2,171 matches
-
oferi cititorului lumile la care nu are acces. Morgana Vargas Llosa Pe urmele lui Paul Gauguin, în căutarea Paradisului, va pleca, de altfel, romancierul însuși, în anul 2002, însoțit de fiica sa cu aparatul ei de fotografiat și de echipa cineastului Mauricio Bonnett. Cu acest prilej, lui Mario Vargas Llosa i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa de către Universitatea din Polinezia Franceză. Fotografiile Paradisului, realizate de Morgana Vargas Llosa, nu se rezumă doar la călătoria de documentare a scriitorului în
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
Manolescu. Evenimentul a avut loc acasă, în țara mea adoptiva, avându-i ca invitați, la această lansare de carte, pe doamna Ines Jimenez, ministru al Culturii, pe criticul de artă și compozitorul Guillermo Garcia Alcalde, pe muzicologul Lothar Siemens, pe cineastul Teo-doro Rios, care intenționează să ecranizeze această biografie, manifestându-si interesul pentru un scenariu legat de întreaga mea viață, din copilărie și până astăzi. Au vorbit emoționant despre activitatea mea. De asemenea, au luat cuvântul și primul balerin Miguel Montanez
Interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14778_a_16103]
-
istoria oficială a cinematografiei chineze și reconsiderat de abia în anii '80, filmul lui din 1948 fiind apreciat acum drept cel mai bun film chinez din toate timpurile, noua versiune, datorată lui Tian Zhuangzhuang, a demonstrat de ce sînt în stare cineaștii chinezi atunci cînd nu trebuie să se supună cenzurii de partid pe un subiect care se petrece după 1949. Cu o grijă pentru detaliu și caracterizarea din tuse cît mai fine a personajelor absolut încîntătoare, asistăm la o poveste care
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
de desfășurare (un fost manej a devenit o sală de cinema de 900 de locuri, clădirea unui vechi abator a fost amenajată ca sală de întruniri și recepții, iar localnicii au fost încurajați să practice sistemul de "zimmer-vermietung". Dar, pentru cineaștii, cinefilii & ziariștii prezenți în acest orășel medieval helvet pentru a vedea filme și, mai ales, pentru a discuta despre filme, adevăratele înnoiri au fost nu atât cele "la vedere", cât mai ales cele "ascunse" și descoperite în sălile de cinema
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
interesează, mai ales, pentru că e făcut de Godard, că prezintă un Paris realmente superb filmat în alb-negru, că emană nostalgia vremurilor de glorie ale Nouvelle Vague-lui , că e un film al rezistenței în fața uitării, astfel încât, prin acest parcurs poetico-filosofic, un cineast de 70 de ani convertește, treptat, elogiul iubirii într-un elogiu al memoriei. Evident, povestea din filmul semnat de Stefan Haupt, (regizor ce numără trei decenii mai puțin decât Godard și despre care, practic, nimeni nu a prea auzit până la
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
fi tras cu pistolul în unchiul său, este o ocazie pentru un ziarist și un poet de a scrie un scenariu de film - dar tânăra își apără libertatea interioară și nu se lasă "descifrată". Documentarele TV ale lui Paul Riniker, (cineast cu o bună reputație, o bogată filmografie și un constant succes de public), selectate în retrospectiva ce i-a fost consacrată, sunt tot atâtea incursiuni în universul unor oameni aflați la vârsta autodescoperirii, a autodefinirii și a autoevaluării, dar și
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
fost timpul - timpul de filmare extrem de scurt. Acceptarea de a duce la bun sfîrșit un lung-metraj în 42 de zile de filmare a fost o decizie grea, iar reușita a fost considerată o performanță. Aș prefera ca viața mea de cineast să se bazeze cît mai puțin pe acest tip de performanță. Timpul de filmare este cel mai important aliat al unui regizor. Într-un film precum Filantropica - film care, montat, durează 1h 50 min, care se desfășoară pe mai multe
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
Ce-aș putea să fac dacă mi s-ar propune să lucrez la Hollywood, decît să mă duc să lucrez la Hollywood?! Este o întrebare care mă lasă perplex. Unu - pentru că, rostit sau nerostit, acesta este, pe undeva, visul oricărui cineast. Nu neapărat să se instaleze la Hollywood, dar să treacă prin experiența unui film hollywoodian; doi - pentru că e un vis atît de puțin probabil. Acum, ideea generică de "a lucra la Hollywood" este iarăși o capcană în care alunecăm cu toții
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
