46 matches
-
țară. Te-ai retras cu speranță în munți Să aduni alte brațe, să-nfrunți Tăvălugul ce-n vuiet venea, Câmp și ape, orașe supunea. Și-ntr-un clocot de vis dărâmat Neputând să învingi, ți-ai curmat Nemurirea de zeu chtonian, Nu puteai să fii sclav la dușman. Din Columnă privești înțelept Rostul Daciei noi, rostul drept. Tăvălugul ne-a dat din tării Forțe noi să-nfruntăm vijelii. Ne veghezi peste veac fără moarte, Tu ești soare ce raze ne-mparte
ODĂ LUI DECEBAL de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Oda_lui_decebal.html [Corola-blog/BlogPost/360663_a_361992]
-
valuri, furtuna-n el se scaldă” (Foc și Vehemență - furtună demiurgică); “bulgării de granit” suiți (inițiere prin Munte) se vor transfigura plebeul proletar în Cavaler-Rege (cu “arme lucitoare” - fulgerul lui Thor), cușma frigiană în coroană esoterică-clopot; prin furor sacer, femeia chtoniană (vândută) devine Prostituata Sacră: Femeia (pluralizată) cu “ură și turbare în ochii ... negri, adânci și disperați” (ochi luciferizați) se transfigurează în Formă Hieratică: “Ca marmura de albe, ca ea neprihănită” - apoi, în stadiul mare, refăcând echilibrul orfic-thanathic: “Scânteie marea lină
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
de cunoaștere, adică cunoaștem un Dumnezeu „umanizat”, redus la timpul nostru, la spațiul nostru, la categoriile noastre, un produs al societății de-a lungul istoriei. Tocmai de aceea ideea de Dumnezeu a evoluat o dată cu societatea - a se vedea ideea divinității chtoniene și uraniene, (ambele false pentru că Dumnezeu nu există în spațiu și timp, spațiul și timpul fiind parametrii noștrii limitați de a ne raporta la realitate, ci într-o „dimensiune” infinită incognoscibila), sau diferențele dintre Dumnezeul biblic al Vechiului Testament și
METAFIZICA (2) – „EX NIHILO” 70X70 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_2_constantin_popa_1341304112.html [Corola-blog/BlogPost/355049_a_356378]
-
de acțiune, semnificând posibila vindecare: „Șobolanul din mine murise. Șobolanul murise... Șobolanul murise...“. Autorul recurge la trei motive care au făcut carieră în literatura contemporană: șobolanul ca agent al ciumei camusiene, greața lui Sartre și foamea lui Knut Hamsun. Simbol chtonian, șobolanul este un animal încărcat de simboluri preponderent negative. În studiul Omul cu șobolani (1909), S. Freud arată că acest animal care scormonește capătă o semnificație falică și anală, legându-l de noțiunea de bani: „Șobolanii capătă semnificația «bani», raport
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_andrei_neagu_de_la_s_al_florin_tene_1384286883.html [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
decodarea alegoriilor. Scripturile au un limbaj obscur, polimorf. Spiritul Liber nu neagă infernul sau paradisul ca atare, ci recuză definițiile catolice, apostolice și romane. Infernul? Bineînțeles că există, dar este o metaforă a ignoranței și în niciun caz o geografie chtoniană în care ard pentru eternitate ființele care-și ispășesc păcatele. A nu ști, iată definiția lui. Paradisul? Desigur, dar nu-i nicidecum un loc pierdut susceptibil de a fi redobândit într-o zi, după mortificarea trupului, după suferințe și mântuire
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu se gîndește să ia măsuri de apărare, nu pune mîna pe ciomag să-i întîmpine pe vrăjmași, ci începe să lăcrimeze și să bocească, cerînd sfat și ajutor de la soră, de la mamă; deci de la ființe aparținînd, potrivit arhetipologiei, spiritului chtonian și feminin, nu uranian, viril. Nu avem dreptul să-i reproșăm eroului sumerian lipsa de curaj, „bărbăția” haiducească. El se afla într-o situație limită: știa că nici o forță (umană sau divină), nu se putea opune morții, lecție transmisă din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
