31 matches
-
apar periodic-ale scientismului în critica literară a fost și George Călinescu. La fel ca ” normele„ Esteticii, metodele ce înclină spre exactitate și precizie în critică îi par “ieșite din disperarea oamenilor fără sensibilitate artistică “. În acest context critica literară, plastică, cinefilă, trebuie să fie mai mult o artă decât o știință. Mai mult, se știe că în critică ideile se veștejesc mai repede decât interpretările. Nu numai din principiu, dar și dintr-o afinitate temperamentală, critical trebuie să fie animat de
SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Sarcina_criticii_este_sa_descopere_validitatea_operei_nu_adevarul_ei.html [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
-
foarte competent de criticul Felice Laudadio este în același timp un imens amfiteatru academic, unde studenții numeroși ai orașului Bari, dar și locuitorii au acces la neuitate lecții de cinema susținute de cineaști legendari. Anul 2017 va rămîne în memoria cinefila datorită unor master class-uri ținute, în decorul somptuos la Teatrului Petruzzelli, de regizori precum rusul Andrei Kocealovski, germanul Volker Schlöndorff, francezii Fanny Ardant și Jaques Perrin și italienii Alessandro Gassman, Pupi Avați, Carlo și Enrico Vanzina, Dario Argento. Riccardo
Festivalul Internațional al Filmului de la Bari. Cinefilia populară by Corespondență din Italia de la Prof. Univ. Dana Duma () [Corola-website/Journalistic/105559_a_106851]
-
Film Nu știu din punct de vedere economic sau, social ce semne de prosperitate prezintă 2013 (fie vorba între noi, 13 acela din coadă nu e de bun augur), însă, dacă e să judecăm acest nou an din perspectiva cinefila, atunci va pot da cele mai bune vești! Chiar dacă lucrurile nu au demarat chiar într-o notă de veselie (The Impossible, pe cât de bun e, pe atât de tare ne întristează), luna ianuarie e una din cele mai ofertante perioade
Colecția de filme primăvară – vară 2013 by http://www.zilesinopti.ro/articole/4405/colectia-de-filme-primavara-vara-2013 [Corola-blog/BlogPost/98378_a_99670]
-
unui comentator al ziarului Le monde: „Când celebrezi aniversarea unui septuagenar, îl feliciți pentru longevitatea sa, nu strâmbi din nas pntru că nu-ți place aluatul din care sunt făcute prăjiturile". Nu ai cum să nu te emoționezi, când memoria cinefilă este atât de solicitată, când vezi strânși laolaltă cineaști încă tineri, alături de unii îndepărtați de orizontul privirii noastre. În fotografia istorică pusă la dispoziție cu gentilețe de festival, primul rând este ocupat de deținătorii ramurei de palmier. Îl vom remarca
Cannes 2017. Cristian Mungiu într-o fotografie istorică by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/104464_a_105756]
-
peliculă regizată de Tarantino va lua cu asalt (și de asta chiar nu mă îndoiesc!) toate sălile de cinema din lume. Deși Django Unchained se anunță a fi un super-megaextra hit, pana una alta eu propun să ne satisfacem pofta cinefila cu o porție zdravăna și fierbinte de western spaghetti, consumabila imediat. Omul cu pumnul de fier (sau The Mân with the Iron Fists) - și aici nu pot să nu vă atrag atenția că orice trimitere, asociere sau amintire legată de
Pumni, picioare, sânge, gloanțe. by http://www.zilesinopti.ro/articole/4323/pumni-picioare-sange-gloante [Corola-blog/BlogPost/98386_a_99678]
-
T)IC Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului în peștera aceea monodeistă lilieci sculptau iriși de piatră întinzând aripile văduve de lumină inima ta număra prăpăstii sterpe se bâlbâia în adorații cinefile așezată în semiobscuritatea mea imundă scaunul șubrezit al vieții ne scârțâie schizofrenic ego-ul hai să urcăm everestul eu cu lilieci în păr///tu din alt film nerulat purtând în rucsac vama veche un înot pe spate în jiu trei ture
MONODEISM ERO(T)IC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1411631009.html [Corola-blog/BlogPost/353161_a_354490]
-
va fi înghițită, în cele din urmă, de obsesiile de construcție narativă ale eroului, simbolizate printr-o imensă plasă întinsă în podul casei, de referințele la arta lui Pollock care comprimă nudurile femininm, presează liniile etc. Nu lipsesc nici timiterile cinefile, o eroină senumește Carlotta, precum personajul hitchkockian din Vertigo. Amalric între femeile vieții sale din film: Charlotte Gainsbourg și Marion Cotillard Ca și în cazul acesteia, de pe urma ei nu a rămas decât un tablou misterios. Cineastul mărturisește, de altfel, dorința
Cannes 2017. Pedro Almodovar – un președinte categoric. „Palme d, Or nu poate fi atribuită unui film pe care publicul nu-l vede în sală" by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/104474_a_105766]
-
istorie sângeroasă țâșnind din tăcerea unui film spre a se închide, revărsată acum, în muțenia unui timp nepăsător, indiferent. Film rulat într-o sală pustie, urmărit de un prozator pornit spre bătrânețe și de două puștoaice, îmi place să cred, cinefile... Ușile batante ale Comitetului revoluționar se deschid și se închid în ritm infernal. Intră-ies cohorte de inși cu cele mai bizare fizionomii. O matroană, veselă nevoie, tot ștampilează petice de hârtie, eliberând certificatele de revoluționar. (Nici o aluzie la al nostru
