45 matches
-
în spatele oamenilor. Ea se oprește lângă piramida de rodii care se înalță în mijlocul încăperii. Oamenii se împiedică în preajma ei și trec ducând în cocoașele lor, în locul apei, toate urările și dorințele din lume. În decorul ăsta, rândunica mea pare o ciobăniță care se întreabă dacă n-ar trebui să se înfrupte dintr-un măr zemos în umbra grădinii. Gânduri pragmatice i-au urâțit chipul și buzele i-au devenit neplăcute; tot bodogănind ceva, ea cântărește în mână un fruct mare și
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
planuri mari cu coptila asta, Ionela noastră. Și și-o dorea noră, zicea... Omule bun! Da nu-i totuna să vezi cu să auzi... Că nu-i cu cale s-o scoatem de la școală pe auzite și s-o facem ciobăniță tot așa pe auzite. După câteva zile, Constantin Mâțu a asigurat-o pe nevastă-sa Saveta că, într-adevăr, toate vorbele megieșilor îs de netăgăduit... Ionela lor era numai bună de ciobăniță, dar și de măritiș, că ea știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de la școală pe auzite și s-o facem ciobăniță tot așa pe auzite. După câteva zile, Constantin Mâțu a asigurat-o pe nevastă-sa Saveta că, într-adevăr, toate vorbele megieșilor îs de netăgăduit... Ionela lor era numai bună de ciobăniță, dar și de măritiș, că ea știe cum flăcăii le dau foc, cu dibăcie, fetelor mari și apoi le lasă în mare suferință... Dar nici bubosului celuia al scripcarului nu i-o dăm! Lasă, bărbate, că încet-încet i-a trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-o zburda așa de tinerică... S-o aruncat în neamul tău, bărbate! Și cea mijlocie tot mai mult cu ai voștri se potrivește... Numai Paraschiva îi din neamul meu așa, cinstită încă de coptilă... Vinovată-nevinovată, destul că Ionela a devenit ciobăniță la turma de sterpăciuni a satului. Peste o sută de capete de oi nemulgătoare, de mioare, de miei, de berbeci și batali îi dădeau mari bătăi de cap proaspetei păstorițe pentru că se răsfirau grupuri-grupuri pe tot imașul străjuit de ogoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zică din fluier doine așa frumoase ca și ciobăneii români, au alt fel de cântece, frumoase și astea, dar sunt altfel. Când am să merg în România, eu vreau să știu cum e acolo și mi-ar place să fiu ciobăniță la oițe. Dar, te rog, Buni, spune-mi o poveste cu oițe, dar să nu fie “sperietoare”. Să nu-mi spui că lupul a mâncat o oiță și pe urmă ciobanul a omorât lupul, ori că doi ciobănei au vrut
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
memora foarte repede vorbele înțelepte ale acestor truditori ai ogoarelor, crescători de animale și neântrecuți în arta albinăritului, că tare o mai încâtau proverbele, zicătorile, strigatul ciobanilor peste văiule ce trimeteau ecouri prelungi până în vârf de munte, agugulitul feremcător al ciobănițelor, etc. și uite așa, ușurel-ușure... a luat cunoștință de tradițiile și obiceiurile locului. Toamna, în serile când o ducea vreo verișoară mai mare ca să vadă cum se face claca la depănușatul porumbilor (la aceste adevărate șezători culturale de neuitat), asculta
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
interpretată în concursuri șî de lelea Mărie, în '954, șî de Mărioara, în '62. Juriul a adus cea mai frumoasă apreciere și cel mai mare premiu, odată cu titlul de laureată a concursului. Această hore este bine cunoscută și răspîndită - „Balada ciobăniței răpite”. În Oaș, de omul de la miază-noapte. La noi, de lei și zmei. În alte părți, de turci. Forma muzicală a acestui cântec transformatr aproape în doină îi aparține lelii Mărie. Contribuția ei în transformarea și șlefuirea anumitor melodii, te
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
interpretată în concursuri șî de lelea Mărie, în '954, șî de Mărioara, în '62. Juriul a adus cea mai frumoasă apreciere și cel mai mare premiu, odată cu titlul de laureată a concursului. Această hore este bine cunoscută și răspîndită - „Balada ciobăniței răpite”. În Oaș, de omul de la miază-noapte. La noi, de lei și zmei. În alte părți, de turci. Forma muzicală a acestui cântec transformatr aproape în doină îi aparține lelii Mărie. Contribuția ei în transformarea și șlefuirea anumitor melodii, te
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
care erau aprinse mii de stele, iar Luna plină avea fața însângerată și răspândea o lumină lăptoasă, așa cum nu mai văzuse decât în lampa unui petromax când se dusese la nunta unui nepot, care se însurase la Vaideieni cu o ciobăniță foarte bogată că, spre norocul lui, era și frumoasă; văzu în spatele unei cortine imense anii pe care-i trăise. Oameni, lucruri și multe din cele petrecute îi apăreau ca pe un ecran panoramic de cinema. Se făcea că venea pe
