701 matches
-
rezistență se dovedește în clipele de dezastru la spiritul pe care însuși dezastrul îl ridică împotriva lumii. Cu un asemenea spirit, chiar dacă românii pierduseră aproape jumătate din țară, puteau cîștiga în schimb un continent: al spiritului. Oricît ar părea de cinic sau de naiv acest punct de vedere, Noica, prin mijlocirea lui, reușea să atenueze un dezastru de proporții conferindu-i o minimă perspectivă: spiritul culturii. Una din trăsăturile prin care Noica și-a surprins mereu contemporanii a fost optica alternativă
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
unele articole sînt liric-descriptive - Mi-au dărîmat moara!, Omul invizibil sau O amintire sînt adevărate bucăți în proză -, în timp ce Baroane!, care dă și titlul volumului, este un pamflet de asumată tradiție argheziană. Poate fi ușor patetic, și chiar înduioșător naiv, cinic dar și virulent, de o duritate nebănuită care îți dă fiori (într-o lume perfectă, pamfletul mai sus amintit l-ar fi convins pe subiect să moară de rușine și să renunțe definitiv la politică), poate fi rece, dar și
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
Nu face altceva decât să-ți întoarcă zâmbetul ingenuu cu care ai tupeul să-l inviți să-și retrăiască traumele din copilărie. Dar eu cred că lucrurile pot fi tranșate și altfel decât că un dialog al surzilor între un cinic și un sadic. Dacă “sadicii” s-ar purta cu adevarat creștinește și n-ar mai juca tontoroiul pe suferințele celor mai puțin norocoși decât ei, “cinicii” ar fi mai puțin solicitați și s-ar integra mai ușor în peisaj. Cu
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
cinicii” ar fi mai puțin solicitați și s-ar integra mai ușor în peisaj. Cu timpul, rânjetul s-ar estompa și ar face loc unui surâs ambiguu, care ar face viața “sadicilor” mult mai ușoară. Nu vreau să spun că “cinicii” ar începe să creadă peste noapte în Moș Crăciun. Dar nici cardul lor bancar nu se va mai simți la fel de bine. :: EvZ Cred că pe undeva există un tip care detesta sărbătorile în fiecare. Cui îi place Crăciunul așa de
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
Crăciunul e lamentabil,detestabil,abominabil(remember “Crăciun sincer”).Cînd,însă,spiritul sărbătorii,subversiv precum cuiul lui Pepelea,ți-a produs o mică escoriatie pe conștiința,ți-ai “dus” repede nihilismul la eufemizat.Asa că îți bricolezi un mic alter ego(cinicul)pe care vrei,pasămite,să-l “integrezi”, reconciliindu-l cu euforia “bolinda”a “sarbator-etzilor”.Asta cu condiția ca noi sa digeram niște poncife freudiene altoite stingaci pe o asumpție nevertebrata,deghizata în certitudine.Deci,oameni buni,dacă vreți să-l
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
n-ai locuit în Rahova!”. Obișnuiam să le răspund că n-am circulat pe respectivă linie, dar că am locuit în cartierul rau-famat și că n-am devenit rasist pentru atâta lucru. La Iași mi-am dat seama cât de cinic sună replică lor în fața enormității istorice: drumul lor cu tramvaiul 41 se poate ridica la rang de destin și poate justifica orice aberație, chiar si aberația unui drum fără întoarcere în vagoanele de marfă care au părăsit acum aproape 70
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
premierului pentru băieți cu nume atât de parfumate!) Si flăcăul n-a venit singur: a venit cu marele producător de chiloți Cătălin, ca să n-avem nici un dubiu în ce direcție se pregătește s-o ia social-democrația națională. Această generație de cinici absoluți, ce nu se revendică în nici un fel misticii iliesciene, nu va avea nici un scrupul să se ridice pe față împotriva �cotroceanului". Disponibilitatea li se citește în priviri, lipsește doar ocazia. în clipa în care se va pune problema șefiei
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
Florin Manolescu. Nici tragic, nici persiflant, nici sentimental - adică nu așa cum și-l disputau criticii în general și așa cum și astăzi e discutat Caragiale, de parcă omul ar fi în chestie și de parcă am vrea să-i reperăm cumva onoarea de cinic numindu-l sensibil, și viceversa. Cei doi Caragiale sînt respectiv un Caragiale al literaturii înalte, al tragediei și poeziei după sistemul de ierarhizare al epocii și un Caragiale al literaturii mărunte al genurilor joase, al farselor, cum își numește el