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
de amestecul delicios contradictoriu dintre acrișor și dulce? După ce ne-am întors la Cluj, amintirea lui Dan mi-a stârnit încă multă vreme nostalgia urbei dunărene, pe care n-aveam s-o mai revăd vreodată. Aici s-au continuat tertipurile cinefile deprinse la Cluj: furișatul în sală în pauză și confortabila contemplație de după pauză. În afară de Țara surâsului de Lehár, cu tenorul cel scund Joseph Schmidt, îmi aduc aminte de alte două filme: Victoria și al ei husar (melodramă probabil tot austriacă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Bomba californiană hurducându-se pe trepte, scena de amor care culminează cu supraîncărcarea rețelei de electricitate și explozia conductelor de apă, clasica replică Ill be back ! spusă de un demnitar, ca să dau câteva exemple, fac parte dintr-o memorie cinefilă vastă, or, unul dintre meritele lui Cristian Nemescu este tocmai transformarea acestor locuri comune într-un stil foarte personal. Nu insinuez că ai greși atunci când afirmi că orice abatere de la minimalism în filmul românesc constituie o formulă evazionistă, dar mă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
managerială : un film făcut într-un timp record (35 de zile !), cu un buget minimal. Un film dens, rotund, mult mai echilibrat decât precedentele două. O fabulă clară pentru toată lumea, care trimite mai mult subliminal la acel aleph al României cinefile care e Reconstituirea lui Pintilie. Și totuși Senatorul melcilor este, spuneam, o fabulă ; nu în această clasificare stă însă, în parte, reușita sa. Vârtosu, senatorul jovial nest-ce pas, care colmatează acțiunea filmului (antologică, scena interviului !), este, la rigoare, un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Iar asta atenție în condițiile în care titlurile canonice nici măcar nu sunt filmografie obligatorie, la școală ! Nu vreau să mă gândesc ce-ar fi dacă ar fi.) Ce este descumpănitor este că unii dintre cei care postează astfel de revolte cinefile sunt useri sensibili și cultivați. Iată comentariul unuia dintre aceștia : broken blossoms sa ma ierte dumnezeu, dar nu mai inghit filme de griffith nici cu pistolul la tampla ! adica, fir-ar sa fie, recunosc ca individu are o importanta majora
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în felul ăsta, la intensitatea asta. Poate că și de-aici vine vorba că oricine e critic de film : cine să știe mai bine ca tine ce ți s-a întîmplat ? Mai mulți prieteni non-cinefili mi-au spus că disputele cinefile, chiar între prieteni foarte buni, tind să fie mai violente decît cele ce provin din pasiunea pentru alte arte ; șansele de consens total sînt întotdeauna zero, niciodată nu pare să existe mai mult de o fîșie îngustă de teritoriu comun
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mystery superîncurcat după modelul ălora pe care le descurca odinioară Bogart, cu diferența că rolul lui Bogart îi revine acum unui hippiot îmbătrînit, care și-a fumat de mult și ultimul neuron. Ar fi putut să fie unul dintre joculețele cinefile ale Coenilor, dar aceștia au atîta simpatie pentru eroul lor, pentru viața lui lipsită de orice căpătîi și de orice stres, încît își mai relaxează controlul și lasă filmul să se întindă delicios ca o băută între prieteni. Esquire, septembrie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aici, poate, o anumită senzație de previzibil. Masa e plasată la o fereastră, încadrată de o perdea, ca o scenă de teatru, de o “fixitate” asumată. Dar filmului îi lipsește surpriza, grăuntele de nebunie, artistic vorbind.( Fără să vrei, memoria cinefilă îți scoate la suprafață “masa” din Secvențe, filmul lui Alexandru Tatos, de o subtilitate și de un rafinament demne de vremuri mai bune)... Un grăunte de nebunie descoperi, totuși, dacă ai excentricitatea să urmărești genericul pînă la sfîrșit, pînă dincolo de
Viitorul sună scurt by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13097_a_14422]
-
Viorica Bucur România are parte, în acest an, de o lungă toamnă cinefilă. După "Sărbătoarea filmului francez" și "Zilele filmului spaniol", Bucureștiul s-a bucurat de un week-end elvețian (cu o deschidere de gală în 12 octombrie), "Zilele filmului elvețian" au poposit apoi, la Cluj și, la sfârșit de lună (27-30 octombrie), vor
Un week-end elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16689_a_18014]
-
curajos, care atacă multe tabuuri ale "bogatei și frumoasei" Elveții, realizat de un "clasic" al filmului elvețian, care dovedește, aici, o capacitate rară de a se adapta cerințelor unui cinematograf popular, dar care să facă deliciul și al unei elite cinefile. Cel mai mare succes de box-office din Elveția. Un film excelent și pentru marile ecrane din România. Altfel spus, sperăm să nu mai așteptăm încă două decenii pentru a vedea, aici, în România, filme elvețiene.
