38 matches
-
vara de arșiță și secetă, iarna de crivăț, și munții sudici, refugiu ușor de apărat, dar deschis spre mare prin porturile sale, dispunând de izvoare permanente și de o climă blândă, mediteraneană. Astfel, în nord, s-au succedat cavalerii nomazi cimerieni, sciți, goți, huni, bulgari, cumani, mongoli din Hoarda de Aur, tătari din Hanatul Crimeii și cazaci, în timp ce grecii antici, romanii, grecii bizantini, grecii crimeeni și turcii otomani (1475-1783) au controlat sudul timp de secole fiecare. În secolul al IX-lea
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
care nu depășește spre nord linia Dunării. Tracii sunt localizați pe teritoriul actual al Bulgariei, nordul Greciei și în Dobrogea, râurile de-a lungul cărora viețuiesc fiind Strymon, Axios, Oiscos, Hebros, Nestos. Tracia se învecina cu ilirii la vest, cu cimerieni și sciți la nord-est și cu grecii la sud. Xenofan din Colofon (poet și filosof grec care a trăit la sfârșitul secolului al VI-lea i.Hr. și la începutul secolului al V-lea i.Hr.) spunea: "Etiopienii spun că zeii lor
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
cetatea Sinopolis, probabil, cea mai veche dintre coloniile grecești în regiunea ce avea să fie mai tarziu numită "Pont". Legendele grecești legate de călătoriile lui Jason în Colhida, poveștile eroului Heracle navigând pe Marea Neagră și peregrinările lui Odiseu în țară Cimerienilor, precum și mitul constrângerii lui Prometeu de către Zeus în Munții Caucaz, că pedeapsa pentru păcălirea zeilor, pot fi văzute că reflecte ale contactelor timpurii dintre coloniștii greci și localnici (probabil popoare caucaziene). Totuși cea mai veche descriere scrisă cunoscută despre "Pont
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
așezate peste camerele mortuare, unde se găseau sarcofagele suveranilor. Cel mai cunoscut rege al Frigiei a fost Midas, acest a cerut sprijin împăratului asirian, Sargon al II-lea împotriva triburilor cimeriene invadatoare. Strabon ne relatează că în timpul asedierii Gordiumului de către cimerieni, Midas se sinucide înghițind sânge de taur. Incediul ce a devastat orasul Gordium, după primele interpretări a avut loc in circa 700 î.Hr. Cu ajutorul datării cu carbon-14 și a dendrocronologiei s-a stabilit că arderea orașului a avut loc în
Gordium () [Corola-website/Science/326929_a_328258]
-
și germanice. Din sec. III-IV va cunoaște o serie de migrații care nu se vor termina până prin sec. XVIII. Ultimii veniți în zonă sunt rușii. Revenind la antichitate, trebuie precizat că principalii locuitori ai acestui teritoriu au fost tirageții și cimerienii. Mai târziu, în partea de nord, va cunoaște influența slavo-varegă. Mai multe triburi slave păgâne vor trece către apus prin anumite zone ale Zaporojiei în sec. V-XI. Între timp însă, deja creștinismul fusese propovăduit în partea sudică a acestui
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
am efectuat în perioada 2000-2008), dintre care numai 6.000( conform datelor de pe site-urile referitoare la Tătarii Crimeeni) în Bulgaria. sunt descendenții unor popoare turcice amestecate - (bulgari, hazari, pecenegi și cumanii) că și a unor popoare neturcice - (sciți, sarmați, cimerieni, alani) care erau stabiliți în Europa Răsăriteana prin secolul al VII-lea î.dH. Populațiile neturcice au fost asimilate în timp de popoarele turcice migrate în zonă. Actualul nume al populației este folosit încă din secolul al XIII-lea, cănd
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
Herodot. Navele troiene au fost transformate în naiade, care s-au bucurat văzând rămășițele navei lui Ulise. Stăpânirea troiană asupra Asiei Mici a fost înlocuită de dinastia Heraklizilor de la Sardis care a condus timp de 505 ani, până la Candaules. Ionienii, cimerienii, frigienii, milesienii din Sinope, și Lidia au intrat în Asia Mică. Persienii au invadat în 546 î.Hr.. Printre cei mai cunoscuți troieni se numără: Dardanus (fondatorul Troiei), Laomedon, Ganymede, Priam, Paris, Hector, Teucrus, Aesacus, Oenone, Titonus, Antigona, Memnon, Coritus, Aeneas
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
numit coloniile din Siria și Liban, . Dominația asiriană s-a terminat după ce asirienii au slăbit foarte mult în urma unei serii de războaie civile brutale, urmate de o coaliție de atac a fostelor popoare supuse: mezii, babilonienii, caldeii, perșii, sciții și cimerienii. În timpul căderii Asiriei, sciții au devastat și prădat mult din Siria. Ultima poziție a armatei asiriene a fost Carchemish din nordul Siriei, în 605 î. Hr. Imperiul Asirian a fost succedat de Noul Imperiu Babilonian (605 î. Hr. - 539 î. Hr.). În această
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