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
și potențează conștient multe paradoxuri rizibile, asemenea unui scriitor sau actor umorist. Exact ce spune el despre Creangă: "Luat în seamă de lume, Creangă începu să dea reprezentații de "înțelepciune"". Cu atît mai vîrtos poate funcționa analogia cu Caragiale, ambii cinici joviali, zeflemiști impenitenți, neezitînd a se manifesta, după cum remarcă I. Negoițescu, pe terenul mobilității sociale și chiar al celei biologice. Regizor și, concomitent, actor al reprezentațiilor sale, autorul Principiilor de estetică urmărește cu atenție efectul acestora, distracția, rîsul, însă, în
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
aflăm, sunt, pentru mine, forma mea de patriotism? Nu vă ascund că eu îi împart pe “optimiștii profesioniști”, care se plimbă din simpozion în simpozion pentru a face grimase de câte ori văd pe cineva îngrijorat, în trei categorii: incapabili de îndoieli, cinici și oportuniști. Cu alte cuvinte, cei mai mulți dintre “optimiștii” care sunt activi azi au, după părerea mea, probleme de caracter. Inclusiv ei îmi dovedesc că în societatea românească de azi criza e, în primul rând, morală. Uitați-vă cum arată televiziunile
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
altfel binecunoscut și gustat din plin de publicul de orice vîrstă. De aceea, textul naște pe scenă, la vedere, o lume autentică, deloc prăfuită, încărcată de gesturi mici sau ample, demonstrative, de ticuri verbale și nu numai, de un derizoriu cinic, de o tristețe infinită care bîntuie și astăzi în spațiul clocotitor al Olteniei. Șuieratul clevetelilor formulate în fraze și cuvinte usturătoare - de multe ori inventate, pe care nu o să le găsiți niciodată în nici un dicționar explicativ - continua suspiciune combinată cu
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
Huelsenbeck vorbește despre el ca despre "un soi de barbar autostilat", "un barbar de cel mai înalt nivel mental și estetic, un geniu fără scrupule", iar constuctivistul Hans Richter despre "un individualist - și mai degrabă, într-un anume sens, un cinic"... Fapt este că Tzara ajunge foarte repede protagonistul "insurecției de la Zürich", va conduce revista "Dada" iar spectaculoasele Manifeste îi vor asigura foarte repede un prestigiu cvasi legendar. De pe acum, el intră în legătură cu figuri de frunte ale modernității literare și artistice
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
trecători, atît de mult încît li se întipărește în memorie cum un coșmar: "am observat că sperii trecătorii întîrziați/ cu paloarea chipului meu de femeie înecată/ se trag brusc în lături ca dinaintea fericirii să fie ochii mei/ atît de cinici să-i umilească fruntea mea atît de mult?/ e sigur oricum că nu mă uită nici în somn" ( nu-mi mai aud sîngele). Sau această imagine de sine mixată cu referințe zoologice, în a cărei mîzgă neodecadentă se îneacă pînă
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
deschisă, căldura întâlnirilor cu cititorii, entuziasmul vernisajelor sau al premierelor la filarmonică se văd aruncați, dintr-o dată, în sublumea coșmarescă a unei tranziții dinspre un regim al mafiilor analfabete înspre regimul mafiilor poliglote de limba rusă. Sigur că pentru un cinic refuzul doamnei Nineta Gusti de a se lăsa filmată poate fi legat de sindromul Greta Garbo: cochetăria târzie a unei femei ce nu dorește să dezvăluie previzibilele ravagii ale timpului pe un chip cândva fermecător. După cum un Ștefan Mihăilescu-Brăila vânzând
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
n-am învățat prea multe din epoca lui Homer încoace, știm măcar atît: că opera e totdeauna altceva decît a vrut-o autorul ei. Fie el Zeus, Homer, Pygmalion sau Offenbach. Și oricît de mult ar fi iubit-o. Și cinicul G. B. Shaw și romanticul Fr. Löwe par a fi căzut de acord măcar în acest punct. Nu întîmplător scenariile lor se termină în coadă de pește.
