46 matches
-
Salmoxian Moesic Al preoților armelor Salii și legiuitorii Salmoxioi din Moesia, Și-n Codexul Segetusian al Cronoșilor de la Sarmisegetuza Și-n Codex Catensis al celor de la Cotul Munților către Nord Și-n Codicele Geților Hațegani din cele zece Comune Pastorale Cimeriene Cu sanctuarul în Cogaionul Munte-Hațeg întru care numele lor de Salmoxioi fost-au date moșinelor, apelor și pășunilor. I-ai invocat pe toți strigând numele locurilor pe unde paști, Ai umblat de Sâmbra Zimbrei Roșii cu Brad în Creștet, Cuprinde
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Cavalerii Kabyri Ghebeleisis Jubilan șBucurosul,ț Păstorul Cu Oi Multe mândre coarne de aur purtând Singure să se apere de lupi, de mocanii cei lacomi. șAurelius Gavrilă Bălanț Eroul Cvaler Kabir, vocea Demosului un milion de nume Salmolsis, Comunele Pastorale Cimeriene, cu numele tale: Mendru, Mândru-Loc Bărbat Mândru, Oier Mândru, Cel ce urcă pe Iedera Edenului îmbrățișând Pomul Gnosei sale Mândru- Cedru Mândrucel Cu Mândrul Fiu al Mărului pe El urcă Iedera Raiului, Cavaler Kabyr Mândru Nume de Apă Clară șde
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
au atribuit în mod succesiv unor state diferite. Poate și Poloniei? Consulți o enciclopedie, un atlas istoric; nu, nici o legătură cu Polonia; în perioada dintre cele două războaie mondiale, zona aceasta constituia un stat independent: Cimeria, capitala Orkko, limba națională cimeriana, aparținând limbilor de origine botno-ugrică. Articolul „Cimeria“ din enciclopedie se încheie cu fraze prea puțin încurajatoare: „În succesivele împărțiri teritoriale între puternicii săi vecini, tânăra națiune nu a întârziat să fie ștearsă de pe hartă; populația autohtonă a fost dispersată; limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de origine botno-ugrică. Articolul „Cimeria“ din enciclopedie se încheie cu fraze prea puțin încurajatoare: „În succesivele împărțiri teritoriale între puternicii săi vecini, tânăra națiune nu a întârziat să fie ștearsă de pe hartă; populația autohtonă a fost dispersată; limba și cultura cimeriană nu au mai evoluat.“ Ești nerăbdător să dai de urma Cititoarei, s-o întrebi dacă și exemplarul ei e la fel cu al tău, să-i comunici rezultatele ipotezelor tale, informațiile pe care le-ai cules... Cauți în carnețel numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încă ce este, semnul a ceva... — Iată, din acest punct de vedere și eu... — Deși, nu pot nega, chiar și aici un element de mister nu lipsește... Iar tu: - Sigur, vedeți, misterul ar fi după mine acesta: e un roman cimerian, da, ci-me-ri-an, nu polonez, autorul și titlul nu ar fi trebuit să fie cele care sunt. N-ați înțeles nimic? Așteptați să vă explic. Cimeria, 340.000 locuitori, capitala Orkko, resurse principale: turba și subprodusele ei, compușii bituminoși. Nu, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vorbim despre treaba asta, despre aceste circumstanțe — coincidențe — discordanțe. Aș dori să vă văd numaidecât; unde locuiți? Unde vă convine să ne întâlnim? Eu pot fi acolo într-o clipă. Iar ea, tot calmă: - Cunosc un profesor care predă literatura cimeriană la Universitate. Am putea merge să-l consultăm. Așteptați să-i telefonez, să-l întreb când ne poate primi. Ai ajuns la Universitate. Ludmila l-a anunțat pe profesorul Uzzi-Tuzii de vizita voastră, la institutul lui. La telefon, profesorul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu știi nimic, în vreme ce el s-ar putea să știe mai mult ca tine. Dumneavoastră, domnule profesor, o cunoașteți pe Ludmila, nu-i așa? — O cunosc... De ce mă întrebați?... Ce doriți să știți?... Devine nervos. Dumneavoastră vă interesați de literatura cimeriană sau... - și parcă ar vrea să spună: „...Sau de Ludmila?“, dar nu-și încheie fraza; iar tu, sincer vorbind, ar trebui să răspunzi că nu mai poți deosebi interesul tău pentru romanul cimerian de interesul pentru Cititoarea romanului. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Devine nervos. Dumneavoastră vă interesați de literatura cimeriană sau... - și parcă ar vrea să spună: „...Sau de Ludmila?“, dar nu-și încheie fraza; iar tu, sincer vorbind, ar trebui să răspunzi că nu mai poți deosebi interesul tău pentru romanul cimerian de interesul pentru Cititoarea romanului. Pe de altă parte, reacția profesorului la numele de Ludmila, adăugată la confidențele lui Irnerio, aruncă o lumină misterioasă, creând în jurul Cititoarei o curiozitate neliniștitoare, nu prea diferită de cea care te leagă de Zwida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
