22 matches
-
ES 208) și cu panglică albastră dacă era băiat, pe care mama o purta pe frunte deasupra legăturii de cap pentru ca lumea să știe de ce sex este copilul . Ceremonia botezului la musulmani se referă numai la băieți și corespunde cu circumciziunea. Acesta era de fapt mai mult o mică intervenție chirurgicală pe care o făceau de obicei persoane specializate( de multe ori hogea ). Cu această ocazie adese ori familiile mai nevoiașe se uneau mai multe și dădeau o masă comună după
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 by http://confluente.ro/Despre_ocupatiile_obiceiuril_varvara_magdalena_maneanu_1370861699.html [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
la Antiohia Siriei. Aici, apostolul a fost nevoit să înfrunte o situație delicată, care are o însemnătate foarte mare pentru istoria creștinismului. Pavel se opune categoric pretențiilor manifestate de unii creștini proveniți dintre evrei, care voiau să impună păgânilor convertiți circumciziunea și alte rituri și prescrieri mozaice. Problema a fost prezentată celorlalți apostoli în așa-zisul „conciliu din Ierusalim” (49 e.n.), unde a avut câștig de cauză teza distincției nete între creștinism și iudaism, chiar dacă s-a admis ca ex-evreii să
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
care, sau pentru întreceri sportive. Nu cultivau o societate în care mulțimea să-și spună cuvântul în mari adunări. Ca urmare, "Hipodrom"-ul a rămas abandonat. Suprafața sa intrată în paragină a mai găzduit rare ceremonii oficiale turcești, precum celebrarea circumciziunii prințului Mehmad, fiul lui Murad al III-lea, defilări fastuoase ale breslelor, trecerea în revistă a unor trupe, sau concentrări ale unor forțe militare. Se poade spune că pe timpul otomanilor locul s-a menținut mult timp ca maidan pustiu, după
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
triburi difereau complet în limbaj și în aparența popoarelor care le înconjurau. Acest lucru i-a determinat pe cei Antichitate să dezvolte teorii despre originea lor. Astfel, Herodot afirmă că colchizii, cu egiptenii și etiopienii erau primii care au practicat circumciziunea, o tradiție care ar fi fost importată de armatele faraonului Sesostris al III-lea (1878 î.Hr. - 1842 î.Hr.) când acesta a încercat în zadar să invadeze țara. Alții au făcut din triburile colchide descendenți ai colonilor egipteni. Apollonius din Rodos
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
v.1) și să aibă încredere în statornicia promisiunii (vv. 1. 17-19). Este vorba de o adeziune conștientă lui Dumnezeu, spre care se orientează întreaga viață și în ale cărei mâini, Abraam abandonează viitorul său. Semnul vizibil al alianței este circumciziunea indivizilor de parte bărbăteasca (vv. 11-14), semn cu care descendenții lui Abraam devin moștenitori ai promisiunilor făcute patriarhului (v. 12). În sfârșit, Domnul îi prevestește iminentă naștere a unui fiu din Sarai, care va fi moștenitorul direct al promisiunilor divine
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
la obiceiurile evreiești, evitând astfel erodarea perceptibilă a numărului credincioșilor păstoriți de Sf. Ioan Gură de Aur. În omiliile sale, "Chrysostomul" îi critică pe „creștinii iudaizanți”, care participau la sărbătorile evreiești și respectau celelalte obiceiuri evreiești precum sabatul, recurgeau la circumciziunea fiilor lor și efectuau pelerinaje la locurile sfinte evreiești. În greaca medievală, aceste predici sunt denumite "Kata Ioudaiōn" ("Κατά Ιουδαίων"), titlu care se traduce în latină prin "Adversus Judaeos", iar în limba română "Contra evreilor". Traducerile mai recente, bazându-se
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
Eusebiu din Cezareea: cf. "Historia ecclesiastica", III,4,4-6), născut într-o familie păgână, în Antiohia Siriei, unde profesa medicina. Originea sa păgână este atestată indirect și de Pavel, care nu-l pune pe Luca printre cei care provin din circumciziune (cf. ). A devenit creștin, l-a însoțit pe Pavel în a doua călătorie misionară și la Ierusalim, în primăvara lui 58 (cf. ; ), unde a intrat de-îndată în legătură cu Iacob, probabil, și unde a mai întâlnit cel puțin una dintre acele
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
