272 matches
-
sale somnambulice, străbătut de fluxul hipnotic al lucrurilor, poetul pare el însuși un obiect: "Tăria de a nu face nimic/ de a sta pur și simplu într-o odaie/ așteptînd soarele ca să-ți împarți cu el umbra umană/ așteptînd primul ciocănit în ușă/ ca să-ți răsfiri respirația precum o cascadă (...)" În ansamblu, acest nou volum al lui Constantin Abăluță continuă mai vechile teme și obsesii ale poetului, preocupat și de astă dată să exploreze și să cartografieze geografia singurătății. Și totul
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
Viorel Mureșan Acela care lovește în scândură în fiecare seară un copil desenează o ușă apoi se așază în fața ei așteptând primul ciocănit uneori chiar el e acela care lovește cu degetul în scândură din partea cealaltă asemenea unui nuc care și-ar face nucile sub pământ umplându-le cu întuneric soarele iar e un mare turn gol bărbatul a mai rămas în camera
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
vechii gărzi ne trimit bezele prin eter. Cine ar avea ceva împotrivă? Vremurile au fost aspre, ba chiar teribile, mulți au căzut, și nu numai din rândurile adversarilor politici, dar și ale celor mai buni fii ai poporului gratificați cu ciocănituri de levier în țeastă. însă acești vorbitori ce-și îndreaptă privirile senine către noi, pe când susură aforisme sapiențiale, au supraviețuit, ceea ce nu dovedește că au fost mai vulpi decât vulpile, ci, dimpotrivă, că o sănătoasă prudență, altoită pe moderație, i-
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
Îmi vin în minte pagini din Alecsandri ca replică la ceea ce, surprins, vedeam! (...) Forma bizară a acelor locuințe, printre care se înalță o mulțime de cumpene de fântâni, ca niște gâturi de cocoare uriașe; urletul câinilor ce alergau pe sub garduri; ciocănitul berzelor care-și dau capul pe spate la razele lunii și, într-un cuvânt, amestecul acela de umbră și de lumină, care dă lucrurilor o privire fantastică, mă făcură să mă cred în altă lume. Când mă trezii însă din
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
Andrei Daniel Vasilescu Doi soți făceau dragoste. La un moment dat, se aude un ciocănit în ușă. - Repede, fugi pe balcon! A venit bărbatul meu. El se duce pe balcon și după un timp zice: - Nevastă, cred că suntem cam stresați amândoi ...
BANCUL ZILEI: Soțul și soția, întrerupți când făceau dragoste by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/21748_a_23073]
-
în surdină, mai duminicală, cât mai aerisită. Fără târgoveți. Sunt în acord, aproape, cu ceea ce spune Schopenhauer că vor cei din secta shakerilor, fondată de Anna Lee: „...să fie evitate orice zgomote inutile, precum țipetele, trântitul ușilor, pocniturile de bici, ciocănitul puternic etc.”. În legătură cu aplecarea spre abstinență a acelorași, aș mai avea de negociat. Tataie, mi-a spus un tânăr. „Tataie, vrei să stai jos?” Un fenomen de vârstă, scăderea tăriei de înger. Din ce în ce, nu mai suport nefericirea
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
noastră, cred eu, reciproc avantajoasă! Ciocniră bucuroși. Din vorbă-n vorbă, Vadim află că mama verișoarei lui locuiește în blocul în care locuia și Maria, sora mai mică a mamei sale. Pe când își mai turnau un rând, se auzi un ciocănit ușor în ușa rămasă întredeschisă a garajului și la invitația energică a lui Florin, în cadrul ei, se ivi un tânăr cu borul șepcii tras până spre sprâncene. Mâinile și picioarele, parcă nefiresc de subțiri, îi erau decorate cu tatuaje imense
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
aveam Europa la degetul cel mic! ... ”, exclama emfatic de câte ori povestea despre turneele formației folclorice Firicelul, pe care o însoțea ca „instructor”. (Același Chiracu: ... la degetul acela cu unghie lungă, prevăzut cu încă două sarcini de bază: scărpinatul în urechi și ciocănitul în sita microfonului, pentru probă, când prezenta spectacolele-concurs pe scena Casei de cultură a sindicatelor) Că fusese în Cuba își putea da seama oricine: nu mai saluta cu obișnuitul „să trăiți”, ci îi lăsa pe toți stupefiați cu un „patria
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vin dobrogean. Voi aduce gheață de la frigider. Iese cu o oală în mână) Monica:Vă place muzica?Am vechituri. (Ia telecomanda și pornește cd player ul. „Power of love” cu J.Rush inundă camera.Se aud zgomote pe scără. Apoi,ciocănituri în ușă) Intră! Costel:Mă scuzați.N-ați văzut un vas pe aici? Augusta:O navă,căpitane?( Costel e mândru de comparație) Dorin:A,oala verde? A luat-o Alin.E pe post de frapieră. Costel:A! A spart gheața
