841 matches
-
Cel mai important e însă faptul că turcismele nu apar ca un pericol pentru lexicul cult românesc. Elementele de origine turcă sînt fie vechi (unele probabil cumane) și perfect asimilate (dușman, musafir, mioriticul cioban), adesea intrate în uzul popular (odaie, cișmea, dușumea), fie clar marcate - caz în care folosirea lor nu e automată, ci denotă intenții stilistice: evocă un aer de epocă, nuanțe depreciative, comice etc. (matrapazlîc, bucluc, alișveriș, tulumbagibașa). Turcismele nu amenință deci stilul înalt, filosofic, eseistic, limbajul culturii și
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
Liviu Ioan Stoiciu vine de la prăsit, isi spală picioarele la cișmeaua din gară, își scoate din geantă pantofii curați, de oraș, împachetează în hârtie încălțămintea murdară, îi pune în pungă de plastic și cumpără bilet pentru trenul personal. . E tânără, drăguță, bine mirositoare, habar nu are de cine trebuie să se
Ea, un vestigiu by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6546_a_7871]
-
lui Iocan. Ăștia prea ne iau de tîmpiți, Băga-i-aș în mătasa broaștei de bombalăi, Prea ne freacă menta în scrob, prea vorbesc cu guiț De purcei! M-am săturat, vreau să beau apă cu gura lipită de o cișmea, Direct. Și-apoi să mănînc un kil de halva Si să citesc " Domnul Puntila și sluga sa Matti" de Brecht!?
Aș vrea să mă întîlnesc cu îngerii lui Rilke... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6822_a_8147]
-
în voie, crâmpeie de cântece care-i mergeau la suflet, s-a îndreptat spre drumul din marginea apropiată a pădurii de pe panta dealului de la Stutinăvodă. Își pusese în cap s-o lase la vale pe el, prin mijlocul acesteia, până la Cișmeaua lui Trică, unde să-și astâmpere setea, să-și arunce apă pe față și să se vâre cu picioarele în ulucele de piatră de-acolo, și așa răcorit și izbăvit să se înapoieze acasă... După o dimineață neclintită și senină
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
ca un dar prețios, și-i era recunoscător celui de sus că fusese din nou cu el. După ce i s-a întâmplat ce i s-a întâmplat, nu i-a mai ars de coborât prin pădure și de dus la cișmeaua lui Trică. S-a întors pe drumul de pe spinarea dealului, pe unde venise în zori, și nu s-a mai oprit până acasă... Muiere-sa, Ghina, împreună cu copiii, încă de dimineață, după căutări disperate prin casă și magazie, prin curtea
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
cu vocea spartă, Pe stradă, cînd mă duc sfios la școală Spre-o profă de română ideală, Care predă "adverbu'"-n pielea goală? Chipiul cefere, frageda haltă Răsfrîntă-n zori în cea mai pură baltă De pe-un peron cu semafor, cișmeaua, Mama-n capot, ascunsă de perdeaua De la etaj, pîndind, în coate, trenul, Fără chiloții roz, fără sutienul Ce-mi fascinau copilăria dulce În dup-amiezele eterne și năuce? Ce-mi va aduce Moș Crăciun, ce-mi va aduce???