dată fiind marea importanță pe care i-o acordă Faptele Apostolilor. După un prolog istoric - -, „"evanghelia copilăriei"” () trasează un paralelism și o confruntare între două figuri: Ioan Botezătorul și Isus Christos, prin cele două relatări de „bunevestiri” ( / ); două nașteri și circumciziuni ( / ); două oracole profetice ( / ) și două note asupra copilăriei ( / ). Paralelismul și confruntarea continuă în prezentarea misterului și pregătirea ministerului () în care Ioan Botezătorul apare ca profet înainte-mergător () iar Isus este prezentat în calitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu, Mesia consacrat
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
ai guvernului central sau ca agenți electorali ai lui Warszawsky! Toate sunt în zadar. Suplica măsluită se publică în "Romînul" și vorbe oncțioase de gratitudine curg asupra nefericiților subscriitori, cari se zbat ca creștinii cărora ai vrea să le aplici circumciziunea cu de-a sila. Și cu astfel de panglicării cred d-lor a forma partid roșu în Moldova. Ne mai rămâne a descrie pe un colportor al acelei jalbe din Iași, pe d. Verusi. Acel domn se pretindea odinioară pictor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fie puși în neplăcuta poziție de-a se obicinui cu barbara Românie în original, căci atunci s-ar deprinde poate a respecta și pe aceia dintre compatrioții lor cari n-au avut fericirea de-a fi meniți din naștere la circumciziune. [ 6 iulie 1880] ["LUMEA ASTA AR MAI TRECE EA... Lumea asta ar mai trece ea daca toate păsurile și toate nenorocirile ți s-ar întîmpla încai sans phrase. Daca ți se-ntîmplă fericirea de-a muri, ea e unită cu neplăcerea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ai lui Hristos, sunteți deci urmașii lui Avraam, moștenitori după făgăduință” (Gal. 3, 29). footnote>. Se utilizează sintagma „tuturor celor de departe”, definită ulterior de către Sfântul Apostol Petru ca memento că această făgăduință se adresează și copiilor noștri. Botezul și circumciziunea. Botezul prozeliților Pe baza fie și numai a limbajului clar al Scripturii, ar fi suficiente dovezi în sprijinul botezului nou-născuților. Totuși posedăm și dovezi suplimentare în paginile Scripturii care aduc și mai multă forță acestei învățături. Paralela dintre ritul circumciziei
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
cu pruncul Iisus (Lc. 2, 21) când a fost tăiat împrejur la opt zile, iar la 40 de zile a fost adus la templu și „pus înaintea Domnului” (Lc. 2, 21 22), ca paradigmă pentru toți pruncii. Tăierea împrejur sau circumciziunea era un ritual religios la evrei, semn al Legământului cel vechi dintre Dumnezeu și Avraam cu toți urmașii lui (Fac. 17, 10-14 și Fap. 7, 8). A fost legiferat de Moise (In. 7, 22-23), se făcea de către preoți, sâmbăta, în
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
tăierea împrejur. Aceasta o întărește și scriitorul bisericesc Optat de Milève (+ înainte de 397), care scrie: „... Botezul creștin a fost prefigurat de tăierea împrejur cea iudaică”<footnote De schismate donatistarum, V, 1, P. L. XI, col. 1045. footnote>. Tăierii împrejur sau Circumciziunii, i se atribuie prefigurativ pocăința (Deut. 10, 16; Ier. 4, 4) și, respectiv renașterea (Deut. 30, 6). Făgăduințele vechiului Legământ nu i s-au dat însă numai lui Avraam singur, ci și copiilor lui și tuturor celor ce vor urma
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Legământ nu i s-au dat însă numai lui Avraam singur, ci și copiilor lui și tuturor celor ce vor urma după ei (Fac. 17, 9-14), precum am precizat. De aceea Avraam nu-și face doar el singur semnul legământului - circumciziunea, ci îl face și celor din casa sa, fiecăruia la vârsta pe care o avea în momentul când l-a chemat Dumnezeu: Avraam avea 98 de ani (Fac. 17, 24), Ismael, fiul său, avea 13 ani (Fac. 17, 25), iar
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
o împlinire - și astfel o abrogare - a circumciziei iudaice (op. cit., p. 58). În Noul Testament nu mai întâlnim coerciția și limita de a administra Botezul numai în a opta zi de la naștere și doar pruncilor de parte bărbătească, ca în cazul circumciziunii, ci aceste constrângeri sunt depășite, căci acum „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Gal. 3, 28). footnote
