48 matches
-
este directorul Centrului de Studii Arctice al Institutului Smithsonian din 1988. A studiat antropologia la Dartmouth College (1964) și la Harvard University (1967), susținându-și doctoratul la această universitate, în 1970. Este un renumit specialist în antropologia și arheologia regiunilor circumpolare, care a dedicat mai mult de 40 de ani cercetării și publicării culturii popoarelor arctice din Canada de Nord, Alaska, Rusia, Scandinavia și Mongolia. Studiile sale de arheologie și de mediu s-au concentrat asupra preistoriei și paleoecologiei teritoriilor de
„Conexiunile stepei: Există pietre cu reprezentări de cerbi din epoca bronzului mongol în zona pontică?” by http://uzp.org.ro/conexiunile-stepei-exista-pietre-cu-reprezentari-de-cerbi-din-epoca-bronzului-mongol-zona-pontica/ [Corola-blog/BlogPost/93246_a_94538]
-
dintre eschimoși și indieni de-a lungul frontierei dintre zonele de pădure și tundră din Labrador, insula Baffin și Quebec. În sensul cel mai larg, studiile sale se concentrează asupra evoluției adaptărilor în zona maritimă de nord-est, a contactelor culturale circumpolare, a studiilor interculturale și a proceselor de aculturație în Nord. Studiile sale au condus la cercetarea arheologică a călătoriilor arctice ale lui Martin Frobisher (1576-1578) și a preistoriei zonei arctice a Rusiei. În prezent, William W. Fitzhugh studiază influența asiatică
„Conexiunile stepei: Există pietre cu reprezentări de cerbi din epoca bronzului mongol în zona pontică?” by http://uzp.org.ro/conexiunile-stepei-exista-pietre-cu-reprezentari-de-cerbi-din-epoca-bronzului-mongol-zona-pontica/ [Corola-blog/BlogPost/93246_a_94538]
-
Maritime și Pescuit, și prin instituirea unui organ competent în SEAE. În plus, și un centru de informare privind Arctica care să adune și să evalueze toate informațiile relevante ar îmbunătăți și mai mult baza noastră de date. Elaborarea unui mecanism circumpolar de cofinanțare și programare, care să îi implice pe toți partenerii din nordul îndepărtat ar fi, de asemenea, un instrument important pentru o cooperare mai bună și mai eficientă în domeniul cercetării și dezvoltării. Sunt încrezător că acest proiect de document
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
originea fundamentală a transformărilor din Arctica. Și în al patrulea rând, continuăm să luăm măsuri în favoarea popoarelor indigene din întreaga lume, inclusiv a celor care trăiesc în regiunea arctică. Deși recunoaștem că dialogul nostru cu toate populațiile indigene din Arctica circumpolară s-ar putea îmbunătăți, 2010 a fost martorul începutului unui proces de interacțiune fructuos și mai extins, pe care îl vom urma, cu siguranță, în anii ce vor veni. În ceea ce privește accesul la Arctica și exploatarea resurselor acesteia, trebuie să
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
la dezvoltarea și îmbunătățirea acestora. În special, aș dori să recunosc faptul că acordul de delimitare dintre Norvegia și Rusia privind Marea Barents, semnat anul trecut, este un punct de referință pentru o cooperare pașnică pe termen lung în întreaga regiune arctică circumpolară. Uniunea Europeană ar dori să vadă un Consiliu Arctic consolidat și eficient, unde să fie obținute și puse în aplicare decizii-cheie privind viitorul regiunii. Am dori și să participăm la Consiliul Arctic în calitate de observator permanent ca să împărtășim experiența solidă în ceea ce privește
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
în regiunea arctică. De asemenea, consolidează abordarea echilibrată a UE în Arctica, combinând protecția sa cu dezvoltarea sa durabilă. Suntem convinși că acest lucru este la îndemâna noastră și că Uniunea Europeană va deveni o referință inevitabilă și pozitivă pentru cooperarea circumpolară arctică. Dnă președintă, aș dori, de asemenea, să le mulțumesc tuturor celor care au luat cuvântul. Dle comisar, când m-am referit la o politică în ceea ce-i privește pe vecinii noștri din nordul îndepărtat, nu am vrut să sugerez că