Ce-o să-mi aducă oare Moș Crăciun? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7754_a_9079]
-
inundat de o greu exprimabilă iubire: „Rămîn, orice s-ar întîmpla al său devotat și hipnotizat pieton, văzînd cu ochii minții străzile caragialiene, din perimetrul cazarmei pompierilor de pe Uranus, trăsurile muscalilor din Piața Teatrului, Lăptăria de la Șosea sau forfota de pe Cișmeaua Filaretului, palatul lui Beizadea Vițel și dulceața umbroaselor cotloane din Delea Veche, bovarizînd la rîndu-mi după vechii, adevărații Arnoteni. Totul e pierdut. Deci totul e de recîștigat!” (p. 9) București. Carte de bucăți este, pînă la un punct, o carte
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
mi-i trecutul, a cui, revirimentul silnic, - a voii mele, tari ca scutul ce se retrage-n sine, zilnic? Cui, oare, să-i strig, astăzi setea, cui, oare, aș putea să-i cer să-mi fie și să-i fiu cișmea? Cui să-i ling rănile sub cer, - când spaima-și pune-asupra mea pecetea... Ultima călătorie a lui Tolstoi Gară de-o clipă: trenul n-are nici o rațiune ca să nu rămână pe loc. Ci bucuria-mi se îngână cu panica
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
Emil Brumaru Pe urmă nu ne-am mai iubit Treceam pe străzi fără să știu Dac-ai murit dacă sînt viu Oh unui crin umplut cu chit Tija i-am rupt cupa lui grea Lăsat-o-am lîng-o cișmea De fontă gri ce-și picura Amiezile la infinit... Pe urmă iarăși ne-am iubit și-am tot umblat pe la flori mov Tîrîndu-mi trupul ostenit și sufletul și mintea zob și coapselor m-am umilit Rugîndu-mă la amîndouă Să-mi
Romanță by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9075_a_10400]
-
Cînd lăsai crinii să-ți moară În cleștare de pahară Și ne-om canoni în posturi Și-n mătănii fără rosturi Și ne-o fi atît de frică-n Mușuroaie că se strică Aripile de furnică Și că îngerii-n cișmele Se bagă fulgii să-și spele De dragoste și de jele... Draga mea copilă-doamnă Or veni zile de toamnă Și n-om ști nimic ce-nseamnă...
Crengi lipsite de-adăposturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9269_a_10594]
-
bisericesc, precum culoarea ochiului, divinul, mănturnurează-n candeli ce ațipesc. Doar piatra lunii visul Întărâtă, rubinul Învelește rana mea, safirul crește-n camera ocultă, cerșește mir și glas de cucuvea. Nu dau nimic, topazul mă-nflorește, turcoazul plânge, fă-mă o cișmea! Deaceea-ți scriu acum, la miez de noapte: vreau să trăiesc, să mor și moartea ta! Ciută albă - iarna din mine, Hades visează, Persefona mă-ngână! Ninsoare pe gură, pe gură, pe gură și floarea tot albă, tot albă de nea
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
niciodată... o să-ți îndrug chestii de cînd eram adolescent, copil, tînăr... Umblam ca turbatul la un moment dat, cînd m-am reîntors în Iași din Dolhasca, prin 1975, băteam ca bezmeticul doar periferiile, priveam aiurit casele țigluite, curțile ,magaziile, gardurile, cișmelele, intrările enigmatice ale beciurilor, femeile care cărau apa cu găleata... mă fascina totul, fiece lucru, fiece ființă... mi se părea tulburătoare orice mișcare...orice fiță inconștientă de șold...mă îndrăgosteam de necunoscute aplecate adînc peste straturi proaspete de ceapă verde
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
făcut, nu m-am născut... așa... degeaba, e munca mea fericită, e viața mea... cu zilele ei zdrențuite, tîrîte prin prafurile străzilor întortochiate, în pantă lină, pietruite , nesfîrșite, străzi dezolante de provincie fără nimic la capăt... poate doar cu o cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
scrisoare, cel ce o privește, adresantul, domnul Lucian Raicu, o citește?? Și-mi răspund: ce contează, în momentul în care am scris-o e ca și cum ar fi citit-o! Nu-i așa? * Sînt tentat să definesc cele mai simple lucruri: cișmeaua, peretele, cana, cuiul, cărarea. Și nu pot. Poate că aici, exact aici, la întretăierea dintre orgoliu și umilință, m-am ratat. Dar de ce mă laud? A te rata înseamnă a chiar face ceva! * Pe masă, în fața mea, am două tomate
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
casă cu camere luminoase, răcoroase, așezată în mijlocul unei grădini, să-ți ai razele tale de lumină, credincioase, care vin la ore fixe să se întindă pe cîte un covor sau să se izbească dulce de vreo oglindă, să auzi o cișmea picurînd pe-o lespede, afară, să dai la o parte un capot uitat de-o femeie pe patul tău, să iei cartea minunată a copilăriei și s-o răsfoiești încet, cu pauze-n care-ți umpli pieptul c-un aer