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
răsturnase în pat gemând de durere. — Aaardeee, a răcnit. Ce mi-ai pus înăuntru?!!! O bomboană de mentă, am bâiguit confuz. — Aaaahh... A început să fugă încoace și-ncolo prin cameră, după care s-a repezit în baie. Am auzit ciocănituri de unelte și șuvoaie de apă, ca după câteva ere geologice de așteptare să iasă palidă și suptă și cenușie, mergând cu genunchii strânși. Parcă m-ai jupuit pe dinăuntru. Bomboană de mentă... Trebuia să merg la ceremonie. M-ai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
din livada pe care mi-a lăsat-o moștenire tatăl meu, care o are și el de la tatăl lui. Am plecat rușinat capul, gândind la înțelepciunea bunului meu. PRIETENA COPACILOR De multe ori aud, printre sunetele venite din livadă, un ciocănit repetat ca și cum aș fi în casă și cineva m-ar întreba dacă sunt înăuntru. Acest ciocănit seamănă cu toaca cioplită de copiii rătăciți prin pădure, dând semne pentru cei ce i-ar fi căutat. Am intrat tiptil pe poarta din
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de la tatăl lui. Am plecat rușinat capul, gândind la înțelepciunea bunului meu. PRIETENA COPACILOR De multe ori aud, printre sunetele venite din livadă, un ciocănit repetat ca și cum aș fi în casă și cineva m-ar întreba dacă sunt înăuntru. Acest ciocănit seamănă cu toaca cioplită de copiii rătăciți prin pădure, dând semne pentru cei ce i-ar fi căutat. Am intrat tiptil pe poarta din zăbrele rare și am început să cercetez cu privirea printre ramurile dese. Deodată zăresc o pasăre
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
apatia ce se naște din anumite abandonuri îl împingeau pe Terence pe panta aceasta. Cu două zile înainte de plecarea noastră, în Saki Bar nu intrase nici un client. Ne pregăteam să mergem la culcare, când în ușă s-au auzit două ciocănituri timide. Era un muzicant kutchi cu un armoniu minuscul sub braț, unul dintre acei saltimbanci ambulanți care cutreieră subcontinentul indian cu o maimuță cenușie pe umăr, care iau sânge la cai, fac descântece, trăiesc din pomeni, din furtișaguri sau din
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
venea ... „verișoara” sa Lenuța și că de cele mai multe ori pleca tocmai duminică seara, spunând colegelor că a fost acasă la Sascut, arăta chiar și biletul de voie semnat de un alt pedagog. Adesea, Rică bătea În ușă după formula 2-1-3 ciocănituri pentru a-l anunța pe pedagog despre faptul că a venit directorul sau directoarea adjunctă, că a luat foc, că a venit Miliția și alte asemenea neprevăzute. Alteori, În situații faste, o putea zări pe Lenuța, atunci când prin ușa Întredeschisă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
satul copilăriei sale. Îi stăruia În minte o seară când era spre finalul schimbului doi și șeful de atelier, maistrul principal specialist se pregătea să inspecteze pentru ultima oară pe ziua aceea mașinile de texturat și oamenii săi. Auzi trei ciocănituri În ușa biroului său. Era Ilida, șefa de echipă care veselă Îl anunța că este chemat la secretarul de partid pe combinat. Iar aprecieri și mulțumiri, șefu’! Poate chiar un premiu pentru mata sau chiar și pentru noi! Așa cred
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
recunoșteam. Apropiindu-se de el, mama a Încercat să-i spună ceva, dar s-a oprit. Am surprins În gestul ei cu mâna ridicată dorința de a-i pipăi umărul, dar fără izbândă. Cineva bătu repezit În ușa noastră, cu ciocănituri puternice. Tata s-a ridicat ușor, foarte ușor, ca și cum i-ar fi fost teamă sau rușine să se atingă de noi și de lucrurile din jur. A rostit un NUUU rece, prelung, care ma impresionat. Nu știam de la ce venea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
