274 matches
-
lui Eugen Ionescu. Verdictele pe care le dă confirmă același spirit rațional, temperat: e conștient de impactul puternic pe care proza Hortensiei Papadat-Bengescu îl are asupra publicului, îl preferă pe Blecher din Întâmplări în irelitatea imediată lui Blecher din Inimi cicatrizate, lui Argehzi îi recunoaște mai degrabă vocația de poet decât pe cea de prozator, pe Sadoveanu îl califică bun povestitor, dar desuet în alegerea subiectelor. Deși cantitativ scrie mai multe cronici la cărți de proză, Sebastian abordează și domeniul poeziei
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
Enigma Otiliei, la care se vor adăuga celelalte două romane postbelice), Ionel Teodoreanu (La Medeleni, Tudor Ceaur Alcaz, ultimul, reținut printr-un gest neconvingător de istorie literară polemică), Anton Holban (O moarte care nu dovedește nimic, Ioana), M. Blecher (Inimi cicatrizate, Întâmplări în irealitatea imediată). Din canonul (aproape) unanim acceptabil mai fac parte și scriitori incluși cu un singur roman: Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, Adela de G. Ibrăileanu. Perfect justificată mi se pare includerea lui Tudor Arghezi cu
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
Medicina. Modul brutal în care trebuie să renunțe la studii spre a se concentra exclusiv și definitiv asupra teribilului Morb al lui Pott (tuberculoza osoasă invalidantă cu termen aleatoriu de supraviețuire) este relatat cu același aer extraneu în romanul Inimi cicatrizate. Concepută sub forma unui "jurnal de sanatoriu" al tînărului Emanuel, cu narator la persoana a treia, cartea scapă clasificărilor comune și s-ar putea ca în ineditul acestor pagini să rezide explicația unui anume recul al "criticii de întîmpinare". Cronicarii
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
pe care Combinatul însuși a generat-o în mare parte, atît prin eterogenizarea populației pe care a absorbit-o cît și prin climatul ideologico-propagandistic pe care l-a dezvoltat. În mare măsură previzibil, după traumă ambientală de trei decenii, abia cicatrizata periferic, revenirea la reperele peisagistice libere, dezinhibate și lipsite de orice retorica exterioară, era greu de acceptat. Dar, pînă la urmă, si aceasta opoziție, născută din frustrări, din monotonie și din lene mentală, s-a risipit înfrînta de propria să
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
înțeleagă el cum e cu cuvîntul boier, dar după ce a înțeles tare a mai rîs și i-a făcu din nou din ochi lui Fotache. De data asta i-a făcut din ochiul stîng, deasupra căruia avea o rană veche, cicatrizată, care întinzîndu- se pe față, în rictus, părea o gură imensă care rîdea strîmb. După miezul nopții doamna Ana i-a făcut semn lui Fotache să plece. Ceilalți trei bărbați tot dispăreau pe rînd cu madmazel care revenea din cînd
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
Z. Ornea Scriitor de formulă experientalistă sau a autenticității, care cultiva jurnalul ca modalitate de expresie, M. Blecher a creat, prin cele două romane ale sale (Întîmplări în irealitatea imediată, 1936, și Inimi cicatrizate, 1938), un univers al său, terifiant. Cum întreaga această formulă naratologică dezvăluia trăiri intime, la Blecher această trăire e înfricoșătoare prin tragedia ei insolită. Născut în 1909, după ce-și ia bacalaureatul și începe medicina la Paris se îmbolnăvește de
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
infinit lui Bogza. Apoi au început să apară cronici despre roman care l-au entuziasmat pe el și emoționat pe tatăl său. La 18 februarie 1936 îl anunța pe Bogza că scrie noua sa carte, cea care va fi Inimi cicatrizate, autorului părîndu-i-se, la început, că e o continuare la Întîmplări... Și, la urma urmei, ca atmosferă, nu este, de vreme ce recrea ambianța din sanatoriul de la Berck. Nu-i comunica Blecher lui Bogza la începutul lui iunie 1936: "În Întîmplări temele erau
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
fost dus dintr-un spital în altul până am reușit să ajung la Timișoara, unde am rămas 4 luni, apoi încă 4 luni am stat în spital la București, până mi s-au vindecat rănile.” Urmele se văd și acum - cicatrizate, rănile sunt evidente pe chipul și aspectul fizic al lui nea Lae: pielea de pe cap s-a regenerat, parte i s-a transplantat, însă cea nouă nu-i mai oferă podoaba capilară, mâinile lipsite de o jumătate dintre degete l-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
