60 matches
-
setea de putere în continuă creștere, dar, în goană nebună spre acest ideal obscur-înșelător, ei își punctează epoca cu fapte ce-i împart în benefici și malefici). La urma urmei nimic altceva decât desfășurarea în timp istoric a celebrei maxime ciceroniene: „Caracterul fără inteligență face mult, inteligența fără caracter nu face nimic”!... Iată de ce spun că Stalin sau „Omul de oțel” (în rusă, stal=oțel), acest personaj foarte puțin instruit, mediocru ca inteligență și cu totul detestabil la capitolul caracter, considerat
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1479192558.html [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
pe care îl considera cel mai primejdios dușman al republicii, însă fără succes. În 7 decembrie 43 î.Hr. a fost ucis chiar de către oamenii lui Marcus Antonius. Cicero a alcătuit o operă imensă. Se pot distinge în primul rând discursurile ciceroniene în număr de 58, care reprezintă o fericită armonizare între talentul nativ, (ingenium), cultura vastă (doctrina) și practica forului (usus forensis). Discursurile acoperă o perioadă de 38 de ani (81-43 î. Hr.) de activitate retorică pusă în slujba cetățeanului și a
Marcus Tullius Cicero () [Corola-website/Science/296779_a_298108]
-
pe care să îl considere mentorul lor"” (Kennedy, 16). Quintilian l-a luat în mod evident pe Afer drept modelul său, ascultându-l vorbind și ascultându-i discursurile din tribunale. Afer a fost considerat mai degrabă un orator auster, clasic, „ciceronian”, în comparație cu majoritatea celor din timpul lui Seneca, si este posibil ca Afer să fi inspirat dragostea lui Quintilian pentru Cicero. La ceva timp după moartea lui Afer, Quintilian s-a întors în Spania, posibil pentru a profesa în tribunalele provinciei
Quintilian () [Corola-website/Science/309279_a_310608]
-
predate în facultățile de teologie. În secolul al XVI-lea, "umaniștii" studiau ceea ce ei numeau "umanitățile" ("studia humanitatis"), înțelegându-se prin aceasta scrierile clasice ale antichității. Pentru acești erudiți ai Renașterii, noțiunea de ""humanitas"" avea același sens ca în epoca ciceroniană și însemna acea cultură care, desăvârșind calitățile naturale ale omului, îl fac demn de acest nume. Cuvântul """" în înțelesul actual apare mult mai târziu, și anume în 1808 în scrierea lui Friedrich Immanuel Niethammer În mod tradițional, istoricii situează începuturile
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
în biserica ""Santa Maria sopra Minerva"". [[Fișier:Bembo 01.gif|thumb|250px|Pietro Bempo: "De Aetna", Venice, Aldus Manutius, 1496 - tipărit cu caractere tipografice "Bembo"]] Ca scriitor, Pietro Bembo a fost unul dintre cei mai eminenți reprezentanți ai curentului denumit "ciceronian", grup care susținea restaurarea unui stil inspirat din clasicii romani. În epistola "De Imitatione" (1512), Bembo propune ca modele principale pe scriitorii de limbă latină (unii transpuși și în ""volgare""), [[Marcus Tullius Cicero|Cicero]] pentru proză și [[Publius Vergilius Maro
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
în viitor prin prisma trecutului. Cititorul este derutat atunci cînd citește nuvela, pentru că timpul este dereglat, iar trecutul și viitorul se regăsesc perfect în prezent. Autorul își imaginează realitatea viitoare și o prezintă cititorilor printr-o cuvântare asemănătoare celebrei cuvântări ciceroniene rostite împotriva lui L. Sergius Catilina, după descoperirea conspirației acestuia împotriva republicii. Intriga o constituie momentul deschiderii parantezei istorice care nedumerește cititorul, îl face să-și pună întrebări, deoarece autorul, deși afirmă că a deschis o paranteză explicativă, intervine într-
Cronica fantastică () [Corola-website/Science/300015_a_301344]
-