sciților de care se vorbește trebuie considerată ca un conglomerat de popoare. Veniți din spre (Caspica-Oxus), sciții au ocupat în secolul VIII î.Hr. stepele nord-pontice, din sudul Republicii Moldova de azi, întinzându-se spre câmpia Donului în Federația Rusă, luând locul cimerienilor așezați aici din timpuri preistorice. i considerați a fi cei adevărați, erau sciții regești de care vorbește Herodot, sau „socoloți” (scoloți) de rasă indo-iraniană, amestecați într-o oarecare măsură cu alte neamuri asiatice. “ În fața pământului scit, spre mare, se întinde
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
omogen, ci un conglomerat de popoare și limbi. După cum spune Herodot, ei se pare că ar fi fost alungați din Asia Centrală, așezându-se în Moldova, la gurile Dunării și în Dobrogea. Despre ei se știe că i-au alungat pe cimerieni până în Anatolia centrală. Se pare că tot sciții ar fi distrus statul Urartu în secolul al VII-lea î.Hr., și tot din cauza lor a fost pornită expediția lui Darius I cel Mare. Tot în secolul VII î.Hr. se stabilesc, preponderent
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
până la câteva zeci de mii de exemplare, în 2006. Aceste specii fac parte din fauna Mării Negre. Prin aceste imagini vă puteți da seama că Marea Neagră este un „paradis acvatic natural”. Cei mai dintâi menționați locuitori ai țărmurilor mării Negre, anume Cimerienii și Sciții (popoare indo-europene), o denumeau „Axaina”, adică "albastru închis". În vremea colonizării grecești marea se numea „Pontos Euxeinos”, adică "marea primitoare", poate prin preluare fonetică a denumirii „Axaina”. Romanii au transcris denumirea sub forma „Pontus Euxinus”, folosind însă și
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
, Taurica sau Hersonezul Tauric (adică „peninsula Taurizilor” în grecește) (în greca veche: "Ταυρίς", iar în latină: "Taurica") au fost denumirile date altădată de grecii antici peninsulei Crimeea. „Taurizii” erau băștinașii cimerieni, ulterior amestecați cu sciții și elenizați, constituind „regatul Bosforului”, cu centrul de-o parte și de alta a strâmtorii Kerci („Bosforul Cimerian” - „bosfor” însemnând "strâmtoare" în limba greacă veche, de la "bous" sau "buzō" : « a strânge », și "poros" : « trecere ») care leagă
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
descriși de Herodot ca fiind "cei mai viteji și drepți dintre traci". Herodot scrie că geții se credeau nemuritori și oferă detalii despre religia și ritualurile acestora. Motivul expediției lui Darius a fost unul punitiv - pedepsirea sciților care invadaseră țară cimerienilor, intrând apoi și în Media. Dar Darius pregătea un război împotriva Greciei și această expediție trebuia să fie o demonstrație de forță care să-i intimideze pe sciți și pe greci. Expediția deschidea perspectiva aducerii Peninsulei Balcanice sub autoritatea Imperiului
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
În regiune, au fost descoperite atât rămășițe de homo erectus cât și de Neanderthalieni. Între anii 5000 și 2000 î.e.n., au predominat culturile Bandkerimik. Pe lângă acestea, în Belarus și în parți din Ucraina, s-au găsit urme din cultura Nipru-Doneț. Cimerienii și ale triburi de păstori locuiau zona prin 1000 î.e.n., iar înainte de 500 e.n., slavii se stabiliseră aici, fiind înconjurați de sciți. Diferite triburi barbare asiatice, huni și avari au migrat pe aici în preajma anilor 400-600 e.n., dar nu au
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
umane de pe teritoriul Ucrainei datează din preajma anului 4500 î.e.n., perioada de înflorire a culturii Cucuteni, din neolitic, într-o arie largă ce acoperă părți din Ucraina de astăzi, precum și întreaga regiune Nipru-Nistru. În timpul epocii fierului, teritoriul a fost locuit de cimerieni, sciți și sarmați. Între 700 î.e.n. și 200 î.e.n. a făcut parte din Sciția. Mai târziu, au fost fondate colonii grecești, romane, și bizantine, cum ar fi Tyras, Olbia și Hermonassa, începând cu secolul al VI-lea î.e.n., pe malul
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
este ruptă în bucăți și ascunsă pe toată întinderea continentului Hyboria. În prezent amenințarea măștii se întinde din nou asupra triburilor și Conan este cel destinat să i se opună. Pe traseul unei înterceri, Conan(Leo Howard) și alți băieți cimerieni din trib descoperă niște luptători inamici și toți în afară de Conan se întorc. Hotărât să-i demonstreze tatălui său, Corin, că este pregătit acesta rămâne și este curând descoperit de inamici. După o scurtă perioadă de ezitare acesta îi atacă și
Conan Barbarul (film din 2011) () [Corola-website/Science/323283_a_324612]
-
Euxin și la sud-vest de Transcaucazia, două regate se dezvoltă, cel al lui Diadochi Daiae și cel al lui Kolkha (în greaca veche Κολχίς / Kolkhis) sau Colchida, potrivit grecilor. Acest prim regat al Colchidei pare să fi fost răsturnat de cimerieni și sciți spre anul 720 î.Hr., apoi integrat Imperiul Persan Ahemenid la mijlocul secolului al VI-lea î.Hr. Grecii din Milet au fondat aici colonii în secolul al VIII-lea î.Hr., principala colonie fiind Diascourias, numită mai târziu Sebastopolis, iar astăzi
