18 matches
-
cu cetatea sfântă. În 1516 sosește la curtea din Ferrara Tițian, iar Lucreția îi comandă variate lucrări. Acesta, inspirat de ea pictează "Amor sacro e Amor profano". După patru ani de războaie, Lucreția e schimbată: poartă mereu sub haine un ciliciu, nu mai poartă rochii decoltate, merge des la biserică, ascultă slujbe religioase în timpul meselor. Într-un final aderează celui de-al treilea ordin franciscan împreună cu marchizul de Mantua. Toate acestea nu o împiedică să rămână de mai multe ori însărcinată
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
documentar, comparând ediții între ele, cercetând variante și varietăți, restabilind puncte și virgule, discutând cu gravitate date minime, aducând obiecții infinitezimale și inutile, în ton doct și peremptoriu; spectacolul vechilor pustnici ce voiau să-și înfrângă tentațiile trupului sub asprimea ciliciului"(opt. cit., ed. cit., p. 63; sublinierea îmi aparține - G.P.). Sub penița lui G. Călinescu, tonul depreciativ la adresa textologiei și a textologilor devine, la un moment dat, ostentativ sfidător, cu o lesne descifrabilă intenție ofensatoare. Momentul este însă unul din
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
epicurienilor. Elogiul sinuciderii atunci când viața a devenit de nesuportat, când suma necazurilor o întrece cantitativ pe cea a plăcerilor, posibilitatea de a ieși liber din existență așa cum ieși dintr-o încăpere plină de fum, nu obține sufragiile celui care, purtând ciliciu și practicând mortificarea, îndrăgește, iubește durerea ca reprezentând ocazia de a trăi în racursi ușor eroic Patimile eroului său cristic. în sfârșit, abordarea imanentă a vieții, chiar dacă, pentru gentilomul din Bordeaux Dumnezeu există, faptul că el nu este epicentrul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu mai fii tu însuți" (Către Louise Colet, 23-12-1853). Dar este și o asceză, fiindcă viața scriitorului este cea a unui sfânt ducând "o viață, pustie de orice bucurie exterioară" care încearcă pentru arta sa "o dragoste frenetică și pervertită", "ciliciu care îl scarpină pântecele" (Correspondance, Conard, II, 394). Nu ajungi în cer decât prin martiriu. Urci la cer cu o coroană de spini pe cap, cu inima străpunsă, cu mâinele însângerate și chipul radios" ( III, 362). Dacă vreți totodată să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a iertării interioare primite. Tot în secolul al II-lea, Tertulian, în Tratatul despre penitență și în Tratatul despre castitate, ne ajută să cunoaștem în detaliu procesul penitențial, care conține mai multe elemente: o atitudine interioară, opere penitențiale exterioare, purtarea ciliciului, impunerea cenușii pe cap, posturi frecvente, plângerea, rugăciuni prelungite, prosternări, recurgerea la preoți, mijlocirea comunității, etc. I se cerea penitentului să se prezinte în sac de pocăință, cu cenușă pe cap în fața publicului, adică a comunității locale, și să facă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
treptat, în secolul al V-lea, începea să fie stabilită și ziua în care era acordată această dezlegare: Joia Sfântă. Celebrările erau destul de aspre, presupunând și îndeplinirea altor elemente de rit, relativ dure, care puteau cuprinde și pedepse corporale (folosirea ciliciului, raderea capului, renunțarea la îmbrăcăminte comodă, etc., sau, dimpotrivă, lăsarea unui păr lung și a unei bărbi lungi) cu mortificări alimentare, posturi și pomeni, ca probe concrete de convertire interioară. Întâlnim și o clasificare a penitenților, după criteriul modalității celebrării
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Benedict nu-l vom vedea niciodată râzând, în timp ce Sf. Francisc de Sales râdea adesea și lăsa să se vadă că permanent este însuflețit de o veselie liniștită și sfântă. Sfântul Hilarion considera un adevărat act de senzualitate să-și schimbe ciliciul, pe când, dimpotrivă, Sfânta Ecaterina de Siena ținea foarte mult la curățenie pe care o considera ca un simbol al purității sufletului. Dacă îl veți citi pe Sf. Ieronim, veți găsi că el vorbește, nespus de mult despre frica ce trebuie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aceste ciudățenii făceau rotocolul prin lume: «Ce sfânt e domnul conte! Dar ce ciudat!». În camera sa de dormit și-a construit un fel de pat de lemn, pe care să doarmă în timpul nopții. Iar doica sa Eugenia a descoperit ciliciul pe care îl folosea contele. Viața creștină a contelui era mult mai admirabilă și extraordinară: frecventarea zilnică a sacramentelor, învățarea catehismului la copii, cititor pasionat al Sfintei Scripturi, vizita la bolnavii spitalului. Acum, aceste bizarerii au creat în jurul contelui Francesco
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
documentar, comparând edițiile între ele, cercetând variante și variații, restabilind puncte și virgule, discutând cu gravitate date minime, aducând obiecții infinitezimale și inutile, în ton doct și peremptor, spectacolul vechilor pustnici ce voiau să-și înfrângă tentațiile trupului sub asprimea ciliciului". Replica la acest punct de vedere n-a întârziat, atât din partea unor critici, cât și a celui vizat însuși. Mihai Sebastian, în "Revista Fundațiilor Regale" (1939, nr. 2), scria între altele: "Există capitole de literatură în care nimic nu e
