1,373 matches
-
se întâlnea adesea cu copii slăbănogi și zdrențăroși, care strângeau într-un coș diform bălegarul cu care tatăl lor urma să îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că ne lăsau total indiferenți. Seara cinam adesea copios în grădina de la Turn, la lumina palidă a câtorva lămpi cu acetilenă, și ne întorceam când era deja noapte adâncă. Viață trândavă, neamenințată de nimic. Dacă eu aș fi făcut parte dintre cei care udau pământul cu sudoarea
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Îl sună pe telefonul mobil, dar, mare personalitate fiind, X își permite să nu răspundă. Nu-i nimic, se consolează moderatorul, îl sun pe Y, (personalitate de rangul al doilea). Y răspunde, dar, cu regret, la ora 10 seara ia cina cu un ministru secretar de stat și nu mai are cum să contramandeze. Nu-i nimic, se consolează moderatorul, personalitatea voi fi eu, îl invit pe Z, care nu e nimeni, dar, vorba lui Arghezi, “e băiat bun, patriot”. Z
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
îți dezvălui și tu o carne suferindă! te credeam/ doar esență rece, inatacabilă.../ Vreau să spun: sînteți, o zei, chinuiți, suferiți/ de uitare, retrași în bolgii și zone. V-am văzut rana./ Azi-noapte, zeul mi-a bătut în geam: «Să cinăm/ ceva împreună, să-ți spun cît am fost de jăcuiți/ și umiliți»” (Himerele musafiri). Sau: „Speriată de incendiu e pînă și umbra umbrei. Cît sînge curge/ în tomuri și pravile? Cît sînge curge pînă și din ziduri/ și din himere
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
bălării. Luis traversează fluviul, intră în apă până la umeri, dă la o parte crengile și descoperă o pasăre împăiată. De o gheară atârnă o etichetă cu prețul și cu numele magazinului de unde o cumpărasem. Altă dată Alcoriza și cu mine cinăm într-un local din San José. O femeie singură, foarte frumoasă, se așază la o masă vecină. Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul uitându-te după femei. - Da, da, știu foarte bine, zice el. Iartă-mă. Și cinăm mai departe. După un timp, la desert, privirea lui Luis e atrasă din nou, irezistibil, de frumoasa solitară. Îi zâmbește, iar ea îi întoarce zâmbetul. Eu mă enervez de-a dreptul și îi reamintesc că am venit la San José
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
sanatoriului și - cum se spune - de "a alege libertatea". Astăzi își exercită aici, în țară la noi, profesiunea de medic, căreia i se dedică cinstit și modest, într-un cabinet propriu cu reputație. Din cînd în cînd ne vedem, luăm cina împreună în oraș. E o minunată prietenă.
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
banii lui, chiar ar putea plăti ca să-și facă reclamă). Din articolul pe care i-l dedică Die Presse, Cronicarul a aflat ceea ce alții poate că știu deja: că Becali a pus să fie pictat într-o replică a tabloului Cina cea de taină a lui Da Vinci, el în rolul lui Isus, iar 11 fotbaliști plus un antrenor în rolul apostolilor. Tare am fi curioși cine a fost pictorul și cît a luat pentru această capodoperă. Citatul din clasicul Becali
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
Eliade. Știa el două într-o colibă, întors din Paris. S-ajungi la ele, trebuia să te-apleci, ca într-o cușcă de câine. Stăteau pe paie și aveau trupurile dezgolite. „El recita din «Uriașa», l-am așteptat, și am cinat amândoi la Capșa”. Nu am crezut o iotă. Tocmai sfârșisem de pregătit ediția... Inventa. L-am condus până acasă, pe Academiei. Lângă trepte, s-a făcut nevăzut. ÎN PARCUL CIȘMIGIU Aici, să mă închin. Unei flori de nufăr. Dar în
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
Un sîn ce pune la cale Un sîn ce pune la cale seara sidefie dezordonate-n privirea ta dimensiunile cosmice cum scaune răsturnate la sfîrșitul unei petreceri o biată miasmă memoria lumina însăși frigidă cum un pahar de alcool vestejit. Cină Fărîmîndu-se-ntre degete obscuritatea cum un miez de pîine și obiectele din preajmă opintite-n așteptare prefăcîndu-se-n obscuritate spre-a te hrăni pe tine. E ceva ciudat aici E ceva ciudat aici un loc strîmt cum o cămară pustie (proviziile se
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