pagoda idolului King-Lau, "locul unde se regulează afacerile privitoare la bramani" (referire la biserică), cazarma și cancelaria Mandarinului Păcei (referire la poliție), Casa Justiției; Muma Tutulor sau casa numită Punga-publică (finanțele publice) și palatul lui Sik-Tir (referire la presă). Cuvântarea ciceroniană a autorului din "elegantul stabiliment public", locul unde se ia ceaiul și se fumează, pregătește momentul dezvăluirii motivelor pentru care a ales să-i conducă pe cititori prin cetatea Tâmpitopole și acestea ar fi nepăsarea, indolența și automulțumirea de care
Cronica fantastică () [Corola-website/Science/300015_a_301344]
-
necesară pentru a le lua în posesie. Primul episcop din Livonia, Meinardo, provenea din Germania septentrională, o regiune de frontieră cu mănăstiri faimoase datorită monahilor instruiți în mod deosebit (știau pe din afară textele Sfintelor Scripturi și subtilitățile limbii latine ciceroniene). În anul 1186, Meinardo ajunge până la Uexküll, construește aici prima biserică și o fortificație, ambele din piatră. Livonienii încearcă să le distrugă, trăgându-le cu funii, dar constată că erau prea solide pentru posibilitățile lor. În anul 1201 dioceza se
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
the historical legitimization which comes from the doctrine of natural law, is în deep contradiction with Milton's individual who on the contrary embodies the political community and makes a problematizes sovereignty, suggesting a model of society inspired by a ciceronian civil culture. The choice of a republican paradigm, în this sense, is not averse to a strong impression produced by the study of the auctores which still behave aș a support for the idea of a society bound to the
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
în the incisiveness of the style of the brief treatise; în this sense, he refuses the value of effectiveness and timeliness of Machiavelli's political mân by putting him în opposition to the virtus of the vir sapiens with a ciceronian flavor. Recently Paul Rahe hâș gone over the theme of the presence of Machiavellian passages în Milton's work38 taking up again the English poet's classical republicanism and hâș proposed a personal and "unorthodox" interpretation. Rahe focuses his attention
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
și reclamă în contra judecătorului. După aceste incidente, cari atacau în mod atât de grav poziția gravă de copist, trebuia neapărat să mai urmeze ceva, o scrisoare publicată între inserțiunile "Curierului Balassan", o adevărată ilustrație a libertății presei, minunată prin eleganța ciceroniană a espresiilor ei - a căror reproducere ar fi deja o necuviință. Astfel, după o insubordinație, acest domn pozează în martir al onoarei cavalerești și în insultător al superiorului său. Se-nțelege că niciodată nu ne-am fi ocupat câtuși de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
latină... Și aceasta s-a epuizat! în ce privește bibliografia, rămasă și ea netradusă îo adevărată manie!), a se vedea G. Mancini, Vita di Lorenzo Valla, Florența, 1981. Două articole: Allain Michel, „Epicurism și creștinism în Epoca Renașterii”: câteva aspecte ale influenței ciceroniene, în Revue d’Etudes latines, 52, 1974, pp. 356-383. se vorbește aici de Lorenzo Valla, de Marsile Ficino și de Erasmus. A se vedea de asemenea R.O. Kristeller Opt filosofi din Renașterea italiană, trad. Anne Denis, Droz, 1975. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este să dea o definiție științifică a istoriei, a obiectului și metodelor sale, cât să formuleze marea utilitate socială a acesteia, chestiune căreia îi este, de altfel consacrată cea mai mare parte a Cuvântului. Mihail Kogălniceanu pornește aici de la concepția ciceroniană, dat fiind că „fieștecare stare, fieștecare profesie află în ea reguli de purtare, sfat de la îndoirile sale, învățătură la neștiința sa, îndemn la slavă și la faptă bună”; Dacă pentru oamenii de stat și pentru oficialități istoria oferă un îndreptar