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
sau zglăvocul pestriț (Cottus poecilopus) este un pește dulcicol, de 6-10 cm (maximal 15 cm), din familia cotidelor. Poate trăi 8 ani. Este o specie comună bazinelor fluviilor Mării Negre (Dunărea, Nistru), bazinelor fluviilor Mării Baltice (Vistula, Oder) și provinciei circumpolare; răspândită în întregul bazin al Oceanului Înghețat de Nord (Obi, Lena), dela Scandinavia până la Kolîma (Siberia), Amur, bazinul fluviilor pacifice, spre Nord de gura Amurului; bazinul fluviilor japoneze și Coreea. În România, se întâlnește mai ales în apele de munte
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
marmota viețuia altădată, pe teritoriul Belgiei de azi, alături de oamenii preistorici, dar și elefantul, rinocerul, hipopotamul, hiena, leul (care nu au supraviețuit astăzi decât în zona tropicală) și renul, glutonul, vulpea argintie, capra-neagră (astăzi refugiate în munți sau în zone circumpolare) înainte să dispară din cea mai mare parte a Europei, începând din Preistorie, fără îndoială ca urmare a vânătorii excesive, specia putând să dăuneze primelor încercări de agricultură și constituind o sursă de proteine și de lipide relativ ușor accesibilă
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
cele mai caracteristice și mai ușor de recunoscut din emisfera nordică. Având în vedere că este foarte aproape de Steaua Polară (≈Polul Nord ceresc), rămâne vizibilă pe cer toată noaptea, în întreaga zonă temperată a emiseferei nordice (o astfel de constelație se numește circumpolară); în emisfera sudică este vizibilă doar din zonele tropicale. Față de "Polul Nord ceresc", Cassiopeia este situată vizavi de Carul Mare: în emisfera nordică, atunci când Cassiopeia este sus pe cer, Carul Mare este aproape de orizont. Constelația are o suprafață de 598 de
Cassiopeia (constelație) () [Corola-website/Science/298776_a_300105]
-
rută încă neexplorată până atunci, pe ghețarul "Axel Heiberg", au ajuns pe platoul polar la 21 noiembrie, iar la 14 decembrie 1911 au atins Polul Sud. Amundsen a numit tabăra de la Polul Sud "Polheim" („Casa de la Pol”), iar platoul antarctic circumpolar "Podișul Regele Haakon al VII-lea" (în onoarea suveranului Norvegiei). La plecare, membrii expediției au lăsat la Pol un cort mic, de culoare neagră, pentru a fi cât mai vizibil pe albul ghețurilor polare, și o scrisoare conținând relatarea realizării
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
Fugaciul de țărm ("Calidris alpina") este o pasăre circumpolară migratoare limicolă de talie mică din familia scolopacidelor ("Scolopacidae"), ordinul caradriiformelor ("Charadriiformes"). În România este o pasăre de pasaj. Au o lungime de 17-21 cm, anvergura aripilor 32-36 cm, greutatea 40-60 g. Vara au abdomenul negru, spinare ruginiu-roșcată cu pete
Fugaci de țărm () [Corola-website/Science/329517_a_330846]
-
întunecată, cu laturile rădăcinii albe. Ciocul destul de lung este negru și ușor ușor curbat spre vârf. Picioarele de lungime medie sunt brune. Masculii și femelele arată la fel. Este ceva mai mare decât fugaciul mic și fugaciul pitic. Este răspândită circumpolar. Vara în timpul cuibăritului trăiește în tundra din regiunile arctice și subarctice din nordul Europei și Asiei, Alaska și în zona arctică canadiană. Păsările care cuibăresc în tundra eurasiatică migrează pe distanțe lungi și iernează în Africa, Peninsula Iberică, jurul Mării
Fugaci de țărm () [Corola-website/Science/329517_a_330846]
-
cerului a fost descoperit la peștera Mogao, pe Drumul mătăsii. Este un manuscris de 210cm lungime și 24,4 cm lățime înfățișând cerul între 40° nord și 40° sud pe 12 pagini, plus a 13-a pagină cu reprezentarea cerului circumpolar. Sunt desenate un total de 1.345 stele împărțite în 257 grupuri. Data manuscrisului e estimată în jurul anilor 705 BC - 10 AD. În timpul dinastiei Song, astronomul chinez Su Song a scris o carte intitulată Xin Yixiang Fa Yao, care conține
