38 matches
-
care să te urci în Eden, Laurul ce te-ncunună pe merit, Laptele ce-l sugi la sânul Marei Mame din Rithonul de Aur, Poporul ce te întâmpină: numele Legii este numele tău - Salmolsis - Cavalerul Kabyr, Eroul născut dintre păstorii cimerieni în Epir: Epirota Codinu Domnul Nopții învățătorul Dacilor Râpeii, Crai-Nou Copilului Serii Din străbunul de la Tărtăria, Codrin Fiul Nopții }ugulea cel cu picioarele moi, Fiul Mătușii, Dă-mi Colacul împletit, încolăcit, ca doi șerpi înfășurați, Colacul Valac de Capul Veacului
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
obiceiuri blânde, din care cauză sunt considerați sfinți chiar și de triburile barbare ale populațiilor vecine, care nu le fac nici un rău nici lor nici acelora care vin să caute un adăpost la ei. Iar dincolo de arimphei locuiesc sciții și cimerienii, pe câmpiile deschise”. După cum se arată clar aici munții Rhipei erau Carpații sudici. Pliniu menționează și pe armenochalybi (lib. VI. 11. 1) în apropiere de munții Ceraunici (Cerna de azi). Și tot Pliniu ne mai spune că într-o vechime
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
când ne poate primi. Ai ajuns la Universitate. Ludmila l-a anunțat pe profesorul Uzzi-Tuzii de vizita voastră, la institutul lui. La telefon, profesorul s-a arătat foarte mulțumit să se pună la dispoziția celor ce se interesează de autorii cimerieni. Ai fi preferat să te vezi mai întâi altundeva cu Ludmila, poate chiar să mergi s-o iei de-acasă și s-o însoțești la Universitate. I-ai propus asta, la telefon, dar ea a spus nu, nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
afirmativă, imediat diluată; faptul de a fi o limbă modernă și o limbă moartă în același timp... Condiție privilegiată, chiar dacă nimeni nu-și dă seama... — Aveți studenți? întrebi tu. — Cine vreți să vină? Cine vreți să-și mai amintească de cimerieni? În domeniul limbilor reprimate în acest moment, există atâtea altele mai atrăgătoare... Basca... Bretona... Țigăneasca... Toți se înscriu la ele... Nu doar ca să studieze limba, nimeni nu mai vrea să facă asta... Vor să dezbată probleme, să coreleze idei generale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
limba, nimeni nu mai vrea să facă asta... Vor să dezbată probleme, să coreleze idei generale cu alte idei generale. Colegii mei se adaptează, urmează curentul, își intitulează cursurile „Sociologia limbii Țării Galilor“, „Psiholingvistica occitanei“... Cu cimeriana nu se poate. — De ce? — Cimerienii au dispărut de parcă i-a înghițit pământul. Dă din cap, adunându-și toată răbdarea ca să repete un lucru spus de sute de ori. Acesta este un institut mort, al unei literaturi moarte, într-o limbă moartă. De ce să mai studiezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceva ce-i atrage, această nesiguranță între viață și moarte, poate e ce simt, fără să înțeleagă. Vin aici să facă ce fac, dar nu se-nscriu la cursul acesta, nu vin la seminarii, nimeni nu se interesează vreodată de literatura cimerienilor, îngropată în cărțile din bibliotecile astea, ca în mormintele dintr-un cimitir... Pe mine tocmai mă interesa... Venisem să vă întreb dacă există un roman cimerian care începe... Nu, mai bine să vă spun imediat numele personajelor: Gritzvi și Zwida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Aagd... Oh, îl găsesc numaidecât! exclamă profesorul, și într-o clipă se scutură de negura ipohondriei și se luminează la față, ca un bec electric. - E vorba fără-ndoială de Ițindu-se de pe coasta abruptă, unicul roman de unul dintre poeții cimerieni proeminenți ai primului sfert de secol, Ukko Ahti... Iată-l! Și, cu un salt de pește urcând contra curentului, se-ndreaptă spre un punct precis de pe un raft, înșfacă un volum subțire, legat în verde, îl scutură de praf. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
continuă dincolo... Vocea profesorului urcă și coboară; unde s-a băgat? Poate se rostogolește sub birou, poate e gata să se agate de plafonieră. — Continuă unde? întrebați voi, pironiți pe marginea abisului. Dincolo de ce...? — Cărțile sunt treptele pragului... Toți autorii cimerieni l-au trecut... Apoi începe limba fără cuvinte a morților, care spune lucruri pe care numai limba morților le poate spune. Cimeriana e ultima limbă a celor vii... e limba pragului! Aici se vine pentru a trage cu urechea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
loc un bărbat palid și bărbos, cu privirea sarcastică și colțurile buzelor schițând o grimasă de dezamăgire. — Sunt dezolat că trebuie să contrazic un ilustru coleg - spune el - dar autenticitatea acestui text a fost dovedită de regăsirea manuscriselor pe care cimerienii le ascunseseră! — Sunt uimit, Galligani - geme Uzzi-Tuzii! - că tu conferi autoritatea catedrei tale de limbi și literaturi erulo-altaice unei mistificări grosolane! Și, în plus, legată de revendicări teritoriale, care nu au nimic de-a face cu literatura ! — Uzzi-Tuzii, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