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
au colonizat teritorii din SE Turciei înainte de 1950 î.Hr. până în 612 î.Hr., când imperiul Asirian a fost cucerit de dinastia Caldeea în Babilon. Urmând colapsul hitiților, frigienii, un popor indo-european, au realizat ascendența până ce regatul lor a fost distrus de Cimerieni în sec. VII î.Hr. Cei mai puternici succesori ai Frigiei au fost Lidia, Caria și Licia. Lidienii și Licienii vorbesc limbile indo-europene, dar ambele limbi au dobândit elemente non-indo-europene înainte de perioadele hitită și elenistică. Începând cu anul 1200 î.Hr., coasta
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
pot întâlni sălcii ("Salix babylonica"), plopi, frasini ("Fraxinus excelsior") și corcoduși ("Prunus cerasifera"), pomii fructiferi consacrați fiind mai rari. La capitolul legendar există afirmarea că Sulina ar fi existat încă din secolele VI - VII î.Hr., ca „meleag al vestiților traci cimerieni”. La capitolul istoriei verosimile, se știe că Grecii și Romanii antici traversau Delta Dunării în expedițiile lor pe Dunăre și mare, fără ca vre-un port să fie semnalat sau să fi lăsat vre-o urmă arheologică în actualul areal al
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
obiceiuri blânde, din care cauză sunt considerați sfinți chiar și de triburile barbare ale populațiilor vecine, care nu le fac nici un rău nici lor nici acelora care vin să caute un adăpost la ei. Iar dincolo de arimphei locuiesc sciții și cimerienii, pe câmpiile deschise”. După cum se arată clar aici munții Rhipei erau Carpații sudici. Pliniu menționează și pe armenochalybi (lib. VI. 11. 1) în apropiere de munții Ceraunici (Cerna de azi). Și tot Pliniu ne mai spune că într-o vechime
Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
aici un loc de refugiu și de apărare când Împrejurări amenințătoare se iscau la curțile domnești de la Suceava sau Iași. În perioada antică, În sec. al - V - lea I.H. În zona actualului oraș Cherci sunt amintiți pe lângă greci, sciți cimerieni, și tracii strămoșii românilor. În sec. al - III - lea, În apropiere de Olbia este menționată existența regelui Dromichete și incursiunile geto - dacilor În această zonă. Timp de un secol și jumătate această regiune este stăpănită de geto-daci. În regiunea Nipru-
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
doilea mileniu, înainte de Hristos, nomadismul ecvestru a luat ființă și s-a consolidat; istoria stepelor a fost caracterizată de lupte între clanurile și triburile care doreau să păstreze controlul absolut asupra pășunilor. Nomazii care au intrat în istorie au fost cimerienii (o populație nomadă sedentară de origine tracică, așezată în câmpia Donului), după aceea au urmat sciții (care i-au alungat pe cimerieni până în Anatolia centrală), "bogați în aur", de la care s-au păstrat în Crimeea, Ucraina, Caucaz și Siberia obiecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și triburile care doreau să păstreze controlul absolut asupra pășunilor. Nomazii care au intrat în istorie au fost cimerienii (o populație nomadă sedentară de origine tracică, așezată în câmpia Donului), după aceea au urmat sciții (care i-au alungat pe cimerieni până în Anatolia centrală), "bogați în aur", de la care s-au păstrat în Crimeea, Ucraina, Caucaz și Siberia obiecte de artă minunate. * Timp îndelungat, hunii au trăit în estul Donului; a urmat mișcarea lor, în secolul IV al erei noastre, victoriile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
sat în viile de lângă o lutărie, o așezare din epoca bronzului (cultura Noua). Cultura Noua de la sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii fierului a fost răspândită în Moldova, Muntenia de nord-est și Transilvania, fiind atribuită unei populații de stepă,poate cimerienii ( populație de origine tracă din nordul M.Negre). Această cultură cunoștea forma așezărilor deschise (cenușare), caracterizate prin mari grămezi de cenușă, provenind da la locuințe de suprafață precum și morminte obișnuit de înhumație cu inventar caracteristic :cești cu două torți sau
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
printre ei popoare străine ca sciții - mongoli nomazi, conduși de triburi iranice -, sarmații și agatirșii iranici, iar dinspre miazănoapte, celții, cărora le-am datora cuvântul jneapăn, precum și cămașă, car, a schimba, care ar fi ajuns la noi prin latini. De la cimerieni, „coborâți prin secolul al VIII-lea î. Hr.”, am avea cuvântul argea. „Câteva din râurile noastre au fost numite, pe cât se pare, de neamuri iranice. Astfel sunt Nistrul, Prutul și, poate, Oltul. Cât despre Dunăre, numele acestui râu pare să conțină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]