premiul publicului la B-EST IFF. În prezent, regizorul Radu Jude se pregătește de cel de-al treilea lungmetraj “Aferim!”, film care va intra în producție la mijlocul lunii viitoare. În plus, regizorul are în pregătire și un alt proiect cinematografic: “Inimi cicatrizate”, o adaptare după Max Blecher. ”Quinzaine des Réalisateurs” este o secțiune specială din cadrul Festivalului de Film de la Cannes, care are ca scop prezentarea varietății de expresie din cinematografia mondială. De-a lungul timpului, în cadrul secțiunii “Quinzane des Réalisateurs” au fost
Scurtmetrajul “Trece și prin perete” premiat la Cannes [Corola-blog/BlogPost/98668_a_99960]
-
singurul film lansat în 2016 inclus de BBC Culture în top 100 cele mai bune filme ale secolului XXI. România n-a avut nici ea un an prost în comedie: tot în avanpremieră vom avea ocazia să vedem și Inimi Cicatrizate, cel mai nou film al regizorului Radu Jude, care a făcut valuri în lumea cinematografică cu superbul Aferim!. Filmul a câștigat deja două premii la prestigiosul festival de la Locarno. Și cam așa stă treaba cu premierele, însă mai avem multe
Comedy Cluj 2016 [Corola-blog/BlogPost/96802_a_98094]
-
copilului? Următoarea operație va fi peste aproape două luni. Atunci vom înlătura cu totul țesuturile cicatrizate de pe restul feței și de pe gât, îi vom reface chipul cu ajutorul țesuturilor expandate și apoi intenționez să îi eliberez maxilarul inferior, restricționat de țesuturile cicatrizate. Există un fel de blocaj în dezvoltarea maxilarului inferior, care nu poate crește cu timpul din cauza presiunii. Așa că îl voi elibera și îi voi reda dimensiunea normală. În plus, vom rezolva problema contracturii din zona cervicală, după care vom lua
Interviu cu dr. Mehmet Mutaf, despre cazul lui Alexandru Botorea [Corola-blog/BlogPost/93749_a_95041]
-
minute, pentru ca apoi să se risipească. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar putea să te violenteze, să te violeze, dacă n-ai fi învelit în crusta tot mai groasă a tuturor rănilor tale cicatrizate." Atât în paginile de jurnal, cât și în comentariile ulterioare asupra lor, apar numeroase portrete de scriitori. Sunt aduși în prim-plan, bineînțeles, membrii "Cercului literar de la Sibiu" - Radu Stanca, Dominic Stanca, Ion Negoițescu, Cornel Regman, Ștefan Aug. Doinaș, I.
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
Max Blecher, bolnav de morbul lui Pott care avea să-l ucidă la numai 29 de ani, imobilizat la rîndul lui într-un cofraj de ghips și de imaginile de o maladivă și tandră senzorialitate culese în romanul său, Inimi cicatrizate (1931), după care foarte bine putea fi turnat un film. În prima parte a peliculei avem doar perspectiva lui Jean-Do, limitativă, claustrofobă, disperată; prin fața camerei, la propriu o camera-eye, personajele apar difuz, fragmentat sau în gros-planuri deformate parcă de o
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
este conștient de faptul că prima scriere blecheriană nu va cunoaște succesul de public din cauza "caracterului ei special" și a îndrăznelii acestei experiențe. Ca și Sebastian, Pompiliu Constantinescu pare a prefera cel de-al doilea roman al lui Blecher; Inimi cicatrizate este, în opinia lui, cartea care-l impune pe Blecher ca mare scriitor, consacrându-l. Eugen Ionescu, atât de dur cu alții denumește întâmplări... "o capodoperă", cea mai interesantă carte a anului 1936, o carte excelentă, extraordinară, ce depășește chiar
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
el e un prozator". în cea de-a doua cronică dedicată lui Blecher, Octav Șuluțiu pare a reveni asupra primei păreri și denumește întâmplări în irealitatea imediată roman, e drept, nu roman în accepția ortodoxă, literară a cuvântului precum Inimi cicatrizate. Ceea ce pentru noi astăzi reprezintă în mod evident un roman veritabil, autentic, un roman autobiografic în opinia lui Radu G. }eposu sau o autoficțiune narativă, pentru majoritatea contemporanilor lui Blecher era un jurnal, fapt ce demonstrează noutatea și modernitatea formulei
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
atunci prea puține scrieri subminaseră autoritatea epicului și coroborând acest fapt cu natura autobiografică și tonul confesiv al scrierilor blecheriene putem înțelege de unde incapacitatea de a judeca întâmplări... ca pe un roman și într-o oarecare măsură chiar și Iinimi cicatrizate. Cea de-a doua scriere a lui Blecher nu este afectată în aceeași măsură, nu i se contestă calitatea de roman, deoarece beneficiază de prezența persoanei a III-a naratoriale, deci de o perspectivă obiectivizată, asemănătoare formulei romanești tradiționale și
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
plecase spectatorul înainte de finalul piesei. Nu era de condamnat, dar avusese atâta nevoie de prezența aceea... Își scutură buclele râzând. Un râs ușor forțat, care avea menirea de a alunga fantomele trecutului, care nu făceau altceva decât să deschidă răni cicatrizate deja. O încânta noua imagine pe care o vedea în oglindă. Ochii verzi, mari, căpătaseră o strălucire pe care o zărise doar rareori și asta doar datorită unei mici schimbări exterioare. Oare ar fi radiat dacă schimbarea ar fi fost