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
Emil Brumaru Am hoinărit cu carnea ușoară, cu oasele fluierînd a pagubă dulce, cum n-am mai făcut de mult. Doamne, cîte lucruri dragi nu mi-au încărcat tristețea. Case mici cu cerdacuri dărăpănate, cișmele cu o cană albastră înfiptă alături, într-un băț binevoitor, garduri, garduri, fiece scîndură îmi mîngîie parcă durerea, fericirea, uimirea. Începuse amurgul. Am dat, pe niște străzi înguste și noroioase, peste copii jucîndu-se febril, ațîțați de culoarea violacee a cerului
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]
-
de ebrietate sau sub efectul drogurilor. Nu întotdeauna reușeau. În cele din urmă, îmi admit și eu înfrângerea și, asigurându-mă că sosirea unui echipaj profesionist de prim-ajutor e iminentă, îl las pe bărbat în grija polițiștilor, găsesc o cișmea unde mă spăl temeinic pe mâini cu săpun și îmi văd de drum. Nu-mi pare rău că intervenția mea nu a fost „salvatoare” în adevăratul sens al cuvântului. Am luat-o că pe o încercare care mi-a ieșit
Poate cea mai importantă lecție de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82424_a_83749]
-
de hematofobie, - căci "dacă vedea sânge, leșina"). Aceasta ultimă, de altfel, e cea care (dar nu pentru că va fi "tras a prost", ci, eventual, dintr-o obscură premoniție) va ține piept aristocraticei ispite a caselor "celor mari cu paraclis de la Cișmeaua Roșie" (s. m.), rămase, ele, de pe urma matusalemicei mătuși Smaranda, și care, preschimbate-n lazaret, la '77, puțin după întemeierea Crucii-Roșii, au să-i aducă timpuria moarte... Aceleași case,-n care, rămas de capul lui, Pantazi, acest play-boy scarandiv și vulnerabil
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
suicidă, de care-l mântuie numai năpraznicul deces al hrăpărețului unchi Iorgu, în urma căruia, ajuns din nou un posident, nu face alta decât tocmai să "închidă" zisele case de prea răi auguri, mutându-se intempestiv "în Mântuleasa". Că, între altele, "Cișmeaua Roșie" nu este o ficțiune mateină, dar un loc binecunoscut, ultracentral (și nu fără o strânsă legătură cu, amintită-n treacăt, Ralu, domnița primei noastre scene) în Bucureștii de aievea, este, desigur, altă vorbă. Nu-i, totuși, mai puțin adevărat
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
fața în sus și-i repezi între moalele obrazului doi pumni înfricoșați, de-i crăpă obrazul ca spart de cuțit. Apoi îi repezi alți pumni mai repezi, mai mici, dar tot atât de vârtoși, în jurul gurii, până-i podidi roșu și îmbelșugat, cișmeaua sângelui. La vederea focului ăsta roșu, parcă se opri puțin, dar ași! mai al dracului începu să-l bată peste față cu palmele, parcă îl jupuia de pojghița obrazului, când da cu sete. Apoi se sătură de dat palme și
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Emil Brumaru La temelia cănii e o lumină grea. În cană clipocește lin apa din cișmea Și eu încep dintr-însa încet și trist a bea. Amurgu-mi cade-n suflet, prin geam, ca o boia. Mai pot să flutur mîna o clipă și abia Mă-ntorc, oh! totu-n casă se înverzește-așa De mov încît
Deodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10923_a_12248]
-
Sînii boltiți cum nici un cer nu e, Gura-i adîncă, limba-n moi povețe, Saliva-n val, sărîndu-i buzele, Buricul scos pe pîntec din dulcețe Pentru păpat cu lingurița repede, Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R... Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele, Iesle cu-acari sfioși sub fîn ce-adorm În grele-amiezi, după un clei enorm Cu șefulița-n păpădii, lîng-acel corn Frunzos, în timp ce dînsa bălăcea să spele Al Impegatului chipiu, piu-piu!, și-un uniform, Și pata izmănuței cu bretele Și monogramă-n
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
Cu șefulița-n păpădii, lîng-acel corn Frunzos, în timp ce dînsa bălăcea să spele Al Impegatului chipiu, piu-piu!, și-un uniform, Și pata izmănuței cu bretele Și monogramă-n flutur cuneiform, Și firul, rupt în vînt, de la mărgele, Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele... Pe toate ți le-oi aminti-n vis, Pino: Și balega, și cheresteaua, și cîntarul Din dosul gării. Fie-ne amarul, Cojit ca de pe ziduri albe varul, Topit în rîma leneșă ce fin o Plimbă Iubita-n lesă prin mărarul
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o gură de apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o gură de apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]