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
care erau aprinse mii de stele, iar Luna plină avea fața însângerată și răspândea o lumină lăptoasă, așa cum nu mai văzuse decât în lampa unui petromax când se dusese la nunta unui nepot, care se însurase la Vaideieni cu o ciobăniță foarte bogată că, spre norocul lui, era și frumoasă; văzu în spatele unei cortine imense anii pe care-i trăise. Oameni, lucruri și multe din cele petrecute îi apăreau ca pe un ecran panoramic de cinema. Se făcea că venea pe
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
care zboară, nu o paște nici un fel de pericol, nu e nevoie nici de permise și nici de alte autorizații birocratice cum ar fi cea de survol, nici de aeroporturi pentru decolare sau aterizare și așa mai departe. Și ce ciobăniță frumușică îi făcea reclamă probând-o în rulaj, în zbor și readucând la un loc mioarele care se depărtau prea mult de grosul turmei. Atunci mi-am dorit cu adevărat să devin și eu cioban în Australia. Dar n-a
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348446_a_349775]
-
au uitat limba strămoșească. Bucuria ciobanului Ramo Tot în revista Formula As”, nr.889, oct. 2009, în reportajul „Vlahii din vărful munților” (urme românești în Bosnia), autorul Cătălin Manole relatează cu emoție întâlnirea cu un cioban din muntele Bjelasca, vârful...Ciobănița Mare. Ciobanul Ramo a fost entuziasmat când a aflat că el vorbește...românește. Că la „cioban” din limba lui, în română i se spune tot așa. Se bucură când află de cuvintele românești identice sau asemănătoare cu ale lui: vatră
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
cum prin anii '50, întîlnindu-se cu un amic pictor, stau de vorbă pînă la sosirea tramvaiului; cînd tramvaiul vine și pornește, amicul îi strigă de pe scară: S-a dat drumul la peisaj! Într-o lume picturală cu forjori, sudori și ciobănițe, tractoriști, Eroi ai Muncii Socialiste, Maestri Emeriți ai Artei și Sportului, scutiți cu totul de orice impozit pe venit, cu teme arzătoare, tot felul de lupte: Lupta pentru Pace, Înfrățirea între Popoare, Realizarea și Depășirea Planului, peisajul, nudul erau abolite
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și de toate condițiile (de la reprezentante ale nobilimii maghiare ardelene și boieroaice - Șarolta Solcan le pomenește pe „doamnele Anușca Zora și Voica” din Făgăraș, acuzate de vrăjitorie prin 1508426 - până la slujnice sau persoane cu o situație materială precară, precum acea ciobăniță în vârstă din Aiud, acuzată de vrăjitorie în 1683427), din femei singure ori căsătorite (ca acea jupâniță Neacșa, soția lui Ion Logofătul, acuzată de nepoata ei, nevasta popei Badea, că este „vrăjitoare și strigoaică” și că „îi otrăvea pe fiii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pomeni marea înflorire de talente de acum douăzeci de ani fără a-l numi pe dânsul”. E. Lovinescu era, printr-o formulă lapidară, și mai tranșant: „G. Săpunaru reprezintă ruralismul integral”. Lirica lui S. celebrează figuri ale satului (Învățătorul, Secerătorul, Ciobănița, Bunica), reface imagini rustice (Tablou de iarnă, La muncă), evocă figuri de justițiari (Trei fârtați), apelează la motive de basm (Din vremea veche, Moartea spătarului) și la motive istorice (Închinare Cetății Hotinului, 1907. Fragmente). Peste toate se așterne regretul pentru
SAPUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289488_a_290817]
-
să bată din toacă dând asfel de știre că se apropie ceasul de luptă. Legenda Dochiei (folclor) În ceea ce privește Stânca Dochiei, ea este, poate, locul cel mai învăluit în mister. Despre această stâncă unii spun că ar fi pietrificarea unei bătrâne ciobănițe, care, înveșmântată cu nouă cojoace, a pornit, împreună cu oile și caprele sale, spre vârful muntelui, deși vremea nu-i îngăduia. Și, cum mergea ea, a început să plouă și să ningă. Și, fiindcă cojocul de deasupra se uda mereu și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
împreună cu oile și caprele sale, spre vârful muntelui, deși vremea nu-i îngăduia. Și, cum mergea ea, a început să plouă și să ningă. Și, fiindcă cojocul de deasupra se uda mereu și se îngreuna, obosind-o la drum, bătrâna ciobăniță a lepădat, unul câte unul, opt din cele nouă cojoace. Atunci, s-a pornit un ger mare de la Dumnezeu, ger care a înghețat-o împreună cu oile și caprele sale. Alții povestesc că despre Baba Dochia se spune că era așa