Un week-end elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16689_a_18014]
-
ființă în urmă cu un deceniu) și numărând, deja, la București doi ani de existență, La fête du cinéma français" a devenit, începând cu această toamnă, itinerantă, sărbătoarea colindând, după capitală, și prin alte centre culturale - francofone, francofile și, bineînțeles, cinefile - ale țării: Timișoara, Brașov, Cluj (7-8 oct.), Iași (14-15 oct.) și Constanța (21-22 oct.). Desigur, așa cum era de așteptat și cum ne-am obișnuit deja - cinefililor bucureșteni li s-a rezervat "partea leului" (adică nouă filme în premieră pe marile
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
țară de "lumi paralele" din ce an ce mai depărtate - pe cât de depărtat poate fi un somon fumé de o gigacalorie! (ămi place acest cuvânt, deși nu știu exact ce ănseamnă). Ediția a 9-a DaKINO va rămâne an memoria cinefila și prin invitații ei speciali: Kusturica (la ănceput) și Vittorio Taviani (la sfarsit). Plus un compozitor celebru, Nicola Piovani. De reținut câteva din obsesiile lui Taviani, reexprimate la București: "Problemă fundamentală, ăn Europa, e că nu reușim să vedem filme
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
regizorului îi sunt dictate o serie de opțiuni menite să asigure succesul de casă trecând peste scrupulele estetice ale acestuia; Ed Wood (1994) al lui Tim Burton ne introduce în culisele cinematografului cu profil consumerist al anilor ’50, iar racursiurile cinefile din Ararat (2002) al lui Atom Egoyan reflectă vârste ale cinematografului asociind sensibilități specifice. Filmul lui Wim Wenders pornește de la un impas, de la contactul său cu mecanismul cineamtografiei americane prin intermediul filmului pe care-l face în America avându-l ca
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
fel de a viziona filme erau: 1. nu existau buline și sfaturi CNA 2. o senzație completă de surpriză - primeai doar o casetă cu un titlu, nu tu synopsis, nu tu nume de regizori sau de autori. Mama era o cinefilă pasionată, cu o memorie de elefant în ceea ce privește numele și cu o poftă de vizionare fără egal, care nu prea ținea cont de cantitatea de sex și de violență dintr-un film, atâta timp cât era de calitate. Or, dacă filmul era de
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
unui fenomen turistic. Nu este vorba doar despre ceea ce numim, cu o sintagmă la modă, "turism cultural", despre un pretext seducător tipărit de agențiile de voiaj, ci chiar despre un "turism antropologic", care a suscitat un neașteptat trafic de interese cinefile. Așadar, nume din sfera antropologiei și din cea a mediei, a realizatorilor de film și a jurnaliștilor - dar și un număr incredibil de mare de spectatori de film documentar. Un public-vedetă Frapantă de la început a fost popularea Sibiului cu tineri
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
toarnă gaz pe foc, semănînd cu gestul de a răsuci cuțitul din dorința de a găsi plăcere în suferință. Negoițescu e un pederast cu apetit metafizic, Rădulescu e un sodom cu vocație de meloman, Sirin e un histrion cu veleități cinefile. Fiecare revine, explică, pune lucrurile la punct, risipește ambiguitățile, scrie scrisori, ține perorații, ca pînă la urmă luxurianța junglei de reproșuri, imprecații și răzbunări să crească sufocant. Orice încercare de a risipi pîcla afectivă o sporește și mai mult. Cercul
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
au fost pe măsura ambițiilor: programe anapoda, subtitrări de proastă calitate, decalate, nepotrivire de ecrane, plus că o anume proiecție de la Cinematograful "Patria" ar fi putut fi luată drept o experiență de criogenare făcută pe spectatori. Nu-i nimic, plăcerile cinefile au compensat inconvenientele, așa că urăm viață lungă BiFESTului! Iată că și regizorii "de artă" fac sequeluri; ultimul film al regizorului hongkonghez Wong Kar Wai (difuzat la BiFEST) e elementul final al unui triptic, în sensul că 2046 continuă destinul protagonistului
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
fără a fi un eșec. Dar dacă-l vedeți după lungmetrajul Viața în Londra, s-ar putea să vi se pară un eșec. Renumitul regizor britanic Stephen Frears revine cu o poveste despre traficul de organe și imigranții ilegali - lumea cinefilă pare fascinată de această temă, exploatată și de filmul decretat cel mai bun de către Academia Europeană de Film. Lungmetrajul debordează de umor negru, suspens inteligent construit și comentariu politic/social subtil. Reușește să fie emoționant fără a trivializa și victimiza
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]