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
se practica la iudei, înainte de ivirea creștinismului. Cert este, apoi, că Sfântul Apostol Pavel are cunoștință de ea (vezi mai ales I Cor. 10, 1-2). În veacul I a. Chr., botezarea prozeliților căpătase caracterul unui act de sine stătător, alături de circumciziune. Câtă vreme și pruncii - nu doar vârstnicii - erau supuși ritualului botezării, prin deducție se poate afirma că „modelul” iudaic de botezare a prozeliților, împrumutat de Sfântul Ioan Botezătorul, a fost împrumutat integral. Ceea ce însemnează că și Biserica creștină trebuie să
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
nu se vorbește de copii, dar el îi subînțelege de fiecare dată, întemeiat pe următoarele considerente: 1. Solidaritatea antică a familiei obligă să postulezi că un act de convertire religioasă afecta și copiii; 2. Sfântul Apostol Pavel face legătură între circumciziunea mozaică și botezul creștin (vezi Col. 2, 11); ceea ce însemnează că de vreme ce întâia se administra și pruncilor, la fel trebuia să se fi procedat și cu botezul creștin; în Martiriul său, Sfântul Episcop Policarp al Smirnei afirmă (9, 3): „De
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
conținând informații de maxim interes pentru tema tratată de noi. În ceea ce privește pricina copiilor, despre care ai spus că nu trebuie botezați mai înainte de a doua sau a treia zi de la naștere, și că ar trebui luată în seamă rânduiala vechii circumciziuni<footnote Sfinții Părinți stăruiesc adesea asupra botezării pruncilor pornind de la analogia dintre Botezul creștin și Tăierea Împrejur din Vechiul Testament care se aplica pruncilor la opt zile. Analogia a fost făcută mai întâi de Sfântul Apostol Pavel când scrie colosenilor că
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
criticau cu asprime felul de a fi al celor doi Apostoli, acuzându-i că-i primesc de-a valma pe păgâni în sânul Bisericii, fără să-i fi obligat mai întâi să se supună Legii lui Moise și mai ales circumciziunii. În jurul acestor disidenți, așa cum se întâmplă întotdeauna, se formase un curent care nu voia să cedeze. Problema a fost adusă înaintea singurilor judecători în măsură să o poată rezolva, a Apostolilor, în jurul cărora au fost adunați bătrânii; aceasta a fost
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
noii adepți, cari deși primiseră creștinismul, totuși vechea lor tradiție (obiceiuri moștenite din tată-n fiu) fiind mai puternică, îi îndemna s-o țină și pe ea, dar să primească și formulele proaspete ale creștinismului. Așa de pildă, unii întrebuințau circumciziunea (tăierea împrejur, vechiul botez iudaic), dar și botezul creștin cu apă etc., învederând prin aceasta lipsa lor de convingere creștinească, sau mai bine zis, credeau cum că-mpacă vechea credință cu cea nouă, care avea caracterul universalității și era cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
maternă, folosind greaca sau latina chiar și în sinagogi unde se citea Septuaginta, Biblia în versiunea greacă din Alexandria Egiptului. Noile limbi și deschiderea cultului față de păgâni au devenit tot atâtea instrumente de propagandă misionară. Unii păgâni se converteau acceptând circumciziunea și integrarea în sinagogi ca prozeliți, iar alții, mult mai numeroși, deveneau doar simpatizanți. Textele antice îi numeau metuentes; fobouménoi tòn Teón (temători de Dumnezeu) întrucât renunțau la idolatrie, observau legea morală iudaică și un minim necesar de precepte rituale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
s-a recunoscut determinismul său eminamente ereditar, deoarece chiar și în Talmud - cartea înțelepciunii evreiești - se face referire la incidența sa mai mare în anumite familii și se recomandă mamelor ai căror primii doi prunci băieți au fost supuși ritualului circumciziunii și au murit din cauza hemoragiei să nu mai aplice operația și celorlalți nou-născuți băieți. De aici, putem deduce chiar înțelegerea de către înțelepții antici a naturii sex-lincate și ereditare a acestei condiții patologice. Astăzi se știe că hemofilia este o condiție
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]