război mondial, în Republica Populară Cimbrică. Rearanjând documentele din arhivele cimeriene răvășite de trecerea frontului, cimbrii au putut reevalua personalitatea complexă a unui scriitor ca Vorts Viljandi, care a scris atât în cimeriană, cât și în cimbrică, dar din care cimerienii publicaseră doar opera, redusă de altfel, în limba lor. Mult mai importante din punctul de vedere al cantității și calității erau scrierile în limba cimbrică, ascunse de cimerieni, începând cu amplul roman Fără a se teme de vânt și amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a scris atât în cimeriană, cât și în cimbrică, dar din care cimerienii publicaseră doar opera, redusă de altfel, în limba lor. Mult mai importante din punctul de vedere al cantității și calității erau scrierile în limba cimbrică, ascunse de cimerieni, începând cu amplul roman Fără a se teme de vânt și amețeală, al cărui început pare să existe într-o primă formă și în cimeriană, semnat cu pseudonimul Ukko Ahti. Nu încape îndoială că prin acest roman, și abia după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pricepe din creionarea peisajelor contradictorii evocate. Scrisoarea pe care o ai sub ochi are aerul unei scrisori de afaceri obișnuite: dar cum dracu’ a nimerit acolo o editură în limba cimeriană? Dacă aceste ediții se adresează pieței limitate a emigranților cimerieni din cele două Americi, cum poate publica editura traduceri în cimeriană, de noutăți absolute din cei mai bine cotați autori internaționali, pentru care posedă exclusivitatea mondială chiar și în limba originală a autorului? Fapt este că Ermes Marana, care pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Puncte Cardinale de la Sibiu și prietenul său, un adevărat părinte cultural, de inițiativă și mare descifrator al evenimentelor istorice care l-a găzduit și a publicat textul: Retragerea din Crimeea Fragment dintr-un memorial de război “Crimeea, spațiu al vestiților cimerieni, cucerit, rând pe rând, de sciți, greci, romani, goți, huni, mongoli, khazari, cumani, otomani, devine republică tătară în 1921, dar în 1945 este integrată nesătulului imperiu sovietic, populația tătară fiind deportată, iar locul ei luându-l, ca și în alte
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
printre ei popoare străine ca sciții - mongoli nomazi, conduși de triburi iranice -, sarmații și agatirșii iranici, iar dinspre miazănoapte, celții, cărora le-am datora cuvântul jneapăn, precum și cămașă, car, a schimba, care ar fi ajuns la noi prin latini. De la cimerieni, „coborâți prin secolul al VIII-lea î. Hr.”, am avea cuvântul argea. „Câteva din râurile noastre au fost numite, pe cât se pare, de neamuri iranice. Astfel sunt Nistrul, Prutul și, poate, Oltul. Cât despre Dunăre, numele acestui râu pare să conțină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sat în viile de lângă o lutărie, o așezare din epoca bronzului (cultura Noua). Cultura Noua de la sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii fierului a fost răspândită în Moldova, Muntenia de nord-est și Transilvania, fiind atribuită unei populații de stepă,poate cimerienii ( populație de origine tracă din nordul M.Negre). Această cultură cunoștea forma așezărilor deschise (cenușare), caracterizate prin mari grămezi de cenușă, provenind da la locuințe de suprafață precum și morminte obișnuit de înhumație cu inventar caracteristic :cești cu două torți sau
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
doilea mileniu, înainte de Hristos, nomadismul ecvestru a luat ființă și s-a consolidat; istoria stepelor a fost caracterizată de lupte între clanurile și triburile care doreau să păstreze controlul absolut asupra pășunilor. Nomazii care au intrat în istorie au fost cimerienii (o populație nomadă sedentară de origine tracică, așezată în câmpia Donului), după aceea au urmat sciții (care i-au alungat pe cimerieni până în Anatolia centrală), "bogați în aur", de la care s-au păstrat în Crimeea, Ucraina, Caucaz și Siberia obiecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și triburile care doreau să păstreze controlul absolut asupra pășunilor. Nomazii care au intrat în istorie au fost cimerienii (o populație nomadă sedentară de origine tracică, așezată în câmpia Donului), după aceea au urmat sciții (care i-au alungat pe cimerieni până în Anatolia centrală), "bogați în aur", de la care s-au păstrat în Crimeea, Ucraina, Caucaz și Siberia obiecte de artă minunate. * Timp îndelungat, hunii au trăit în estul Donului; a urmat mișcarea lor, în secolul IV al erei noastre, victoriile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