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
legile eterne și neschimbătoare, aceleași pentru toți oamenii. O legislație divină, pe care reprezentanții oamenilor nu puteau să o modifice 52. Modul în care teoria dreptului natural a fost formulată în perioada Evului Mediu se apropie foarte mult de concepția ciceroniană, în ciuda dezacordurilor evidente în ceea ce privește conținutul dreptului natural. Teoria elaborată de Toma d'Aquino (1228-1274) explică dreptul natural prin intermediul rațiunii, fără a face apel la doctrine metafizice și religioase. Toma d'Aquino definea virtuțile morale ca fiind "acele deprinderi care ne
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și principatelor care nu au existat niciodată cu adevarat"?33 Dar prin inversarea cheii, termenii poziției lui Cicero au fost cei prin care Machiavelli a schimbat cu adevarat natură dezbaterii asupra imperiului. Vocabularul lui Machaivelli a fost perfect aritotelian și ciceronian în discutarea "scopurilor", al lor tele or fines devenind his fini, dar concluzia la care a ajuns a fost diametral opusă. În Cartea I, capitolul 29, din Discursuri, Machiavelli preciza că orașul [cetatea] avea "două scopuri" (fini). Primul este de
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Umanistul olandez Desiderius Erasmus a exemplificat cel mai bine mișcarea umanista pentru reformarea Bisericii la momentul la care Machiavelli scria Principele. Erasmus a fost deopotrivă un remarcabil cărturar clasic și un creștin devotat. Aprecia filozofia antică în tradiție platonica și ciceroniana pentru atenția acordată demnității personale a individului și importanța educației. Aceleași principii, consideră el, au apărut în Noul Testament, așa încât a argumentat că creștinismul trebuia să se întoarcă la "filozofia lui Cristos". Folosindu-se cu abilitate de tipar, Erasmus a făcut
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
1494), Clarendon Press, Oxford, 1968 (a doua ediție engleză 1997; a doua ediție în italiană 1999). ---, "Florentina libertas", Rinascimento, n.s., XXVI, 1976, pp. 3-26. Sasso, Gennaro, Niccolò Machiavelli, vol. 2, Îl Mulino, Bologna, 1980-1993, I. Seigel, Jerrold, ""Civic Humanism" or Ciceronian Rhetoric? The Culture of Petrarch and Bruni", în Past and Present, XXXIV, 1966, pp. 3-48. Shalhope, Robert E., "Toward a Republican Synthesis: the Emergence of an Understanding of Republicanism în American Historiography", în William and Mary Quarterly, XXIX, 1972, pp.
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a. 30 Cicero, De officiis, 2.26 27. Roberto Ridolfi, Vită de Niccolò Machiavelli, ed. rev., Florența, 1978, p. 424 n. 7, a remarcat prezența unei copii împrumutate a lucrării De officiis în casa tatălui lui Machiavelli, Bernardo. Pentru influență ciceroniana asupra lui Machiavelli, vezi Marcia L. Colish, "Cicero's De officiis and Machiavelli's Prince", în Sixteenth Century Journal, 9 (1978), pp. 81-93.Vezi, de asemena, Patricia J. Osmond, "Sallust and Machiavelli: From Civic Humanism to Political Prudence", în Journal
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Press, Philadelphia, 1988, I, pp. 141-174. 44 P. Herde, "Politische Verhaltensweisen der Florentiner Oligarchie, 1382-1402", în Geschichte und Verfassungsgefüge. Frankfurter Festgabe für Walter Schlesinger, ediție îngrijita de K. Zernack, Wiesbaden, Steiner, 1973, pp. 161-249. 45 J. Seigel, ""Civic humanism" or Ciceronian rhetoric? The culture of Petrarch and Bruni", în Past and present, XXXIV, 1966, pp. 3-48; P. Herde, "Politik und Rhetorik în Florenz am Vorabend der Renaissance", în Archiv für Kulturgeschichte, L, 1965, pp. 141-220. Vezi și R. Black, "The political