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a arăta o altă hipnotizantă față Vreți ca neputința voastră să capete superioritate Vă priviți nedeslușit ca printr-o densă ceață Lăcomie tranformată mai apoi în afinitate Secunde arse dintr-o insignifiantă viață Țipați că dor rănile voastre, de mult cicatrizate Uitarea rezistenței asemănătoare firului de ață Se simte atunci când sunteți meschine și versate Totuși cu toții facem parte din această lume înșelătoare, hoață... Mințim... Mințim... precum un carismatic zâmbet Mințim... pentru că nu mai avem suflet Mințim... emanând același haotic vuiet Mințim
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Omul pernă de Martin McDonagh. Mărturisesc că, într-un fel, m-a surprins alegerea acestui text pe care îl știu și care nu am crezut să i se potrivească lui Radu Afrim. Așa m-am înșelat, însă, și cu Inimi cicatrizate și, puțin, cu piesa lui Petr Zelenka Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zielele. Ca și universul lui Blecher, cu un anume tip de suferință, de patologic, de plasare într-o atmosferă destrămată de moarte, și căutările tulburătoare întru
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
vadă o mașină vreodată. - Cu siguranță nu pe asta, doamnă Ballard. - Te urmărește Vaughan? întrebă Catherine. Ai vorbit cu el la spital. - A spus că e fotograful poliției. Ce vrea? Ochii lui Karen se uitară în treacăt la scapul meu cicatrizat. - E greu de crezut c-a apărut cândva la televizor. Cu puțin efort, am constrâns-o pe Karen să coboare ochii prima. Mă privea ca un prădător din spatele gratiilor argintii ale gurii sale. - L-a văzut cineva la accident? - Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să pară o crimă. Vaughan lăsă jos trepiedul pe care-l ungea și îndesă expert tutunul în țigară, turnând înapoi firele de hașiș ce îi aterizară în palmă. Linse hârtia cu o limbă ascuțită care îi țâșni afară din gura cicatrizată ca a unei reptile. Inhală fumul pe nări. M-am uitat la teancul de fotografii proaspăt developate aflate pe masa de sub geam. Arătau fața familiară a actriței de film, făcute când aceasta cobora din limuzină în fața unui hotel londonez. - Elizabeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fi forțat să se îmbrace zilnic în parodia aceea de actriță. După ce îi calmă pe asistentul de producție și pe portar fără să fie nevoit să le dea aparatul foto, Vaughan îi făcu lui Seagrave un semn misterios, cu gura cicatrizată deschisă într-un surâs, și plecă spre birourile de producție. Apropiindu-mă de el, îmi făcu semn să-l prind din urmă, încorporându-mă într-un entourage născut acolo pe loc. În spatele lui, dat deja uitării, Seagrave ședea singur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spermă, excitat de automobilul acela însemnat de mucus scurs din toate orificiile corpului omenesc. Gândindu-mă la fotografiile din chestionare, am știut că defineau logica unui act sexual dintre mine și Vaughan. Coapsele lui lungi, șoldurile și fesele tari, mușchii cicatrizați ai stomacului și pieptului, sfârcurile grele, invitau toate laolaltă nenumăratele răni ce stăteau în așteptare printre butoanele proeminente și capetele dispozitivelor din interiorul mașinii. Fiecare dintre aceste răni imaginare era modelul uniunii sexuale dintre pielea lui Vaughan și pielea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan stătea cu spatele la mine, caninul superior rupt ronțăind neabătut ulcerația. Mâinile mele, aparent detașate de restul corpului și de creier, ezitară în aer, neștiind cum să-i îmbrățișeze mijlocul. Vaughan se întoarse către mine, cu un zâmbet liniștitor pe buzele cicatrizate, adoptând postura sa cea mai reușită - profil pe diagonală - ca și când l-aș fi supus unei audiții pentru noul său serial de televiziune. Vorbi pe-o voce distantă și confuză, parcă amețit de hașișul pe care-l fuma: - Ballard, femeia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spălat. Cadrul metalic de susținere se retrase în poziția de start. Mașinăria se închise singură. Rolele atârnau flasce în fața sticlei curate a parbrizului. Ultimele șiroaie de apă cu detergent se scurgeau prin întunecimea gurilor de drenaj. Aspirând aerul printre buzele cicatrizate, Vaughan se lăsă epuizat pe spate, uitându-se la Catherine cu ochi confuzi. O privi cum își trage în lături coapsa stângă prinsă de crampe, o mișcare pe care-mi aminteam s-o fi făcut de o sută de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]