aici un loc de refugiu și de apărare când Împrejurări amenințătoare se iscau la curțile domnești de la Suceava sau Iași. În perioada antică, În sec. al - V - lea I.H. În zona actualului oraș Cherci sunt amintiți pe lângă greci, sciți cimerieni, și tracii strămoșii românilor. În sec. al - III - lea, În apropiere de Olbia este menționată existența regelui Dromichete și incursiunile geto - dacilor În această zonă. Timp de un secol și jumătate această regiune este stăpănită de geto-daci. În regiunea Nipru-
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
care fac astăzi obiectul mîndriei arheologilor din Israel, au fost ridicate de egipteni care au controlat multă vreme Palestina, iar o parte dintre ele au fost realizate de către filisteni care sînt și ziditorii Ierusalimului. Prima migrarea geților și sciților sau cimerienilor în sud pînă în Egipt a avut loc masiv așa cum am arătat mai înainte, pe la anul 1750 î.e.n. iar o parte dintre ei s-au stabilit în Palestina după ce s-au întors din țara cotropită cum spune Iordanes. A doua
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
sciților de care se vorbește trebuie considerată ca un conglomerat de popoare. Veniți din spre (Caspica-Oxus), sciții au ocupat în secolul VIII î.Hr. stepele nord-pontice, din sudul Republicii Moldova de azi, întinzându-se spre câmpia Donului în Federația Rusă, luând locul cimerienilor așezați aici din timpuri preistorice. i considerați a fi cei adevărați, erau sciții regești de care vorbește Herodot, sau „socoloți” (scoloți) de rasă indo-iraniană, amestecați într-o oarecare măsură cu alte neamuri asiatice. “ În fața pământului scit, spre mare, se întinde
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
omogen, ci un conglomerat de popoare și limbi. După cum spune Herodot, ei se pare că ar fi fost alungați din Asia Centrală, așezându-se în Moldova, la gurile Dunării și în Dobrogea. Despre ei se știe că i-au alungat pe cimerieni până în Anatolia centrală. Se pare că tot sciții ar fi distrus statul Urartu în secolul al VII-lea î.Hr., și tot din cauza lor a fost pornită expediția lui Darius I cel Mare. Tot în secolul VII î.Hr. se stabilesc, preponderent
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
descriși de Herodot ca fiind "cei mai viteji și drepți dintre traci". Herodot scrie că geții se credeau nemuritori și oferă detalii despre religia și ritualurile acestora. Motivul expediției lui Darius a fost unul punitiv - pedepsirea sciților care invadaseră țară cimerienilor, intrând apoi și în Media. Dar Darius pregătea un război împotriva Greciei și această expediție trebuia să fie o demonstrație de forță care să-i intimideze pe sciți și pe greci. Expediția deschidea perspectiva aducerii Peninsulei Balcanice sub autoritatea Imperiului
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
În regiune, au fost descoperite atât rămășițe de homo erectus cât și de Neanderthalieni. Între anii 5000 și 2000 î.e.n., au predominat culturile Bandkerimik. Pe lângă acestea, în Belarus și în parți din Ucraina, s-au găsit urme din cultura Nipru-Doneț. Cimerienii și ale triburi de păstori locuiau zona prin 1000 î.e.n., iar înainte de 500 e.n., slavii se stabiliseră aici, fiind înconjurați de sciți. Diferite triburi barbare asiatice, huni și avari au migrat pe aici în preajma anilor 400-600 e.n., dar nu au
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
și germanice. Din sec. III-IV va cunoaște o serie de migrații care nu se vor termina până prin sec. XVIII. Ultimii veniți în zonă sunt rușii. Revenind la antichitate, trebuie precizat că principalii locuitori ai acestui teritoriu au fost tirageții și cimerienii. Mai târziu, în partea de nord, va cunoaște influența slavo-varegă. Mai multe triburi slave păgâne vor trece către apus prin anumite zone ale Zaporojiei în sec. V-XI. Între timp însă, deja creștinismul fusese propovăduit în partea sudică a acestui
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
Herodot. Navele troiene au fost transformate în naiade, care s-au bucurat văzând rămășițele navei lui Ulise. Stăpânirea troiană asupra Asiei Mici a fost înlocuită de dinastia Heraklizilor de la Sardis care a condus timp de 505 ani, până la Candaules. Ionienii, cimerienii, frigienii, milesienii din Sinope, și Lidia au intrat în Asia Mică. Persienii au invadat în 546 î.Hr.. Printre cei mai cunoscuți troieni se numără: Dardanus (fondatorul Troiei), Laomedon, Ganymede, Priam, Paris, Hector, Teucrus, Aesacus, Oenone, Titonus, Antigona, Memnon, Coritus, Aeneas
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]