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
dovezi. Gardianul, în pofida reclamei tv de o agresivitate vecină cu sperietura, nu face gaură în cer în lupta împotriva corupției. În schimb, în ediția sa de luni, 27 mai, publică o poză de o ticăloșie fără margini, mai și explicînd cinic, că pozarul care a făcut-o n-a violat spațiul privat, ci și-a declanșat aparatul în spațiu public. E o fotografie îngrozitoare, cu Irinel Liciu moartă, cu atît mai josnică cu cît Gardianul se străduiește redacțional să-și convingă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
și-a început propria «traversare a deșertului», departe de Zürich, în cantonul Tessin. Hans Richter, care a fost martor la aceste gîlcevi, a rezumat foarte bine miza confruntării: «Tzara era un individualist și, într-un anume sens, mai curînd un cinic , iar Ball era un idealist și, așa cum viața lui a dovedit, un credincios cu idei metafizice, idei care-i lipseau lui Tzara.» Aceeași constatare la Huelsenbeck: «Spre deosebire de Ball, de Arp și de mine, Tzara nu crescuse la umbra umanismului german
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
pe care îl trăim, aceste considerații despre angajarea poetică constituie unul (sic!) dintre multiplele forme posibile și practice ale angajării reale în mai marele angajament istoric al țării” (pp. 12-13). Citite astăzi aceste vorbe sună, la prima vedere, atît de cinic încît unul dintre scriitorii tineri născut, să zicem, în anul 1980, ar putea crede că ele au fost rostite (sau scrise) în glumă. Pe de altă parte însă, la o privire atentă se observă că dincolo de lexicul provenit din fondul
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
paradigme comunitare, a unor habitudini generale, semnificînd jena sau rușinea pentru un gen de acte voluntare sau involuntare care se proiectează nefavorabil pe cadranul percepției comune. Dar există și un ridicol (înscenat, e drept) al solitudinii pe care-l ilustrează cinicul: „El se raportează, joacă rolul ridicolului spre a-l arăta ca într-o oglindă altora. Șochează, dezvelindu-l cu insolență, îngroșînd, devalorizînd. El încearcă o terapeutică, îndemnîndu-l pe celălalt la cunoașterea de sine împotriva oricăror convenții”. Din punct de vedere
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
neliniște în sânul populației. Într-un partid competitiv cum e P.S.D.-ul (competitiv pentru ciolan, ca să fie clar!), orice slăbiciune e taxată fără milă. Cazul recent al lui Cosmin Gușă, incapabil să joace până la capăt rolul demagogului virulent și-al cinicului fără scrupule (dedulcit, probabil, la plăcerile nocturne ale vieții de play-boy, îi venea din ce în ce mai greu, dimineața, să îmbrace salopeta populismului agresiv) radiografiază starea de spirit din partid. Vulnerabilitatea bruscă arătată de premier poate deschide în orice clipă securea războiului dacă
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
familiar, mai exact celui copilăresc ( baby talk), ca tipică formă hipocoristică folosită de copii sau de adulți în adresarea către copii a apărut în cele mai variate contexte, inclusiv în discursul politic ( nediferențiat: deopotrivă în cel demagogic și în cel cinic). Trebuie să recunoaștem totuși că diminutivul mămică tinde într-adevăr în limba actuală către o specializare semantică. Desigur, aceasta nu e înregistrată de dicționare, care furnizează doar sensul general al cuvîntului și un șir de sinonime mult mai rar utilizate
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
nebun (pe una este reprezentată, de exemplu, "România foarte mare" - o reproduc chiar în această pagină, fiindcă mi-ar fi greu s-o descriu), ca și maieuri cu caricaturi și texte, și ele foarte hazoase. Cele trei cărți sunt: Dicționarul cinicului aproape perfect, Petrila, Ed. Ha, Ha Ha, 2003. Cuprinde fraze extrase din mari cinici ai literaturii universale (sau din mari scriitori accidental cinici), însoțite de caricaturi inteligente și caustice realizate de Ion Barbu. Pe copertă este desenată - tot de Ion
Ha, Ha and Ha by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13824_a_15149]
-
această pagină, fiindcă mi-ar fi greu s-o descriu), ca și maieuri cu caricaturi și texte, și ele foarte hazoase. Cele trei cărți sunt: Dicționarul cinicului aproape perfect, Petrila, Ed. Ha, Ha Ha, 2003. Cuprinde fraze extrase din mari cinici ai literaturii universale (sau din mari scriitori accidental cinici), însoțite de caricaturi inteligente și caustice realizate de Ion Barbu. Pe copertă este desenată - tot de Ion Barbu - moartea cu o coasă în mână, iar pe pieptul ei scrie: "C’est
Ha, Ha and Ha by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13824_a_15149]
-
are 37 de ani), având la activ și "trei ani încheiați de medicină", "scund, rotofei, spân", guraliv și petrecăreț, om de redacție la "Ardealul" unde ocupă o funcție oarecare ("un mărunt trepăduș de presă"), Mârzea este un juisor și un cinic declarat: "- Da, eu am un stomac de rechin Forța mea morală stă în stomac, dacă vreți puteți să mă călcați în picioare, vă stau la dispoziție șiii... încă cu plăcere". Își asumă pe rând umilitatea și semeția, ca atitudini "filozofice
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
autorul îi găsește unele circumstanțe atenuante: Nu cred că nu va fi suferit și pentru duplicitatea sa și a altora, duplicitate la care a fost silit aproape un întreg popor. Vianu nu reprezintă, câtuși de puțin, fața voios cabotină sau cinic profitoare a vârfurilor intelectualității române care au colaborat cu regimul comunist..." (p. 105). În felul acesta, fostul asistent al lui Tudor Vianu ia atitudine față de o afirmație a colegei sale de la "Europa liberă", Monica Lovinescu, potrivit căreia, tinerii au învățat
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]