7 matches
-
parade a forțelor sale militare chiar sub ochii asediaților este menit să îi trezească la realitate.Romanii își dezbracă tunicile de război, își lustruiesc uniformele de paradă. Legionarii își pun armurile, cămășile de zale, coifurile. Cavaleria își împodobește caii cu cioltarele bogat ornamentate și, sub sunetele luminoase ale trompetelor, zeci de mii de războinici defilează prin fața lui Titus și își primesc solda și hrană din belșug în fața asediaților. Timp de patru zile răsună de dimineața până la apusul soarelui pașii de marș
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
parțială este ca și tăierea sau căderea părului semnul mutilării inițiatice, marcare pe care natura divină a calului o poate compensa: „Când m-am pedicat/ D-o pană/ De mreană,/ Și m-am poticnit,/ Caftan ți-am stropit,/ Caftan și cioltar,/ Galben buzdugan/ Afar’d-am ieșit/ La mal pe uscat,/ C-o nar-am suflat,/ Toate le-am zvântat;/ C-o nară de vânt/ Le-am uscat curând.” (București). Calul este, așa cum se descoperă în scenariile inițiatice precedente, „htonian la origine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dedea:/ Sărea-n vânt,/ Sărea-n pământ,/ Sărea-n mare/ Ca o floare./ Notă vineri și sâmbătă,/ Duminică păn’ la prânz,/ Iar când bine că-i veni,/ Pe murgul mi-l răpezi/ Și ieși-n vad/ Ca un brad,/ Cu cioltarul/ Nesudat,/ Cu calul neapătat”. Cele trei zile de cufundare în apa fons et origo, după cum îi place lui Mircea Eliade să o numească, au ca rezultat un fecior mândru, asemenea celui dat afară de monștrii înghițitori din basme, și un cal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
etapa postliminară a inițierii, când calul și-a confirmat natura sacră în incursiunea mitică, și triumful său este marcat la nivel estetic: „Înfrânat/ Și înșeuat/ Cu șeaua moldovenească,/ Cu pătura tătărească/ Și scările/ Cu turnuri,/ Și frânele/ Cu fluturi,/ Și cioltarul/ Podobit/ Numa-n aur/ Și-n argint”. Acesta este calul eroului întemeietor, primit ca recompensă pentru aducerea capului de leu în suliță: „Frumos dar că îi găteară:/ De-un cal galben ca și-un graur,/ Frâu-i galben fluturat,/ Cum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șapte nuci Pe Roșul să mi-l aduci Desșelat și desțolat, Ca păunul nerotat; Dar să nu uiți, maica mea, O perniță de supt șea, Nici prea lungă, nici prea scurtă, Cusută cu pietre multe, Bâcsită cu pietre scumpe, Și cioltarul de argint, Face dâră pe pământ, Cum n-am văzut de când sînt. Și cu el de te-ei întoarce, Să vii la oraș încoace, Cu roșul legat de frâu, Cu frâul legat de brâu. ................................... Du-te, maică, și să vii
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sapă, descoperă un zid, apoi patru uși de stejar pe care trebuie să le descuie. Roșu era încă sub pământ o orbește cu frumusețea lui. îi pune în jgheab jăratec și apă rece, îl spală cu vin, îl acoperă cu cioltarul de argint și nu uită pernița brodată. Roșu spune: Că v-o fi, babo, păcat, Aici de când m-ați băgat; Că mi-am intrat tretior Ș-acuma ies bătrâior". Bătrâna îl ia de frâu și scoate afară. Roșu trage în
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nu se lasă! Ștefan-vodă poruncea Și pe Corbea că-l tundea, Și pe Corbea că-l rădea. Gata sunt, măria-ta, Dar știi, doamne, au nu știi, Când pe Roșu-ncălicam Ce fel de haine purtam? Pe Roșu, doamne, puneam Ăst cioltar, tot de argint, Lat și lung pân' la pământ, Ș-astă pernă tescuită, Cu pietre scumpe-mbâcsită, Și mă armam soldățește Și mă-mbrăcam chip domnește: Roșul că mă cunoștea, Roșul singur se pleca". Ștefan simțea cum crește în el dorința
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]