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
un vers dintr-un imn al său („Apără-l pe cel ce te invocă, o, Treime”) atunci cînd se încheie discuția despre viața cu adevărat fericită. Mediul se potrivește cu subiectele pentru că are o vagă savoare care amintește de dialogurile ciceroniene, chiar dacă totul este învăluit într-o atmosferă mai intimă. Augustin vorbește despre experiențele pline de dezamăgiri din trecut, despre descoperirea „stelei polare” (creștinismul) care îl poate călăuzi; amintește despre propriile lecturi ale cărților neoplatonice. Credința creștină apare aici într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reprezintă nu numai un moment fundamental din istoria filozofiei antice și medievale, ci și unul dintre textele cele mai semnificative ale literaturii antice tîrzii. Limpezimea discursului, chiar a celor mai complexe secvențe speculative, puritatea stilului, care se întoarce la clasicismul ciceronian și îl îmbogățește cu întorsături preluate din Seneca, rafinamentul compozițiilor lirice inserate în cadrul dialogului, animate de o muzicalitate insolită, cu ecouri din liricii latini, mai ales din Horațiu și Stațiu, toate acestea sînt calități care dovedesc că ultima operă a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-au păstrat totuși ca apografe (copii directe) sau ca ediții sau colațiuni (corecturi pe alte manu scrise). Iată cîteva exemple (alese dintr-un lung șir de codice latinești dispărute), care indică numai pierderile cele mai importante din tradiția manuscrisă ciceroniană: Vetus Cluniacensis al lui Poggio (cuprindea Pro Roscio Amerino, Pro Cluentio, Pro Murena, Pro Caelio, Pro Milone); originalele și copia lui Poggio pentru Pro Caecina, De lege agraria, Pro Rabirio Postumo, Pro Rabirio perduellionis reo, Pro Roscio comoedo, In Pisonem
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de cultură români. MARCUS TULLIUS CICERO Somnivm Scipionis / Visul lui Scipio Introducere, traducere și note de Traian Diaconescu Cuprins Preliminarii / 13 Somnivm Scipionis / 16 Visul lui Scipio / 17 Note la "Visul lui Scipio" / 34 Preliminarii Înaintea editării bilingve a lucrării ciceroniene Visul lui Scipio, propunem cititorilor un scurt cuvânt lămuritor. Cicero, în plină maturitate a talentului său, a scris, în anul 54 î.e.n., un tratat de politologie De re publica, adevărat testament politic al său. Cicero, fost consul, numit pater patriæ
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
lumii din care emană sufletele individuale) și idei epicureice (filosofia astrală) dar și idei neoplatonice (nemurirea sufletului și cultivarea virtuții care asigură nemurirea). Cicero, prin forța de reprezentare cosmică și prin și prin stilul său înalt, rivalizează cu Platon. Ideile ciceroniene au sorginte variată, dar valorificarea lor poartă pecete romană. Cicero respiră sentimente pure și nobile, îndeamnă omul să cultive virtutea, să practice justiția, ca să ajungă la viața adevărată și fericită rezervată înțelepților care slujesc patria lor. Pentru alte detalii istorice
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Acestea sunt premisele în fundamentarea teoriei pythagoreice a numerelor adaptată de Platon doctrinelor sale (în special în teoria Ideilor - numere), preluată mai apoi de Macrobius prin intermediul comentariilor lui Porphyrios la Timaios și utilizată în explicarea unor probleme legate de textul ciceronian (Somn.Scip. 2, 2). Aceste precizări se transformă în lungi excursuri despre număr și chiar interpretări ale unor pasaje din Timaios (35b; 31-32b). Numerele sunt considerate esențe, substanțe ale lucrurilor, au în mod necesar reprezentare spațială, își găsesc principiul în
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]