja, punea problema unui cataclism cosmic. Pe linie de consecință, stabilind și un record de viteză domestică (imposibil de omologat însă), doamna se întoarse cu o cană, apoi se așeză
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
înțeles, to’a’șu’ colonel, se execută executantul și se așeză pe un scaun, lângă soba din birou, ștergându-și chelia transpirată cu un batistoi cadrilat și ponosit. Colonelul Stancu Vasile, se apropie de mine, întinzându-mi o batistă albă, chitită dreptunghiular și... parfumată, după cum aveam să aflu ceva mai târziu. ‒ Ține! Păstreaz-o și șterge-te de sânge!... Să știi că, dacă ții apăsat, ți se va opri hemoragia! Mă ocupam cu igienizarea mestecătoarei și a gogoșarului, mirându-mă că, în ciuda
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
de-acum, de-acum sunt condamnați, de-acum nu vor mai fi salvați, când vor cădea în drum. Pe vodă cum să îl îmbun, săracilor ce să le spun, când vor vedea c-au fost lăsați în seama unor îmbuibați chitiți să dea un tun. Ei nu vor aștepta, șirag, „Salvarea” să le vină-n prag, să ia bolnavul la spital. Acest măcel fără egal îl dau eu în vileag.” Se-ncruntă vodă: „Ești nebun? Voiești pe sepepiști să-i pun
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
vrei jumate ți-o tai, dar așa...”. „Păi ce are una cu alta? Eu atâta am nevoie: un kg”. Se codește. „E păcat de pulpă. Cum mai vând eu restul după?” Scârbit - asta e, trebuie să o spun - plec clocotind, chitit să bat drumul până la băcănia mea preferată siriană de lângă piața Matache, care are și măcelărie și care sigur are miel. Îmi aduc însă aminte că am văzut un alt magazin, turcesc, mai aproape, pe Vitan. Mă hotărăsc să trec întâi
„Pulpă de miel aveţi? Vreau un kilogram, cubuleţe”. Ce am pățit cu un un măcelar român din Obor și cu unul turc din Vitan () [Corola-blog/BlogPost/338478_a_339807]
-
stea pe gânduri îl înhață, măi ce om ... Mărul îi rămâne-n gât deși Adam tot înghite o sa vadă lumea-ntreagă ce-ai făcut pe negândite. Într-o altă poieniță, Eva cade în ispită și culege două mere, dar precaută, chitită, le ascunde sub cămașă sa nu fie oropsită... Merele sunt parfumate, acrișoare, mari și roșii - că se văd de la distanță și îmbie pofticioșii. Adam o vede pe Eva - jos în vale, la izvoare, și-l cuprinde marea sete văzându-i
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
mari și roșii - că se văd de la distanță și îmbie pofticioșii. Adam o vede pe Eva - jos în vale, la izvoare, și-l cuprinde marea sete văzându-i merele-n zare. De sub tufe lunecând, într-un Măr-Domnesc se suie șarpele chitit să-i facă - fructul oprit să-l începă. Se preface că nu știe și să-ncerce îi îmbie cu un mare Măr-Domnesc pe cei doi ce nu-ndrăznesc. Pentru mărul roșu, mare, calcă porunca-n picioare... Mai târziu, pe luna
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
care au văzut multe la viața lor, iar Adi, de la o distanță considerată politicoasă strigă ciobănește cum știa el din filme: - Ioollaariiiooo, ioollaaariooo! Cu acest prilej atrage atenția unor dihănii de mărimea unui vițel, însă mult mai păroase, zgomotoase și chitite să ne facă zdrențe. Vestiții câini ciobănești, vin către noi în salturi, ne înconjoară și se pregătesc să ne mănânce spre bucuria unui criminal ce stă sprijinit într-o ghioagă și râde de-i sare muntele de blănuri de pe el
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]