11 matches
-
genera alfabetul arab este fraza محمد پاشا اولدو, care poate fi citită "Mehmet Pașa oldu" (Muhmed a devenit pașă) sau "Mehmet Pașa öldü" (Mehmed Pașa a murit). Scriitorii otomani au trebuit să găsească soluția pentru asemenea ambiguități prin folosirea unor circumlocuțiuni, de obicei, preluate din limbile persană sau arabă. Abandonarea alfabetului arab nu a fost doar o expresie simbolică a secularizării statului prin ruperea legăturilor cu textele islamice otomane, la care aveau acces doar un grup restrâns de ulemale, dar alfabetul
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
Dar spiritului geometric îi este absolut indispensabil simțul nuanțelor. Ungheanu îl stăpânește perfect, dar fără a face inventarul tuturor nuanțelor, merge direct la cele esențiale, la cele mai revelatorii, pe care le formulează ritos, definitiv, deducând apoi lapidar și fără circumlocuțiuni tot ce decurge din datele constatate. Nu se pronunță însă decât în deplină cunoaștere a „dosarului” sau, cum spune, „cu toate piesele pe masă” și cu criteriile, reperele și „jurisprudența” bine stabilite. Simțul acesta al preciziei în nuanță îl face
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cele de importanță deosebită cu referire la tiranii locali care nu trebuiau să afle nimic din conținutul oracolului, precum și la dușmanii acestora care nu trebuiau să afle nimic Înainte de vreme. Iată dar pricina pentru care oracolele erau echivoce, Învăluite În circumlocuțiuni care voalau Înțelesul lor pentru unii, rămânând În schimb limpezi pentru alții, pentru cei interesați. Prin urmare, este absurd să-l critici pe Zeu, să-l Învinuiești dacă acum, (F) când circumstanțele au devenit cu totul altele,el este de
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În spațiul asociativ a unor elemente ținînd de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, Încă În aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot În legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin Înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat În baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că textul poetic devine și aici „macrologic” („pentru că scrie Dolores Toma, oprit la descrierea unui obiect, Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
despre încercările prin care trece omul. În ce cred ? Aș putea să răspund pur și simplu „în Dumnezeu”, termen pe care-l puteți lua cum vreți (energie, materie, spirit, forță, natura naturans...). Dar prefer să afirm Credo-ul tradițional, fără circumlocuțiuni. Cred așadar și în realitatea „Celui viclean”, constat adică viclenia Prostiei și prostia vicleniei. Căci asta e Diavolul : Prostia. El nu e, cum crede lumea, deștept, subtil, ironic, „mefistofelic” etc. Nu. E prost. „Inteligență diabolică” : sintagma asta e stupidă, e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în spațiul asociativ a unor elemente ținând de straturi diverse ale realului - și care ar putea fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, încă în aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot în legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat în baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că textul poetic devine și aici „macrologic” („pentru că scrie Dolores Toma, oprit la descrierea unui obiect, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
asupra acestor evoluții mulțumită registrelor unui caz judecat în 1545 în instanță arhiepiscopala între S. Maria degli Alberighi și un fierar numit Giovanni di Simone, care avea un atelier și făcea zgomot, deranjând slujbele din biserică. Procuratorul bisericii susținea cu circumlocuțiuni avocățești că: Imaginea Sfintei Fecioare care face semne și miracole și se află în oratoriul construit lângă vechea biserică S. Maria degli Alberighi, a fost și este foarte veche, și s-au scurs mai mult de o sută de ani
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
venerabilă, cu participarea unor înalte fețe bisericești, de importanța cardinalului Poupard. Cei care salutam acolo evenimentul, încercînd a sublinia frumusețea totală a efortului, nu-l despărțeam de opțiunea ascetică din care se zămislise această emblemă, diametral opusă franjurilor ornamentale și circumlocuțiunilor stilistice. * Finitul, în această perspectivă, nu înseamnă cumul amplificator, ci mîntuință printr-un salt radical într-o calitate curios abruptă, într-o prăpastie de sustracții care au pozitivat esențial nespusulși absența, îndreptățind, ai crede, maxima unui ilustru arhitect - „less is
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
cît se știe că P. Goma și-a adunat creațiile lingvistice proprii dintr-un Dicționar în mai multe volume (needitat). În D, cele mai numeroase intrări aparțin însă, așa cum se cuvine, unor noțiuni (mai) recente, de ex. anisocronie-isocronie, anominație, antistaxă, circumlocuțiune, concatenație, co-text, naratar, narator, sinafie, transferastic etc. etc. De observat că aceste noi articole sînt tratate în deobște cu deosebită grijă, ceea ce nu ne scutește ca la unele să avem nedumeriri, de ex. la tabù nu înțelegem de ce, printre cei
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
dascălului, niciodată lacheu parvenit nu s-a plecat înaintea stăpânului său ca lacheii politici înaintea pretinselor suveranități politice. Nu e unul care să-și spuie vrodată gândirea de-a dreptul și întreagă, nu e unul să n-aibă recurs la circumlocuțiuni și cârciocarii, unul care, vorbind, să nu fi ascuns sau să nu fi exagerat ideea sa, unul care să nu fi justificat într-o măsură oarecare portretul ce Sallust [î]l face de Catilina... simulator ac dissimulator - dibaci a simula
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
note de pedanterie. Originalul personaj a fost prevenitor și galant cu doamnele. A făcut curte doamnei M..., coanei Anicăi, Adelei și maicii și, cu un instinct sigur, a știut să varieze tonul cu fiecare din ele. Abundența lui, eufemismul și circumlocuțiunea în stil arhaic au fost admirabile. Cu maica a fost ascuțit și echivoc pe tema renunțărilor monacale. Dar maica nu i-a rămas datoare cu nimic. Tema ei, învăluită și în termeni sacerdotali, era lipsa de renunțare a "unora". Imediat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]