odată față în față cu demonii Galla, care nu sunt altceva decît mesageri ai morții. Ajutoarele sale posibile, invocate cu disperare, nu au nici o putere, nici măcar sora lui, Gestinanna, poetă divină, cîntăreață și tîlcuitoare de vise; prin urmare, o forță chtoniană a pămîntului-mumă; nici Utu, zeul soarelui și fratele marii zeițe Inanna, soția lui Dumuzi. Asta pentru că dușmanii vin din altă lume, a morții, unde nici unei divinități solare ori telurice nu-i este dat să ajungă fără vătămare. Ei au investitura
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
omului, desolidarizat, de data aceasta, de plantă. Cel mai strîns și caracteristic element de legătură dintre Miorița și Caloian îl constituie episodul plecării maicii în căutarea fiului. Se recunosc aici semne de adîncă arhaitate. Pe scurt, bătrîna este un personaj chtonian din familia vechilor preotese și spirite sapiențiale ale gliei. Stă de vorbă cu ceața, cu luna, cu soarele, deci cu forțe cosmice atoateștiutoare; primește sfaturi de taină de la Sfînta Vineri ori de la Sfînta Duminică, stăpîne peste tărîmuri îndepărtate; se metamorfozează
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
temeiul lui, că „la început” a fost realitatea mitică, transformată, cu timpul, în cultură și în poezie. Fapt este că, atît în Miorița, cît și în Caloianul, căutarea ritualică este însoțită de bocet. Am putea spune că mai toate divinitățile chtoniene și vegetaționale s-au identificat cu el. În Caloian îl rostește maica îndoliată, dar și fetele strînse în cortegiu funerar să îngroape păpușa de lut: „În tot timpul cît se duce Caloianul la groapă, fetele îl plîng și-l bocesc
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
face parte din familia ființelor vizionare, a profeteselor, ghicitoarelor și vrăjitoarelor, punîndu-și fratele la curent cu evenimentele ce urmează să i se întîmple. Fie că este nominalizată sau nu, femeia în Kalevala îndeplinește funcții dictate de aderența sa la principii chtoniene. Specialitatea femeii nordice este, îndeosebi, vrăjitoria. Maica bătrînă a păstorului carpatic apare în numeroase variante ca „femeie-vrăjitoare”, cunoscătoare de leacuri magice pentru readucerea fiului la viață. Al doilea exemplu privind posbila constituire a eroului mitic l-aș situa într-o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
animale în veșnic neastîmpăr și răscolitoare de lume, te întrebi dacă oaia își justifică prezența în imaginarul bestiar și fabulos. O primă impresie. În fond, ea este „năzdrăvană”, poziție proprie și unică în inventarul mitologic. De aici înrudirea cu puterile chtoniene, cu preotesele, cu prezicătoarele. Răsare surprinzător din anonimatul turmei, ca o plantă miraculoasă în mijlocul cîmpiei, îndemnată de puteri neștiute să dea sfaturi de bună purtare, să transmită vești vrednice de luat în seamă. Grecii aveau încredere în Pytia, carpaticii, mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
uneori pustii, și ea rostește în stînga și-n dreapta cuvinte întrebătoare: „... dacă mi-ați văzut,/ De mi-ați cunoscut”, trecînd prin sate un oier falnic și ortoman, „cel cu căciula brumărie”. Vitoria tinde spre starea de arhetip, de ființă chtoniană. Numai aceasta, în chip de Mutter Erde, se arată neîntrecută acaparatoare, nu ostenește să-și apere cu strășnicie și să-și recupereze inventarul bărbătesc, drept proprietate absolută. Ea posedă nesecate resurse de energie s-o regăsească dacă este pierdută, s-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la operele marilor poeți ai modernității. Mitul lui Orfeu - Orfeu: motivul permanenței în lirica Renașterii (1978) - îi va da prilejul de a regândi condiția poetului și a poeziei: așa cum figura personajului mitologic evoluează de la o „divinitate traco-frigiană cu evidente implicații chtoniene” la imaginea luminoasă de fiu al lui Apollo și al uneia dintre muze, tot așa poezia este un act de purificare, de distilare a ceea ce este obscur și tenebros în ființa umană, împlinindu-și astfel menirea totalizatoare prin conjugarea întunericului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286085_a_287414]