funcționez așa. Nu pot să funcționez programîndu-mi propria filmografie sau carieră. Ceea ce aș visa este un statut, nu un studio, un statut care să-mi ofere siguranța unei continuități a muncii mele. Este lucrul pe care și-l dorește oricare cineast din această lume. În momentul în care termin un film, acesta este sfîrșitul unei etape din viața mea. Nu am de unde să știu care va fi următorul. Pentru a afla, am de traversat un lung deșert, în care ideea să
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
în sensul jocului pe care mi-l propuneți, sînt Charlie Chaplin, Fellini, Tarantino, Menzel, Billy Wilder, sînt morți, sînt vii, sînt diverși, sînt europeni, sînt americani și se adună toți, într-o bibliotecă a mea, personală, pe raftul numit, generic, "cineaști de suflet". Nu mi-a plăcut niciodată să mă consider port-drapel al vreunei generații, că o fi a mea, că o fi alta, că o fi vreo generație viitoare, un joc care mă lasă rece și cred că nici publicul
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
care ești. Dimpotrivă, am chiar o mîndrie că sînt est-european și știu că materia epică și experiența pe care o pot comunica prin filmele mele, ca est-european, este originală, este bogată și este interesantă. Am o frustrare de a fi cineast est-european, asta da. Nu un complex, o frustrare. Și de a fi cineast est-european. Subliniez, cineasta est-european. Și anume, faptul că Europa de Est a încetat, de vreo cîțiva ani buni, să mai fie la modă, în lumea filmului, în lumea distribuitorilor
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
materia epică și experiența pe care o pot comunica prin filmele mele, ca est-european, este originală, este bogată și este interesantă. Am o frustrare de a fi cineast est-european, asta da. Nu un complex, o frustrare. Și de a fi cineast est-european. Subliniez, cineasta est-european. Și anume, faptul că Europa de Est a încetat, de vreo cîțiva ani buni, să mai fie la modă, în lumea filmului, în lumea distribuitorilor de film, pe piața cinematografică, în general. Acum, sigur că nu sînt genul
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
Subliniez, cineasta est-european. Și anume, faptul că Europa de Est a încetat, de vreo cîțiva ani buni, să mai fie la modă, în lumea filmului, în lumea distribuitorilor de film, pe piața cinematografică, în general. Acum, sigur că nu sînt genul de cineast care își dorește, cu tot dinadinsul, să fie la modă. Sînt convins că modele vin și trec iar filmele bune rămîn. Trăim însă într-o lume reală, care are niște reguli iar regulile respective sînt foarte crude. Un film est-european
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
altele - dincolo de "încărcătura inflamabilă" -, și pentru că piesa nu e cîtuși de puțin cinematografică; gestul lui Costa-Gavras (dublat întru scenaristică de dramaturgul Jean-Claude Grumberg) de a o adapta, oricît de liber, e un gest temerar. S-o spunem din capul locului: cineastul a cîștigat pariul cu sine însuși. Amen e un film puternic și sobru, care distilează o emoție cerebrală, o răceală incandescentă... Scenariul a operat și a epurat masiv substanța piesei, urmărind un singur fir: tăcerea Papei Pius XII și încercările
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
a protestat față de tratamentul aplicat evreilor, efectul a fost invers: nemții, drept răspuns, și-au extins persecuțiile și asupra evreilor botezați, pînă atunci scutiți de teroare!... Dar nu pîlpîitoare subtilități de atitudine și tremurătoare circumstanțe atenuante îl interesează pe un cineast care cultivă tăietura fermă, cum e Costa-Gavras, ci adevărul crud, esența problemei: aceea că, privitor la moartea unor oameni, în secolul XX, a existat o fracțiune de secundă în care umbra zvasticii a acoperit umbra crucii... Este și ideea grafică
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
nisip incapabil să oprească o mașinărie infernală. Apoi detaliile - de pildă "spectacolul morții", ascuns spectatorului, și sugerat dincolo de un vizor, sau tatăl coborînd brațul copilului care îl salută cu "Heil!", sau trenurile care trec, implacabil, și multe altele, care trădează cineastul de clasă. Pare incredibil că o producție de o asemenea dificultate a fost realizată, aproape în totalitate, la noi, în fostele studiouri Buftea, ale cinematografiei de stat, privatizate Mediapro, și retehnologizate; dar acesta e un alt subiect. După cum un alt
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
în vîrstă de 36 de ani Joanne Kathleen Rowling să-i consacre eroului ei, Harry Potter, care întîmplarea face să se dueleze în rețelele de difuzare planetare cu Frodo Baggins, moștenitorul inelului fermecat. Luate în antrepriză de către Chris Columbus, popularul cineast, primele patru volume (tipărite în 110 milioane de exemplare și traduse în aproape 50 de limbi străine printre care și româna) nu mai reprezintă o inițiere doar în tainele magiei, ci și ale educației de bună calitate. Erou este un