vorbea cu copiii. Sarcina lui nu era propriu-zis să traducă, ci mai mult să fie la îndemână. Să le traducă ce spunea sora medicală, scurtele indicații ale doctorului, întrebările familiei, la hotel să le citească meniul, să comande micul-dejun, ori cina. Să le dea siguranță, să-i liniștească. Într-un cuvânt, nimic din cele cu care se obișnuise, nimic făcut cu nonșalanță și cu rutină. De pe o zi pe alta Matei se trezi că stă cu sufletul la gură așteptând înfrigurat
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
american și de vreo câteva ori îmi oferă diverse servicii. Îi refuz tipic americănește. (Un cetățean sovietic nu circulă prin lume ca să-și stropească demnitatea cu martini-urile lor la gheață, mai ales că trebuie să le plătești cu valută-forte...) Cinez singur. N. nu e de găsit. (E încă lumină. La picioarele fortului Moro, de cealaltă parte a canalului de acces în port - se vede bine de la geamurile mele -, un teren imens, nisipos, înconjurat cu două rânduri de sârmă ghimpată. Cele
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
escroc, am și eu antenele mele. Dar în ziua aia ori eram aiurită bine, Romero cînd e drăguț cu mine lumea este a mea, sau eram eu prea fericită și cu mintea aiurea. De băut, nu băusem nimic, urma să cinăm cu acel misterios cumpărător. Domnul dădea ture prin locuința unde MD făcea pe gazda, eu m-am dus la toaletă și cînd am venit el, domnul în costum negru, săruta ceremonios mîna lui MD în fața tabloului cu nudul lui Van
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
pe spate, așa cum stă bine unei femei frumoase și tinere să fie și puțin arogantă. Aste e părerea lui Romero, dar mi-a adus mai multe necazuri decît bucurii. Nu au intrat zilele în sac, mi-am zis.Urma să cinăm la restaurantul de la "Hotel Hermitage", unde albanezul rezervase o masă pentru toți trei. "De fiecare dată cînd vin la Paris sau în Franța, și pot să spun, stimate doamne, că vin destul de des, mă bucur enorm pentru posibilitatea oferită de
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
opere create la apusul vieții, pe fondul împăcării cu sine. Opere ale înțelepciunii calme, care se încheie, fiecare, sub semnul a ceea ce a fost, pare-se, ultimul cuvânt scris de acest autor virtual care este Shakespeare: "libertate". În fiecare seară cinăm în "sala albă" unde, înainte de instalarea lui Odin la Holstebro, fusese o cocină, și unde, în amintirea stării ei de atunci, gazdele au așternut pe jos paie ce se ridică și se agață de hainele noastre așa cum trecutul se agață
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
scene (dintre care unele se repetă) e eliptică. Mizanscena e înecată de culori saturate, roșu, galben și maro. Mișcările camerei sunt elegiace în hipnotismul și încetineala lor. O singură dată camera se mișcă rapid: în scena în care protagoniștii iau cina într-un restaurant și joacă roluri, fiecare comandând pentru celălalt mâncarea preferată a soțului sau soției. Figurile consorților nici nu apar pe ecran, auzi doar o voce sau le vezi doar părul sau ceafa. Lui Wong Kar Wai îi place
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
veșnice a scurtei, mult prea scurtei noastre vieți. Așadar, El a înțeles că se va întîmpla în continuare - ce va tulbura această lumină - lumina tuturor apelor de după orbitoarea Geneză. Lumină de la Răsărit La hotelul "Artrium" de cinci stele (după Beadeker), cina de la miezul nopții se întinde pînă la revărsatul zorilor. Ex oriente lux apare de după perdele, poleind cu aur coșul pe care prietena mea și l-a pudrat. Ex oriente lux - însemnă "Lumina de la Răsărit", care are ceva solemn în ea
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
soi de chintesență a oportunismului. Disprețul său nu cunoaște margini: "M. D. Ralea este un slujnicar impenitent. S-a pus, contra galoane și bani, în slujba Elenei Lupescu și a Anei Pauker (cu idealuri atît de contradictorii). Azi, dejunează și cinează la Liuba Chișinevschi, cînd nu e dat afară, dar pe Ralea îl dai afară pe ușă și intră pe fereastră. Ralea s-a situat în afara națiunii mîndre și prudente, expunîndu-se disprețului public, compromițînd cu acest prilej și noțiunea de intelectual
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