-
structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului, principii compoziționale clasice (simetria, circularitatea etc.) - limbaj care valorifică expresivitatea registrului popular, arhaic, regional, oral, simbolic etc. tipologia poeziei tradiționaliste: - cultivarea speciilor cu relevanță tradițională: lirica religioasă, poezia bucolică și panteistă, poezia chtoniană (elogiul energiilor germinative ale pământului); poezia de inspi rație mitică și de sensibilitate metafizică (cu puncte de tangență cu poezia expresionistă) - construirea viziunii poetice pe repere ale unui univers existențial rustic, bucolic (plai natal, natură umanizată/sacralizată, spațiu originar/spațiu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lui Caraion. Promovarea unei poezii la fel de libere ca "energia care circulă/ prin toate cercurile și arterele pământului" este, în sine, un act de frondă, nu se propune doar o poezie a concretului, animată de trăirile, obsesiile cele mai profunde (energia chtoniană este, în fond, o expresie a pulsiunilor inconștientului, adică a celor mai intime trăiri netrecute prin filtrul rațiunii), ci, indirect, și una infernală, a infernului din noi, e drept, căci aluzia este dantescă. Exemplificarea acestui tip de creație în chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu origine în paleolitic, după cum am arătat mai sus, considerăm că nu a fost niciodată pierdută datorită importanței pe care vânătoarea o păstrează încă în cadrul economiei populațiilor neolitice. Analizând această opțiune din perspectiva istoriei religiilor, găsim noi justificări. Acceptând caracterul chtonian al Marii Zeițe, a cărei forță se manifestă prin puterea germinativă a pământului, nu putem să situăm aria de existență și manifestare a acolitului său decât la nivel uranian. Această presupunere pare a fi confirmată de caracteristicile zeilor tauromorfi prezenți
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
și nu, în ultimul rând, de suport social (preotul, judecătorul, războinicul). Autorul distinge doar două categorii de simboluri ce aparțin regimului diurn: ”dominant postural, tehnologia armelor, sociologia suveranului mag și războinic, ritualurile de elevație și de purificare” , de exemplu: calul chtonian, căpcăunul, apa tristă, femeia fatală, păianjenul, sceptrul și spada, ochiul, focul purificator; simboluri ce aparțin regnului nocturn: ”dominantele digestive și unitive sau ciclice, primul subsumând tehnicile receptacolului și ale habitatului, valorile alimentare și digestive, sociologia matriarhală și nutritivă, cel de-
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
12). Dezintegrarea acestei civilizații începe după ~ 3500, în urma invaziei populațiilor stepei pontice (p. 13). ajuns să luăm în considerare o societate contemporană de cultivatori primitivi ca să ne dăm seama de complexitatea și bogăția unei religii articulate în jurul ideilor de fertilitate chtoniană și de ciclu viață-moarte-postexistență49. De altfel, îndată ce primele texte vin să se adauge la documentele arheologice din Orientul Apropiat, se constată în ce măsură ele revelează un univers de semnificații nu numai complexe și profunde, ci totodată îndelung meditate, reinterpretate și adesea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
