1,428 matches
-
nu e chiar omogena. Evitînd răceală unei placidități compacte, a unui exces de lividitate stilistica, ea e întreruptă pe alocuri de un soi de ciuda a "cumințeniei" împotriva ei înseși, ce ajunge a se congestiona, a se convulsiona imagistic în ciorchini de sintagme baroce care par a divulgă nostalgia unui registru senzual, opulent, împiedicat de interiorizarea meditativa, de subțierea analitică a sîngelui liric. Frînturi de mituri vizează în atari unde de fierbinte visare: "Despicata de o rază în mijlocul străzii/ (era viziunea
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
reală. Senatorul își prelungi discursul cu două citate în latină, ca să lase timp pentru pregătirea farsei. Făgădui mașini de fabricat ploaia, crescătorii mobile de animale domestice, balsamuri ale fericirii ce aveau să facă legumele să crească în solul arid și ciorchini de clopoței la ferestre. Cînd văzu că lumea-i plăsmuită era gata, o arătă cu degetul. - Așa vom fi, doamnelor și domnilor - strigă. Priviți. Așa vom fi. Publicul se întoarse. Un transatlantic de hîrtie pictată trecea prin spatele caselor, și
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
o tabacheră cu tutun din Țările de Jos/ toate o amețesc și o fac mai ușoară. cînd/ își ridică privirea pe unul din rafturi/ într-un borcan cu ploaie o mică făptură aidoma ei/ dar nu mai mare decît un ciorchine de strugure./ cornul încă moale/ și transparent departe de a fi/ o lance e încă bont pe frunte. ea simte primejdia/ de altfel e timpul să se întoarcă. dincolo de ușă/ înaltă și bombată ușor o altă ușă: tapiseria” (Poveste cu
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
prin negație, la care referindu-se, G. Călinescu, mereu vibrant la noutățile descoperite ulterior cercetării din Istoria literaturii, își pune întrebarea cât adevăr biografic ascunde. Echivalentul metaforic al fluidelor neîmpliniri materiale ale femeii, ale cărei câștiguri, de la distanță se vădesc ciorchine în pregnanța materialității lor, mi-a deschis ochii asupra acestei linii interpretative, specifice lui Ioan Slavici, pe care le-am depistat ușor în succesiunea nostalgiilor ori a insinuărilor, adesea aplicate prin ricoșeu. Tocmai de aceea, consider valoroasă expunerea atâtor memorabile
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
plecare se identifică în cadența pianului din Vortex Temporum a compozitorului prematur plecat dintre noi, cadență ce împrumută muzicii lui Hurel gestul apologetic, tranșant, deosebit de nervos, dispus în straturi tari, bolovanoase. Frazele sunt scurte, incisive, dense în evenimente, ca niște ciorchini de plumb ce atĺrnă pe tastaturile pianului și vibrafonului, și care se scutură în poala crotalelor, gongurilor thailandeze, cow-bells-urilor ori a tamburelor de lemn. Totul aduce cu un ritual în care sunt abandonate referințele și formalizările pentru a se deschide
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi îi atârnau ciorchini de clepsidre „știi - eu n-am avut adulteță am avut numai pubertate și senectute alfabetul e o aventură nu merită să faci profeții” pe scurt era un zeu imprecis cumsecade Nu sună nu anunță deschide ușa cu capul zice că
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
lumină, Nu zornăiau, erau puțini, nu ajungeau să se lovească, Florile de castani, întunecate de nori și de ploaie nu aveau de gând să se ofilească. Se amestecau în ele pruncia, miezul vieții și destrămarea, le uda o aghiasmă eternă ciorchinii pe ramuri și nimeni nu mai știa să oprească, trăgând de zăbale, țintuind alergarea în hamuri. Doamne, cât de liberi și de nesmeriți se înalță pe ei, se bulucesc, se sufocă, înjură, stufăriș de mădulare și de cuvinte, închide-le
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
Egipet De unde am adus Marele Sipet Cu toate Răboajele Tărâmurilor Atlantide Peste care Oceanul tălăuzind se deschide Până la Templele Timpului zălogit în cele trei piramide. Zice-voi: sfârșit-am pâinea, un veac am încheiat Pe Tărâmurile celui dintâi văleat -De-un ciorchine de strugure mustind rămas-am beat -Am ajuns Marele Fecior Făt-Frumos din Focida Care, ca fluturele, părăsindu-și crisalida, Care, ca fluturele, ispășindu-și omida: Eu sunt Furga Murga Samurcaș Cu Feciorul Țugulea Mătușii din Amorgos alb cât un caș
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