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cerb cu niște coarne falnice, În care neînfrânata fantezie a stăpânului casei m-a pus să pictez ciocănitori cu capul roșu, dumbrăvenci cu gușa verde-albăstruie și pestriță; pe spinarea cerbului, două veverițe și o ghindă; toate orătăniile se uitau la ciobănița din mijlocul pajiștii. Picioarele le ține drepte ca la armată. E Încălțată cu șosetuțe albe și pantofi negri, cu catarame aurii. Poartă veșminte țărănești de sărbătoare: ie, fotă, betelie cu fire groase, să se vadă, de aur și de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
important, Samantha, ca acești căței să fie unul cu fața la celălalt. Trish arată spre o pereche de spanieli King Charles. Vezi ? Nu se uită în afară. Ci unul la celălalt. — Unul la celălalt, o îngân, încuviințând din cap. Da, înțeleg. — Iar ciobănițele sunt cu fața ușor în afară. Vezi ? Cu fața în afară. Vorbește clar și răspicat, de parcă aș avea IQ-ul unui copil retardat de trei ani. — În afară, repet conștiincioasă. — Acum ai înțeles ? Mă fixează intens. Să vedem. Încotro trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Hugo încântat. —Vreau să vă văd pe amândoi acasă. Când Alice i-a surâs, Hugo a simțit că i se înmoaie genunchii. Din motive care nu aveau nici o legătură cu Theo. În bucătăria de la Fitzherbert Place, Alice se holba la ciobănițele pictate pe ușile bufetului. Asta trebuia să fie opera Amandei Hardwick. Deasupra se ghiceau eforturile evidente ale lui Theo. Efectul culorilor pastelate și al sculpturilor acoperite cu piure de banane era aproape suprarealist. — Scuze pentru dezastru, a bolborosit Hugo. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
duceam și mă culcam” și, după evaziunea provocată de Amor, se Întoarce la peisajul său intim: cîmpurile smălțuite, iarba pe care strălucesc bășicuțele de rouă, turmele de oi care zbiară plăcut, taurii care mugesc apăsat, călușaua care nechează, albinele, rîndunelele, ciobănițele care cîntă etc. Nu se poate zice că Iancu Văcărescu are o percepție mai profundă a lumii fizice pe care, se vede bine, vrea s-o sacralizeze. Natura ajunge la el prin intermediul literaturii. „Priza” dintre sensibilitate și lucruri nu se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
locul acordat animalelor pe vremea aceea, trebuie să se știe cine erau de fapt "animalele de la fermă ", o specie aproape dispărută, care nu se mai găsește decât în magazinele de jucării, în cărțile sau în cântecele pentru copii: Plouă, plouă, ciobănița mea Adă-ți mioarele dalbe La adăpost, în casă, colea, Vin' la mine, ciobănița mea... Familia necuvântătoarelor, propria noastră Arcă a lui Noe, era formată din: șase vaci, un cal, o capră, un porc (dar nu cu normă întreagă, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
animalele de la fermă ", o specie aproape dispărută, care nu se mai găsește decât în magazinele de jucării, în cărțile sau în cântecele pentru copii: Plouă, plouă, ciobănița mea Adă-ți mioarele dalbe La adăpost, în casă, colea, Vin' la mine, ciobănița mea... Familia necuvântătoarelor, propria noastră Arcă a lui Noe, era formată din: șase vaci, un cal, o capră, un porc (dar nu cu normă întreagă, căci bietul de el nu ieșea din iarnă), vreo douăzeci de găini, un cocoș, doi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
munte de la Zboina Neagră, aflată la Trei Hotare, se numește Fata Moartă”. 8. “Fata Moartă” (IV) “Pe un deal numit Manciuc, hoinărea un haiduc care fura de la cei bogați și ce fura împărțea la săraci. Într-una din zile, o ciobăniță - Maria - trecea pe acest deal, ca să ajungă în satul ei. Pe când mergea pe drum, s-a întâlnit cu acel haiduc. El, de frică să nu povestească cuiva despre el, a legat-o de un copac și și-a văzut de
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
cu trupul diafan de manechin și sufletul dur, de țărancă. L-a obligat să părăsească orașul și să se mute pe o moșie cu cai, căprioare, măslini, unde ea se lasă fotografiată, pentru reviste country, în fața grajdurilor, îmbrăcată ca o ciobăniță, împreună cu fiicele ei, în fuste în carouri și bluze albe de bumbac brodate. Produc ulei de măsline, îl pun în sticle de lichior și îl exportă în America. Câștigă o grămadă de bani. Bambi este obsedată de produsele biologice. Manlio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]