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
praf orbital. Vega poate fi observată adesea aproape de zenit în zonele situată în latitudinea de mijloc dintre Ecuator și Polul Nord, în timpul nopților de vară. Bineînțeles, aceasta poate fi văzută aproape în totalitate în Emisfera Nordică, situându-se aproape de limita stelelor circumpolare. În partea sudică a Terrei, ea poate fi văzută foarte palid spre partea de nord, în timpul iernilor din emisfera respectivă. Cu o declinație de +38,78°, Vega poate fi văzută doar la latitudini mai la nord de 51° latitudine sudică
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
fi văzută din Antarctica sau din sudul Americii de Sud, la Punta Arenas, din Chile, de pildă (deoarece orașul este situat la 53° latitudine sudică). Mai la nord de 51° latitudine sudică, Vega se mișcă pe cer, rămânând în prejma limitei stelelor circumpolare. În jurul zilei de 1 iulie, Vega ajunge la punctul culminant, la miezul nopții. Trei stele luminoase prezente pe timp de vară, printre care și Vega, Altair din Aquila și Deneb din Cygnius formează asterismul "triunghiul de vară". Acest triunghi are
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
atque inaccessum in id tempus Hercynium saltum" "patefecit". Resturi izolate moderne din Pădurea Hercinică identifică flora sa ca un amestec; Oscar Drude a identificat elementele sale baltice asociate florei alpine din Nord, și a speciilor Atlanticului de Nord cu reprezentanții circumpolare. În mod similar, Edward Gibbon a remarcat prezența renului - pseudo cerbul lui Cezar - și elanului - pseudo elanul lui Cezar - în pădure. Taurul sălbatic pe care romanii îl numeau "urus" a fost prezent, de asemenea, bizonii europeni și bourul, acum dispărut
Pădurea Hercinică () [Corola-website/Science/320165_a_321494]
-
(colocvial: Carul Mare) (în latină Ursa Major) este o constelație vizibilă din emisfera nordică. La latitudinea României este o constelație circumpolară, așa cum este și pentru toți observatorii situați la latitudini mai înalte de 41° latitudine nordică. În aceste regiuni constelația nu apune niciodată. În greaca veche cuvântul "urs" se spunea "arktos", fiind una din cele 48 de constelații identificate de Ptolemeu
Ursa Mare () [Corola-website/Science/298750_a_300079]
-
este și pentru toți observatorii situați la latitudini mai înalte de 41° latitudine nordică. În aceste regiuni constelația nu apune niciodată. În greaca veche cuvântul "urs" se spunea "arktos", fiind una din cele 48 de constelații identificate de Ptolemeu. Constelația circumpolară Ursa Mare este formată din șapte stele mai strălucitoare, de mărimea stelară doi, așezate în formă de car. Mizar, a doua stea din coadă, renumită ca stea dublă, este vizibilă cu ochii liberi. Satelitul ei Alcor, de mărimea stelară cinci
Ursa Mare () [Corola-website/Science/298750_a_300079]
-
dată frecvent o metodă de găsire a Stelei Polare: se prelungește linia ce unește ultimele două „roți” ale carului în partea bazei mari a trapezului cu de cinci ori distanța dintre ele. Locul astfel găsit este foarte aproape de Steaua Polară. Constelația circumpolară nordică Ursa Mare este una dintre cele mai vechi și mai recunoscute constelații. Menționată de Ptolemeu ca una dintre cele 48 de constelații originale, aceasta a jucat un rol important în toate culturile și civilizațiile, fiind amintită și în literatură
Ursa Mare () [Corola-website/Science/298750_a_300079]
-
Ecuatorial de Sud, curgând spre vest de-a lungul ecuatorului, cotește spre sud la estul Noii Guinee, apoi spre est în dreptul paralelei de 50° latitudine S și se unește cu principalul curent vestic al Pacificului de Sud, ce include curentul circumpolar antarctic ce înconjoară pământul. În timp ce se apropie de coasta chiliană, Curentul Ecuatorial de Sud se divide; o ramură curge împrejurul Capului Horn, iar cealaltă o ia spre nord pentru a forma curentul Perului sau Curentul Humboldt.