culturi, pornind de la o așezare sacră: temple sau cetăți. Avem de-a face cu aceeași valorizare a spațiului sacru ca "Centru al Lumii", loc privilegiat în care se săvârșește comunicarea cu cerul și cu lumea subterană, adică cu zeii, zeițele chtoniene și spiritele morților. În anumite regiuni din Franța, în Peninsula Iberică, și în alte părți, s-au descoperit urmele unui cult al Zeiței, divinitate protectoare a morților. Totuși, nicăieri arhitectura megalitică, cultul morților și venerarea unei Mari Zeițe nu și-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dar după G. Zuntz, această structură amintește mai degrabă forma matricei. Cum templele aveau acoperiș, iar sălile erau lipsite de ferestre și destul de întunecoase, a intra într-un sanctuar echivala cu a pătrunde în "măruntaiele Pământului", i.e. în matricea Zeiței chtoniene. Mormintele săpate în stâncă au, de asemenea, forma matricei. S-ar spune că mortul este așezat din nou în sânul Pământului, pentru o nouă viață. "Templele reprezintă același model la o scară mare. Viii care intră în sanctuar pătrund în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
10-12). Mult mai răspândite sunt miturile care relatează nașterea oamenilor de piatră; le întâlnești din Asia Mică până în Extremul Orient și în Polinezia. E vorba, probabil, de tema mitică a "autohtoniei" primilor oameni; ei sunt născuți de o Mare Zeiță chtoniană. Anumiți zei (ca, de exemplu, Mithra) sunt de asemenea imaginați ieșind dintr-o stâncă, precum soarele, a cărui lumină strălucește în fiecare dimineață deasupra munților. Dar această temă mitică nu poate fi redusă la o epifanie solară 16. S-ar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
căsători cu Hera, el a iubit-o pe Demeter, care a născut-o pe Persephone, și pe Leto. Mama gemenilor divini Apollon și Artemis (910 sq.). În plus Zeus a mai avut numeroase împreunări cu alte zeițe, majoritatea de structură chtoniană (Dia, Europa, Seinele etc.). Aceste legături reflectă hierogamiile zeului furtunii cu divinitățile Pământului. Semnificația acestor multiple căsătorii și aventuri erotice este totodată religioasă și politică. Atingându-se de zeițele locale preelenice, venerate din vremi imemoriale, Zeus le înlocuiește și, făcând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
era considerată drept mama unor monștri fioroși precum Hydra din Lerna. Or, zămislirea de monștri le caracterizează pe zeițele telurice, într-adevăr, așa cum am văzut (§ 83), după Hesiod, mama lui Typhon era Geea (Pământul). Dar toate aceste atribute și prestigii chtoniene au fost progresiv uitate, și de la Homer încoace, Hera a fost ceea ce va rămâne până la sfârșit: zeița, prin excelență, a căsătoriei. Numele de Artemis, atestat sub forma Artimis pe o inscripție din Lydia, indică originea sa orientală. Caracterul arhaic al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care este originea și structura ontologică a eroilor greci, și în ce măsură sunt ei comparabili cu alte tipuri de intermediari între zei și oameni? Urmând credința anticilor, E. Rohde considera că eroii "sunt strâns înrudiți, pe de o parte cu zeii chtonieni și pe de altă parte cu oamenii săvârșiți din viață, în fapt, ei nu sunt altceva decât spirite de oameni decedați, care sălășluiesc în interiorul pământului, care trăiesc acolo etern, aidoma zeilor, și care se apropie de aceștia prin putere"38
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Zeus din Olympia, Neoptolemus în acela al lui Apollon, la Delfi). Mormintele și cenotafurile lor constituie centrul cultului eroic; sacrificii întovărășite de jeliri rituale, rituri de doliu, "coruri tragice". (Sacrificiile destinate eroilor erau asemănătoare cu cele efectuate pentru zeii chtonieni, și se distingeau de sacrificiile oferite olympienilor. Victimele dedicate olympienilor erau ucise cu gâtlejul spre cer, cele oferite zeilor chtonieni și eroilor, cu gâtlejul înclinat spre pământ; victima olympienilor trebuia să fie albă, cea a chtonienilor și a eroilor era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]