citești cu o zi înainte, și pe care l-ai lăsat deocamdată deoparte; iată-te lansat în urmărirea tuturor acestor umbre, cele ale imaginației și cele din viața ta. — Eu voiam... noi voiam să vă întrebăm dacă există vreun scriitor cimerian care... — Luați loc, spune profesorul, calmat pe neașteptate, sau mai degrabă cuprins de o neliniște stabilă și cumva obstinată, care-i dizolvă neliniștile întâmplătoare și labile. Spațiul e strâmt, pereții acoperiți de biblioteci; o bibliotecă, neavând de ce să fie sprijinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe care trebuie să te așezi sunt separate de un fel de culisă; ca să vă vedeți unul pe altul, trebuie să întindeți gâtul. — Suntem izolați în boxa asta... Universitatea se mărește și noi ne restrângem... Suntem Cenușăreasa limbilor vii... Daca cimeriana mai poate fi considerată o limbă vie... Dar tocmai asta e valoarea ei! exclamă, într-o izbucnire afirmativă, imediat diluată; faptul de a fi o limbă modernă și o limbă moartă în același timp... Condiție privilegiată, chiar dacă nimeni nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ele... Nu doar ca să studieze limba, nimeni nu mai vrea să facă asta... Vor să dezbată probleme, să coreleze idei generale cu alte idei generale. Colegii mei se adaptează, urmează curentul, își intitulează cursurile „Sociologia limbii Țării Galilor“, „Psiholingvistica occitanei“... Cu cimeriana nu se poate. — De ce? — Cimerienii au dispărut de parcă i-a înghițit pământul. Dă din cap, adunându-și toată răbdarea ca să repete un lucru spus de sute de ori. Acesta este un institut mort, al unei literaturi moarte, într-o limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
au dispărut de parcă i-a înghițit pământul. Dă din cap, adunându-și toată răbdarea ca să repete un lucru spus de sute de ori. Acesta este un institut mort, al unei literaturi moarte, într-o limbă moartă. De ce să mai studiezi cimeriana astăzi? Eu sunt primul care înțelege asta, sunt primul care s-o spună: dacă nu vreți, nu veniți, din partea mea institutul ar putea fi desființat. Dar să vii aici ca să... Nu, asta e prea de tot. — Ca să ce? — De toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la cursul acesta, nu vin la seminarii, nimeni nu se interesează vreodată de literatura cimerienilor, îngropată în cărțile din bibliotecile astea, ca în mormintele dintr-un cimitir... Pe mine tocmai mă interesa... Venisem să vă întreb dacă există un roman cimerian care începe... Nu, mai bine să vă spun imediat numele personajelor: Gritzvi și Zwida, Ponko și Brigd; acțiunea începe la Kudgiwa, dar poate e doar numele unei întreprinderi; apoi, cred că se mută la Petkwo, pe Aagd... Oh, îl găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întrupărilor lui Buddha. Din păcate, nu s-a găsit nici un plan sau ciornă care să explice cum intenționa Ahti să dezvolte întâmplarea. Deși mutilat, sau poate tocmai de aceea, Ițindu-se de pe coasta abruptă este textul cel mai reprezentativ al prozei cimeriene, prin ceea ce prezintă și mai ales prin ceea ce ascunde, sustrăgându-se, lipsindu-ne de ceva, dispărând... Vocea profesorului e pe punctul de a se stinge. Întinzi gâtul să te convingi că e tot acolo, în spatele dulapurilor ce-l separă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de plafonieră. — Continuă unde? întrebați voi, pironiți pe marginea abisului. Dincolo de ce...? — Cărțile sunt treptele pragului... Toți autorii cimerieni l-au trecut... Apoi începe limba fără cuvinte a morților, care spune lucruri pe care numai limba morților le poate spune. Cimeriana e ultima limbă a celor vii... e limba pragului! Aici se vine pentru a trage cu urechea la lumea de dincolo... Ascultați... Nu mai ascultați nimic, voi doi. Ați dispărut și voi, turtiți într-un colț, lipiți unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mai întâi vine această limbă fără cuvinte a trupurilor vii. Asta e, oare, premisa de care am vrea să țină cont Uzzi-Tuzii? Apoi vin cuvintele cu care se scriu cărți și se încearcă inutil traducerea acelei prime limbi, apoi... — Cărțile cimeriene sunt toate neterminate... suspină Uzzi-Tuzii, deoarece ele continuă dincolo... În cealaltă limbă, în limba tăcută la care trimit toate cuvintele din cărțile pe care credem că le citim... Credem... De ce „credem“? Mie-mi place să citesc, să citesc cu-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
despre revoluția feminină, la care te invit, dacă vrei să ne asculți analizându-l și discutându-l! — Lotaria - exclamă Ludmila - vrei să spui că ai ajuns și tu la Ițindu-se de pe coasta abruptă, romanul neterminat al lui Ukko Ahti, scriitorul cimerian? — Ești prost informată, Ludmila, ăsta e romanul, dar nu e neterminat, ci terminat, nu e scris în cimeriană, ci în cimbrică, titlul a fost schimbat mai târziu în Fără a se teme de vânt și amețeală, iar autorul l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