Oceanul Pacific () [Corola-website/Science/299095_a_300424]
-
baza degetelor (de unde și denumirea de "șorecar încălțat"). Degetele sunt galbene iar ghearele negre. Ciocul galben la bază, cu vârful negricios. Sexele se aseamănă între ele, dar femelele sunt mai grele, cu dungi mai puține pe coadă. Are o răspândire circumpolară. Cuibăresc în nordul Eurasiei și Americii de Nord. Migrează spre sud pentru a ierna În România și Republica Moldova se întâlnește în sezonul rece (oaspete de iarnă) subspecia " Buteo lagopus lagopus", care vine toamna în număr mare din nord (din regiunile tundrei eurasiatice
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
de stele din constelația Ursa Mică pot fi văzute rotindu-se în jurul polului ceresc și sunt toate vizibile la ambele culminații, atâta timp cât cerul este suficient de întunecat. Astfel de stele, care nu apun niciodată față de locul observatorului, sunt numite stele circumpolare. Următoarele trei exemple ilustrează toate cele trei cazuri, în funcție de latitudinea observatorului și declinația corpului ceresc. I) Obiectul se află deasupra orizontului și la culminația superioară (apogeu) și la culminația inferioară (perigeu): este circumpolar, adică |declinația + latitudinea |> 90°(de exemplu, în
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
niciodată față de locul observatorului, sunt numite stele circumpolare. Următoarele trei exemple ilustrează toate cele trei cazuri, în funcție de latitudinea observatorului și declinația corpului ceresc. I) Obiectul se află deasupra orizontului și la culminația superioară (apogeu) și la culminația inferioară (perigeu): este circumpolar, adică |declinația + latitudinea |> 90°(de exemplu, în cazul în care valoarea absolută a declinației este mai mare decât colatitudinea, în emisfera corespunzătoare). III) Obiectul este sub orizont, chiar și la culminația superioară, adică în cazul în care | declinatie - latitudine |> 90
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
văzute alături pe cer din aprilie până în iunie. Crucea Sudului este însă situată exact opus față de Cassiopeia pe sfera cerească, si nu poate fi pe cer alături de aceasta în același timp. La sud de latitudinea de 34 ° S, Crucea este circumpolara și, astfel, mereu vizibilă pe cerul de noapte. Crucea Sudului este uneori confundată cu Crucea falsă. Crucea Sudului are o formă de zmeu, si mai are o a cincea stea (ε Cruciș). Crucea falsă este în formă de diamant, are
Crucea Sudului (constelație) () [Corola-website/Science/306231_a_307560]
-
13° deasupra orizontului când este vâzută de la Saint Petersburg. Sirius, împreună cu Procyon și Betelgeuse, constituie unul din cele trei vârfuri ale triunghiului de iarnă care se observă în emisfera nordică. Datorită declinație sale de aproximativ -17 °, Sirius este o stea circumpolară de la latitudini sud de 73 °. Din emisfera sudică la începutul lunii iulie, Sirius poate fi văzut atât în seara de după apus, iar dimineața se poate observa înaintea răsăritului Soarelui. Datorită precesiei (și mișcării ușor corespunzătoare), Sirius va muta mai la
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]