impulsul unui vânt ușor, care urcă pe nesimțite până la fereastra unde aștepta el, Îl ridică preț de o clipă În aer și-l risipi apoi În boarea umedă a dimineții, chiar În clipa În care, În spatele ușii zăvorâte, se auzeau ciocăniturile repetate ale unor degete nerăbdătoare. Trimișii Se dedică aripilor nevăzute ale Mirelei, Doi Îngeri se Îndreaptă să-l caute pe vrăjmaș drept spre colibă și acolo Îl găsesc. J. Milton- Paradisul pierdut Locuiesc la parterul unui bloc vechi, cu patru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o arteziană dementă. O vomă colorată, aburindă, asemeni unui mozaic plin de duhoare, care mă zgâlțâie din toată ființa. Ies din bucătărie Împiedicat. Dincolo de ușa de la intrare se aud tot mai multe voci amestecate, pițigăieli si văietături, urmate de alte ciocănituri, de strigăte și amenințări. Vin parca dintr-altă lume. O lume străină mie, o lume care nu mă mai interesează... În dormitor e o liniște groasă. O liniște latentă, aș putea spune. Nebănuind nimic, patul moțăie nestingherit, cu spinarea Întinsă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
intrat repede Înăuntru și ea a alergat spre baie. M-am prefăcut că nu observ vânătaia de pe pometul ei. Mi-a spus că e foarte obosită (avea fața Încercănată) și că ar dori să se culce. S-au auzit niște ciocănituri În ușă. M-am uitat pe vizor: domnul Stratulat, Îmbrăcat În cenușiu, cu o pălărie neagră, pe care o tot mișca În mână. Văzuse lumină și a Îndrăznit să bată, să mă Întrebe dacă am fost la priveghi (ar fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ochii. Ce-o mai vrea, domnule!?" "Ei, ce? Tot timpu' a fost cu foamea-n gât și a alergat după bani și după funcții. S-o schimba acu', la bătrânețe?" Răspunsul în fața acestei atât de pertinente întrebări rămase nerostit. Un ciocănit în ușă, urmat imediat de deschiderea acesteia că doar nimeni nu mai așteaptă să-l poftești și de ițirea în prag a duduii Veronica au întrerupt acest remarcabil dialog. Secretara zice insinuant, dar extrem de dulce: "Săru'mîna doamna profesoară! Să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
barocă a coafurii având un straniu iz de construcție ce omagiază arta culinară. Pe capul onorabilei profesoare păreau să se fi adunat, într-o devălmășie abrașă, tot felul de cârnăciori, sărmăluțe și clătite de un purpuriu fluorescent. Se auzi un ciocănit discret. Doamna Săvulescu privi iritată înspre intrare, șoptind: "Asta sigur e Milena. Numai moaca asta stă ca fraiera în fața ușii așteptând să zbier eu să poftească 'mneaei încoace." Strigă: "Haidi, dragă, intră odată!". Într-adevăr, în birou pătrunse asistenta cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu se închide, nu devine cerc. Nu se mai închide - repetă Gerard. Pe mai departe confuz. Da. Nu va fi cerc. Ce-i cu d-ta? - se miră Valy. Ce se vede... - preciză vag Gerard. 10. Atunci se auzi un ciocănit la ușă. Aceasta se deschise și apărură abia aplecâdu-se, directorul Sima și Regizorul. Iozefina! - făcu mai mult decât surprins, Sima - Tu aici? Da, eu aici - răspunse Iozefina zâmbind ironic. Valy - se adresă Sima apoi, lui Valy - de ce ne-ai chemat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sapelez la guvernul central. Știi cui iau dato! Bip. — Alo... Bip. Gata. Îmi deconectez telefonul. Mai mult televizor, asta-mi trebuie. Mai mult televizor. Nu. Canalele, vocile, mereu vocile de rahat... Apoi o bătaie În ușă. Nu mă sinchisesc, dar ciocăniturile devin din ce În ce mai stridente și e de parcă oricine ar fi are de gînd să intre dînd cu piciorul În ușă, În stilul poliției. O deschid și el e aici, stînd În fața mea În prag, iar eu mă uit peste umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
chiar nu există nici o ieșire. Capitolul 23 Multe s-au Întâmplat de când mi-am Întrerupt povestirea și am legat un ciorap de mătase În jurul acestor pagini răsfirate. Acum e deja duminică seara, 8 iulie, au trecut aproape două zile de la ciocănitul puternic de la ușa mea - și intră Ivan Britz, șchiopătând. La Început nu-mi venea să-mi cred ochilor. A trebuit să-mi repete de câteva ori că nu venise cu nici un inspector. Manetti? Karla Manetti? Ivan n-avea nici o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și machiată, ar fi făcut furori prin baruri. Probabil chiar așa și era, reflectă Mma Makutsi. Cele două femei se holbară la ea, cea tânără chiar la modul grosolan. — Cioc, cioc, spuse Mma Makutsi politicoasă, folosind expresia care înlocuia un ciocănit atunci când nu exista o ușă la care să bați. Un gest absolut necesar, fiindcă, deși femeile nu erau înăuntru, nu erau nici afară în totalitate, stăteau pe două scăunele de pe prispa înghesuită din fața clădirii. Cea mai în vârstă o studie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]