terasele lor. Vântul alb împrăștia molatic dinspre ele peste sat o revărsare de mireasmă cum nu mai exista alta de îmbătătoare. Nici parfumul florilor de migdal și de cireș , nici al celor de iasomie, n-o întreceau; poate doar mirozna ciorchinilor de floare de salcâm sau a celor de Mâna Maicii Domnului, să-i fi fost oarecum pe- măsură, dar nimeni dintre săteni nu băga mâna în foc pentru o astfel de potriveală. Ea le cotropea curțile, prispele și odăile case-lor
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
la știrile din acea seara, Leonard a auzit cum vocile haiducești ale unor reportere anunțau marele miracol de la Biserica Sf. Pantelimon. Imediat după știri, au și început să se verse grupuri de oameni, care păreau coborâți dintr-un metrou invizibil, ciorchine vesele, în special elevi de liceu în vacanță, puși pe distracții și veniți să caște gura la prostia celorlalți, dar care, odată sosiți în intersecție, citeau surâzând scurtul mesaj al lui Leonard și un dor pitit de multă vreme în
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
M-am întrebat de ce aceste crame sunt atât de înalte, depășind uneori casele cu etaj ale podgorenilor. Am înțeles abia atunci când am auzit vorbindu-se despre "partea îngerilor". Acea parte care dispare, se evaporă, nu doar din mustul scurs din ciorchini, ci și din sticlele înfundate și îmbătrânite în rafturi. Trecători prin aceste crame, îngerii sunt primii "degustători" ai vinului. De aceea, unii mai cred încă în rolul lor de ursitoare. Altminteri cum să înțelegi că în fiecare an vinul e
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
canioane ale provizoratului de lungă durată ca ecou sau plăsmuire extracotidiană ne putem trăi mutual preocupările înnebunindu-ne conștiințele și poate neliniștea inconștientului încăpățânându-ne a crede că nu neantul ne e părinte încât și vidului îi pasă de semnificația ciorchinilor e lacrimi de pe obrajii eternului copil neogoit care ne întruchipează pe rând ori concomitent de-a valma - ca om sau lume servindu-se de filosofie și de înțelepciune precum de creier lezat de inimă rănită - el neștiind a geme ea
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
vapoare transportând popoare. Fantastică inginerie prin a cărei mijlocire ne situăm ca unicat, forțând admirația celor mai cutezătoare creiere, invidia celor mai îmbuibați gangsteri. De priceput acum și din care anume motive ne-a costat calculatorul de buzunar echivalentul unui ciorchine de struguri grecești: nu ne oferă posibilitatea de a lucra cu șirul de zero-uri ale zecilor de mii de miliarde. Este numai o jucărie pentru țânci (scuze: bebeluși!) între doi și patru ani, ideală, pentru că nu poate fi introdusă
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
-mpiedicam sub sortul ce miroase A vorbe coapte-n jarul dojenelilor duioase Și-a pribegiri ce iarnă asta o să primenească. În tinda veche de la stradă miroase a piftie Si-o-ncerci În grabă să vezi de se Încheagă Noi, ca ciorchinii ghemuiți, stăm ziulica-ntreaga Și-l așteptăm pe Moș Crăciun să vie. Ca de-or Începe alții la porți să ne colinde Ursonul mi l-oi pune și căciulă cu urechi Desaga clipelor iernite din cufărul cel vechi Mi-o
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
îndoctrinare naționalistă), în armată, unde vechii și incompetenții ofițeri de pe vremea lui Ceaușescu, ajunși astăzi colonei și generali, știu că într-o armată competitivă, de nivel mondial, ei n-ar avea ce căuta - pentru că expertiza lor e legată de știulete, ciorchinele de strugure, mustățile sfeclei și bulbii de cartofi -, în instituțiile publice, deversând de milogi obișnuiți să aștepte bacșișuri de la buget. în halul în care a ajuns, cu o populație demoralizată și cu o clasă politică hoață și escroacă, în România
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
Ion Târgul Meșteșugarilor La Muzeul Satului, duminică 19 septembrie, Târgul Meșteșugarilor a fost în toi și asta încă de dimineață. Nu m-aș fi așteptat să văd atâta lume, să nu ai loc să te strecori, să aștepți răbdător în spatele ciorchinilor de oameni pentru a face câțiva pași înainte spre exponatele rustice preferate. Am văzut ceea ce văzusem și de 1 Mai, cu unele excepții și într-o atmosferă de o anvergură, aș zice, clasică. Spațiul liber,liniștea, romantismul agale al mersului
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
de-abia în 2007, tarifele la GN s-ar putea dubla. Uraaaaaaaa!!!... ALTE ȘTIRI TV, DAR MAI SCURTE 1. Dintr-un amplu reportaj tv: în județul Harghita, la spitalele din Odorhei și Gheorghieni, s-au găsit ace spinale infestate cu ciorchini de stafilococi. Foarte bine! Adică, la ce să mai fie dubii în privința existenței acestora? Ca să nu mai spun că, fiind din import, sunt cu mult mai valoroși... 2. O salariată ministerială, unui reporter tv: Nu lucrăm ca tâmpiții!" S-o