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
de vechi cărți școlare), da... magaziile atârnând în aerul după-amiezii, dovezile de izbândă-n celebrele lupte navale, rumegușuri și lămpi cu fitil, parfumul doagelor scorojite, fără cercuri, șerpii lehămetisiți să-și târâie veșnic pungile cu venin liric, urșii purtători de ciliciu printre știubeiele doldora de faguri, ideile fixe, răstignite pe moțul curcilor în derivă, toate, absolut toate, auster și integru, le împodobeam în litere, spre o înregistrare definitivă, zăcută blând în dosare ample, cu clape groase de fier sau de alamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
tot mai neliniștitoare de bunăstare. Se simțea fericită plătind pentru răul pe care-l făcuse, la fel ca penitentul care duce În cîrcă o cruce grea la procesiunile din Saptămîna Patimilor sau călugărul care se autoflagelează În fiecare dimineață cu ciliciul. De aceea era o minciună, iar ea știa asta. Confuză, descoperea că, În adîncul ființei sale, nu era fericită pentru că se achita de o datorie fiind nevoită să Îndure fără să crîcnească cele mai de neconceput vexațiuni, ci că acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care indica o separare mai mult sau mai puțin netă de viața persoanelor obișnuite - și de austeritate, care se referea la numărul și intensitatea rugăciunilor, dar și a mortificărilor, precum postul, abstinența, trezirea nocturnă ori penitențele trupești, precum disciplina și ciliciul... și altele asemenea. Aceste două criterii, clauzura și mortificarea, ce se regăseau în sisteme mai mult sau mai puțin riguroase, uneori caracterizate de o observanță rigidă, indicau calitatea și deosebirea dintre diferitele forme de viață consacrată. Luările de poziție ale
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
4. Colțul cu Cioran Cioran și exilul în limba Celuilalt S-a considerat întotdeauna un "metec", un străin, pentru sine, pentru ceilalți, pentru Dumnezeu. Dar cea mai teribilă înstrăinare, pe care Cioran nu doar a îmbrăcat-o ca pe un ciliciu, ci și-a provocat-o și cultivat-o cu osîrdie, a fost cea de limba maternă. Îndrăgostit amarnic de un idiom cu iz de "prospețime și de mucegai, amestec de soare și de bălegar, de o urîțenie nostalgică, de o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în LEMMENS, Testimonia Minora, 92. 1. Frații minori pot fi socotiți, de bună seamă, discipolii Domnului, deoarece ei disprețuiesc dorințele lumești (cf. Tit 2,12), își înfrânează trupul cu umiliri și chinuri, și-l urmează pe Cristos desculți și purtând ciliciu. 2. Frații minori sunt în parte tineri și adolescenți. De aceea, nu este împotriva naturii dacă, din cauza vârstei lor fragede, se dovedesc a fi nestatornici și slabi; ei însă au atins deja culmea nebuniei pentru că umblă fără nicio discreție prin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cu toate puterile la împărăția cerurilor. 3. Însă pentru a pune în practică cu mai multă libertate ceea ce zămislise în inima sa, disprețuind moștenirea paternă, care nu era mică, cu toate ademenirile lumii, a îmbrăcat o haină cu glugă și ciliciu, s-a descălțat și și-a mortificat trupul prin vegheri și posturi. Preferând sărăcia voluntară, se hotărî să nu posede absolut nimic, nici măcar hrana pentru trup, dacă nu ar fi primi-o ca pomană de la credincioși din caritate. Iar în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
săracilor, fără să păstreze nimic pentru ziua următoare. În timpul nopții, dormea îmbrăcat și avea drept saltea niște stuf, iar ca pernă, un sac; era bucuros să se învelească pe timpul nopții doar cu îmbrăcămintea pe care o purta ziua, rasa și ciliciul. 4. În acest fel, pentru a vesti Evanghelia, umblând desculț și îmbrățișând viața apostolică, predica în zilele de duminică și de sărbătoare în bisericile parohiale și în alte adunări ale credincioșilor. Cu cât ținea mai la distanță orice poftă trupească
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Apoi, fratele Richard din Ingworth și Richard din Devon au plecat la Northampton și au fost găzduiți în azil; ulterior, au închiriat o casă în parohia Sfântul Egidiu. Primul guardian al locului a fost fratele Petru, spaniol, care purta un ciliciu de fier direct pe trupul gol și a dat multe exemple de perfecțiune. Primul guardian de Oxford a fost fratele William din Ashby, ce era încă novice; i-a fost însă acordată permisiunea de a purta haina de profes. Primul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de respect pentru ei. El era deja preot și predicator renumit atunci când a cerut să fie admis în Ordin împreună cu alți trei maeștri la Saint-Denis, în Vinerea Sfântă. Acesta, încă de pe vremea când făcea parte din clerul diecezan, purta mereu ciliciul până la genunchi și dădea multe alte exemple de austeritate. Din această cauză, de-a lungul timpului, a devenit atât de slab și de firav, încât cu greu ar fi putut supraviețui dacă nu s-ar fi îmbrăcat cu haine moi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]