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
doctorul Dudden, ratează experiențele de "desființare a somnului" (care ne cheltuiește peste o treime din viață) și moare în autoexperiment, în timp ce în laborator răsună ironic vocea lui Pavarotti, asurzitoare: Nessun dorma. Alt personaj-cheie, Terry, din ambiția de a ajunge mare cineast, eșuează în a scrie critici despre kitsch-uri, falimentând revista ce i le-a publicat. Sarah Tudor, narcoleptică - de fapt personajul care-i permite lui Jonathan Coe să facă incursiuni în onirism, între vis și realitate - ajunge lesbiană și îl
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
avut-o din plin. În ceea ce mă privește, deși știu că e absurd, fiind vorba de o artă a spectacolului - cred că nu trebuie "să te bagi cu forța" într-o sală de proiecție; cred că trebuie respectat dreptul unui cineast de a fi "lăsat în pace" în durerea lui, în eșecul lui... Se știe, dacă un manuscris ratat poate fi rupt sau aruncat în foc fără nici o pagubă, pentru că el nu-i aparține decît autorului, un film, oricît de prost
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
în presă după premieră, o deplasare a accentului de pe obiect (filmul propriu-zis) pe subiect (povestea unui copil cu "handicap locomotor", interpretat chiar de un copil cu handicap locomotor), și un anumit ton călduț de "bunăvoință obligatorie" (care, bănuiesc, pentru un cineast autentic, cum e Gabrea, trebuie să sune enervant). E adevărat că, în contextul de semideșert al cinematografiei românești de azi, în care apariția meteorică a cîte unei premiere are ceva de ciudățenie eroică, orice cronicar de bună credință simte că
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
anului 2001", paralel cu un top după numărul de spectatori și încasările din anul trecut. În timp ce asociația de profil se ocupă cu noi premieri de racolaj, iar CNC-ul anunță festivități de "Oscar românesc" și chiar iminența unui "bal al cineaștilor", cele două firme private ne pun în față nu doar rezultatele inițiativelor lor meritorii, ci și probele dramatice ale crizei culturale a rețelei de cinematografe, însoțind falimentarea morală și profesională, sub aceleași auspicii, a producției proprii (noile știri din ziare
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
spații publicitare, Asociația Franceză a Cinematografelor de Artă s-a ocupat în mod cu totul special de distribuția peliculei. Săptămânile trecute, la București, în seara lansării filmului, i-au fost oferite titlul și medalia de Membru de Onoare al Uniunii Cineaștilor din România. Îmi doresc să am și mâine ceea ce am astăzi!", obișnuiește să spună Angela Gheorghiu conștientă de propria valoare, de poziționarea înaltelor ajungeri la care se situează demersul ei artistic. Este actualmente una dintre personalitățile românești cele mai mediatizate
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
existat, selecția elementelor ar fi fost alta, eșafodajul ar fi fost altul. Așa cum se prezintă, filmul e un montaj de citate, unele interesante sau "bine găsite", dar atît. Nu întîmplător, cele mai bune momente ale filmului sînt cele în care cineastul mizează pe ceea ce se pricepe mai bine: pe imagine, pe ideea transmisă pur vizual (v. suprapunerea de "fotografii de epocă" și imagini din Bucureștiul de azi, v. finalul, în care oameni și mașini merg de-a-ndoaselea, totul merge de-a-ndoaselea, în jurul neclintitei
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
sau Autant-Lara, nu mă inspirau -, spre deosebire de "tehnicolorul" comediilor americane, de comediile muzicale ale lui Vincente Minelli, de melodramele flamboaiante ale lui Douglas Sirk. Am vrut, prin filmul meu, să aduc un omagiu acelei perioade a istoriei filmului, în care mari cineaști europeni exilați au lucrat pentru studiourile americane și au făcut Hollywoodul. Filmul e îmbibat de referințe la acele filme și de dragostea mea pentru acele actrițe fasonate de Studiouri..."
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
condiții, de atingerea șablonului, și de a-i imprima filmului o respirație proaspătă, un tonus necontrafăcut, o strălucire a punerii în scenă (de unde se vede, din nou, că atunci cînd "există talent", experiența din publicitate nu e neapărat nefastă). Privirea cineastului are forța de a străpunge pojghița aparențelor, de a vedea, cum se spune, în sufletul omului, și de a sugera - mereu pe calea unui anti-retorism abraziv - fondul secret de generozitate, de bine sau de frumos care poate fi descoperit scotocind
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]