mai nimic de Doamne ajută. Astfel, - ca să dau un exemplu, - dacă în prima seară, la Iași, știind încă de la București că se va petrece un lucru, o dată ajuns acolo, afli că se va întâmpla un cu totul alt lucru... în loc să cinezi, de pildă, cum ți s-a făgăduit, la o mănăstire cuvioasă, cu vin bun și bucate călugărești, vei lua cina într-o hrubă din oraș foarte veche și adâncă, de câteva secole, fără geamuri, în care toată lumea fumează și unde
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
că se va petrece un lucru, o dată ajuns acolo, afli că se va întâmpla un cu totul alt lucru... în loc să cinezi, de pildă, cum ți s-a făgăduit, la o mănăstire cuvioasă, cu vin bun și bucate călugărești, vei lua cina într-o hrubă din oraș foarte veche și adâncă, de câteva secole, fără geamuri, în care toată lumea fumează și unde îți va cânta la ureche un taraf greu, cântece populare; iar în loc de cele sfinte, de cădelnițe, de icoane străvechi preasfinte
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
și prenumele lui. Era nu prea înaltă și frumoasă. Au urcat în mașina paradită și, conducând nervos prin întinderile difuze ale orașului trist, ea îi prezentă planul săptămânii care urma să înceapă. Astăzi este sâmbătă, zi liberă. Vor lua împreună cina și el se va odihni. Mâine, duminică, întâlnirea cu studenții la Universitate. Da, a spus ea dintr-o dată, aici atmosfera e cam tensionată. S-a uitat și el pe geam, dar nu a observat nimic deosebit. Apoi interviul la revista
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
se va odihni. Mâine, duminică, întâlnirea cu studenții la Universitate. Da, a spus ea dintr-o dată, aici atmosfera e cam tensionată. S-a uitat și el pe geam, dar nu a observat nimic deosebit. Apoi interviul la revista psihologică, apoi cina. Luni, dacă vrea, poate să viziteze orașul. Marți, întâlnirea cu psihiatrii la nu știu care institut - n-a fost în stare să rețină denumirea foșnitoare. Miercuri vor merge la Cracovia, la Universitate. Școala psihologică a profesorului Andrews se bucură acolo de mare
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
chef. Luînd asupră-mi responsabilitatea de a anula întîlnirea dumneavoastră de vineri, spunea Miss Andrews, am obținut patru rezultate diferite: primo, să cîștig pentru doamna un răgaz de două zile pentru a lua o decizie; secundo, să anunț că doamna cinează la familia Windsor la Versailles, fără a menționa totuși acest lucru; tertio, să-i informez pe cei doi Fernandez de alegerea dumneavoastră, căci trebuie ca ei să se ducă mîine dimineață să vadă aceeași bijuterie, asupra căreia Cécile Goudreau le-
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
II-a și de finalul părții a III-a (Prohodul), două documente din secolul al XVII-lea. Este o anume doză de „științificărie” în muzică. Textul este alcătuit după cei patru evangheliști. Ca si Bach am inceput de la” Ziua azimilor” (Cină cea de taină), si am continuat pînă la „Îngropare” . Am căutat să redau tot hieratismul textului într-o tehnică destul de modernă, care să nu schimbe caracterul esențial al documentului. Greutatea a fost găsirea corespondentelor în muzică a ethosului evanghelic, astfel
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
instituit pe baza morții Și Învierii Sale Euharistia, prin care să rămână cu noi Și să vină În noi totdeauna ca Domnul Cel jertfit Și Înviat”<footnote Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă ..., p. 66. footnote>. Sfânta Euharistie este Cina cea de Taină, În care Hristos Se jertfește Într-un chip nesângeros. Această jertfire reală a Lui În Sfânta Euharistie nu Înseamnă că El Se răstignește a doua oară, vărsându-Și iar sângele; prezența lui Hristos În Sfânta Liturghie ca
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
și strigăte doar duminicile vai duminicile locuite de vaiete ascultam păsările cântând nebune în altarele părăsite de zei și de oameni Zeii orbi fără busolă fără hărți fără stele am mers până la capătul lumii în punctul fix al beznei am cinat și îndelung ne-am rugat zeilor orbi nimeni nu ne-a întâmpinat acolo decât singurătatea cu craniul ei gol prin care sufla vântul și câteva versuri celebre Și deodată Doamne lucrurile au început să îmbătrânească iar mâinile ce purtaseră săbii
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]