Alte minuni ale lumii - televizate- by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11688_a_13013]
-
atunci, că poemul care deschide culegerea se intitulează Reședința de plasă. într-o asemenea ambianță "Lângă monumentul cu vultur/ apar funcționarii lins pieptănați,/ dispar în misterioasele coridoare/ împodobite cu genți și avize.// Soarele îneacă podoaba vitrinelor,/ de ani fără număr/ ciorchinii roșcovelor atârnă blajin/ printre perii și funii de cânepă." Ochii copilului fotografiaseră cu precizie locul, emoțiile resimțite la vederea primului film (mut) sunt transcrise în vers rimat, o raritate la poet, adept al versului liber, cu muzicale fluide. Cele ce
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
are leafî absența se joacă de-a v-ați ascunselea cu visele neîncepute nefăcute neterminate absența se joacă cu nenumăratele perechi de brațe nesupuse mulțimilor înălțimilor rotunjimilor absența se joacă de-a lungul și de-a latul pereților încărcați de ciorchini de oameni și de fotografii de-ale lor "băieșița n-are leafă" ș.a.m.d. un rege de operetă decorează un general în ținută de gală pînă la femeia cu gherghef și înapoi nu mai este decît un pas și
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
pe Dumnezeu în natură<footnote Magistrand N. V. Stănescu, „Progresul în cunoașterea lui Dumnezeu cu referire specială la Sfântul Grigorie de Nyssa”, în Studii Teologice, Anul X (1958), Nr. 1-2, p. 30. footnote>. Mai întâi, sufletul vede pe Dumnezeu asemenea unui „ciorchine (τό βοτρυδόν), care împrăștie prin floare o bună mireasmă dulce Și plăcută<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, omilia a VI-a, P. G. XLIV, col. 888D. footnote>. Este vorba de o cunoaștere începătoare. Pe o treaptă superioară
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
o treaptă superioară, sufletul socotește că e mai potrivit să numească pe Dumnezeu „măr (μῆλον) într-o pădure neroditoare înfrumusețat de buna culoare a rodului copt”<footnote Ibidem, col. 889A. footnote>. Comparația indică un spor în cunoaștere, întrucât mărul, în raport cu ciorchinele, desfată nu numai văzul Și mirosul, ci Și gustul. În plus, pomul care l-a rodit oferă, Și umbră sub care se află loc de odihnă. Pe o treaptă Și mai înaltă, sufletul își dă seama, însă, că nici această
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
să participe Și el la nestricăciune”<footnote Idem, Oratio catehetica magna, XXXVII, P. G. XLV, col. 97B; PSB, vol. 30, p. 340-341. footnote>. Îndumnezeirea continuă În cei care participă la trupul slăvit al lui Hristos și-și ridică ochii „către ciorchinele din care sângele curge peste noi”. Trupul Îndumnezeit al lui Hristos este plin de energiile vii ale Duhului Sfânt și credinciosul, „umplut de sângele Celui care a făcut să țâșnească din nou izvorul pietrei”, se Îndumnezeiește prin această unire tainică
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
fost acela de a fugi din țară. Din acest punct de vedere, Omul care vine din Est este cartea unei societăți universale și pestrițe în miniatură, pentru că aici întâlnim de la masa confuză și difuză de ,,oameni care stăteau agățati ca ciorchinii pe scări și tampoane, purtând saci și boccele, după cum îi țineau cataramele și care duceau încărcături prețioase, conținând de-ale gurii, aduse de departe cu sudoare și sacrificii’’ (p. 9), până la barmani și chelneri de gară, leneși și somnoroși și
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
poate nu încă bine coapte, dar făgăduind sigur un îmbelșugat rod viitor: «E toamnă. Între noi un pumn de soare,/ Catifelata poamelor dogoare/...Aș vrea în tine să mă-nec de vie/ Tu,străveziu ca ziua cea invoaltă/ și ca ciorchinii ce s-au copt la vie» și mai sunt strofe la fel. Autoarea mărturisește într-un loc că are optsprezece ani. E o vârstă la care o poezie bună poate fi numai o întâmplare fericită. De data asta ni se
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
fredonând o arie celestă de Kitaro și m-am lăudat apoi că la capătul lumii e chiar capătul lumilor unde prețurile camerelor de hotel sunt mult mai convenabile, am început să-mi dezosez strigătul prin care umpleam nopțile oțelăriei cu ciorchini de angoasă, m-am prins în horă cu dansatorii greci strivind cu călcâiul la fiecare pas câte o stea căzătoare, mi-am răsucit rânjetul pe dos ca pe un ciorap murdar de lână ce camuflează în talpă frigurosul ecuator al
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]