exclamă Ludmila - vrei să spui că ai ajuns și tu la Ițindu-se de pe coasta abruptă, romanul neterminat al lui Ukko Ahti, scriitorul cimerian? — Ești prost informată, Ludmila, ăsta e romanul, dar nu e neterminat, ci terminat, nu e scris în cimeriană, ci în cimbrică, titlul a fost schimbat mai târziu în Fără a se teme de vânt și amețeală, iar autorul l-a semnat cu un alt pseudonim, Vorts Viljandi. — E un fals! - strigă profesorul Uzzi-Tuzii. Este un caz cunoscut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
plus, legată de revendicări teritoriale, care nu au nimic de-a face cu literatura ! — Uzzi-Tuzii, te rog, replică profesorul Galligani, nu coborî polemica la nivelul acesta. Știi bine că naționalismul cimbric e departe de interesele mele, după cum sper că șovinismul cimerian e de ale tale. Comparând spiritul celor două literaturi, întrebarea pe care mi-o pun este: cine merge cel mai departe în negarea valorilor? Polemica cimbrico-cimeriană pare să n-o atingă pe Ludmila, preocupată acum de un singur gând: posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aruncă o privire surorii ei, ca să nu-i scape aluzia polemică la Uzzi-Tuzii. Pentru a plasa textul în epocă, profesorul Galligani e rugat să furnizeze câteva date istorice. — Mă voi limita să amintesc - spune el - cum provinciile care formau statul cimerian au intrat, după al doilea război mondial, în Republica Populară Cimbrică. Rearanjând documentele din arhivele cimeriene răvășite de trecerea frontului, cimbrii au putut reevalua personalitatea complexă a unui scriitor ca Vorts Viljandi, care a scris atât în cimeriană, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
textul în epocă, profesorul Galligani e rugat să furnizeze câteva date istorice. — Mă voi limita să amintesc - spune el - cum provinciile care formau statul cimerian au intrat, după al doilea război mondial, în Republica Populară Cimbrică. Rearanjând documentele din arhivele cimeriene răvășite de trecerea frontului, cimbrii au putut reevalua personalitatea complexă a unui scriitor ca Vorts Viljandi, care a scris atât în cimeriană, cât și în cimbrică, dar din care cimerienii publicaseră doar opera, redusă de altfel, în limba lor. Mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
formau statul cimerian au intrat, după al doilea război mondial, în Republica Populară Cimbrică. Rearanjând documentele din arhivele cimeriene răvășite de trecerea frontului, cimbrii au putut reevalua personalitatea complexă a unui scriitor ca Vorts Viljandi, care a scris atât în cimeriană, cât și în cimbrică, dar din care cimerienii publicaseră doar opera, redusă de altfel, în limba lor. Mult mai importante din punctul de vedere al cantității și calității erau scrierile în limba cimbrică, ascunse de cimerieni, începând cu amplul roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din punctul de vedere al cantității și calității erau scrierile în limba cimbrică, ascunse de cimerieni, începând cu amplul roman Fără a se teme de vânt și amețeală, al cărui început pare să existe într-o primă formă și în cimeriană, semnat cu pseudonimul Ukko Ahti. Nu încape îndoială că prin acest roman, și abia după ce optase definitiv pentru limba cimbrică, autorul și-a găsit inspirația reală... — Nu vă voi prezenta - continuă profesorul, soarta schimbătoare a acestei cărți în Republica Populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vă spun cu drag, zice redactorul. Ascultați. Totul a început când s-a prezentat la editură un tinerel care pretindea să fie traducătorul lui ăsta, cum îl cheamă... — Polonezul? — Nu, care polonez! O limbă dificilă, pe care puțini o știu... — Cimeriana? — Nici vorbă de cimeriană, alta, cum îi zice? Se lăuda că e un poliglot extraordinar, că nu există limbă pe care să n-o cunoască, până și asta, cimbrica, da, cimbrica. Ne aduce o carte scrisă în limba asta, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zice redactorul. Ascultați. Totul a început când s-a prezentat la editură un tinerel care pretindea să fie traducătorul lui ăsta, cum îl cheamă... — Polonezul? — Nu, care polonez! O limbă dificilă, pe care puțini o știu... — Cimeriana? — Nici vorbă de cimeriană, alta, cum îi zice? Se lăuda că e un poliglot extraordinar, că nu există limbă pe care să n-o cunoască, până și asta, cimbrica, da, cimbrica. Ne aduce o carte scrisă în limba asta, un roman gros, dens, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]