51 matches
-
a fost eliberat de la comandă, și în fruntea Armatei a VIII-a a fost numit genealul maior Neil Ritchie. O a doua ofensivă britanică de la sfârșitul anului 1941 a fost încheiată cu un succes care a dus la eliberarea Tobrukului. Cirenaica intra astfel din nou sub controlul britanic, care s-a întins de această dată până la El Agheila. Înainaintarea britanică a fost stopată însă de evenimente care se petreceau în altă parte a lumii: în momentul în care britanicii au ajuns
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
a transformat rapid în principala acțiune ofensivă. În scurtă vreme, germanii au fost împinși puternic spre vest. După cea de-a doua bătălie de la El Alamenin, forțele lui Rommel au fost împinse spre vest prin Deșertul Vestic pentru ultima oară. Cirenaica a fost recucerită de Aliațidin mânile Axei. Au fost cucerite mai apoi Tripolitania, care a intrat sub controlul aliat pentru prima oară în timpul războiului. Germanii, în afara unor contraatacuri de mică amploare, care au fost concepute mai degrabă să acopere retragerea
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
atacuri asupra galoanelor spaniole, determinându-l pe Carol Quintul să atace principalele centre din nordul Africii, asediind Algerul și ocupând Tunisul în 1535. Pe termen lung, supremația de iure asupra părții estice a Maghrebului era deținută de otomani, aceștia cucerind Cirenaica în 1521, Tripolitana în 1551, Algeria în 1556 și Tunisia în 1574. În 1587-1671, Algeria era administrată de un pasă, guvernator turc, pana cand ienicerii locali au preluat puterea, fiind oficial dependenți de sultan. Dominația lor s-a menținut până la
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
a fost o colonie în Libia de Nord, care a aparținut Italiei. a fost formată din coloniile Cirenaica și Tripolitania, care au fost luate de Italia de la Imperiul Otoman în 1912 după Războiul italo-turc din 1911 - 1912. Istoria Libiei ca o colonie Italiană a început în 1911 și a fost caracterizată inițial de o luptă mare cu libienii
Libia Italiană () [Corola-website/Science/323974_a_325303]
-
1912 Tratatul de la Lausanne, dar rezistență acerbă de italieni au continuat din Senussi politico-religioase comandă, un grup puternic naționalistă de musulmani sunniți. Acest grup, în primul rând sub conducerea lui Omar Al Mukhtar și centrat în Munții Jebel Akhdar din Cirenaica, plumb mișcarea de rezistență împotriva Libiei de decontare Italiană în Libia. Forțele italiene în cadrul Pietro Badoglio generalii și Rodolfo Graziani purtată campanii de pacificare punitive care sa transformat în acte brutale și sângeroase de represiune. Liderii rezistență au fost executate
Libia Italiană () [Corola-website/Science/323974_a_325303]
-
di Libia", „războiul libian”, și în Turcia ca "Savașı Trablusgarp", „războiul tripolitan”) a fost purtat între Imperiul Otoman și Italia între 29 septembrie 1911 - 18 octombrie 1912. Ca urmare a acestui conflict, Italia a primit provinciile otomane Tripolitania, Fezzan, și Cirenaica. Aceste provincii au format nou colonie italiană Libia. În timpul conflictului, forțele italiene au ocupat și insulele Dodecaneze din Marea Egee. Italia a fost de acord ca Insulele Dodecaneze să fie returnate Imperiului Otoman în conformitate cu Tratatul de la Ouchy. Cu toate acestea, caracterul
Războiul Italo-Turc () [Corola-website/Science/324000_a_325329]
-
al aceluiași an. În 40 î.Hr., Antoniu, Octavian și Lepidus au negociat Pactul de la Brundisium. Antoniu a primit cele mai bogate provincii din răsărit: Achaea și Macedonia (în Grecia actuala), Epirus, Bithinia și Asia (în Turcia actuala), Siria, Ciprul și Cirenaica. Antoniu avea, de asemenea, avantajul strategic de a fi foarte aproape de Egipt, pe atunci cea mai mai bogată regiune mediteraneeana. De cealaltă parte, Octavian a primit provinciile române din apus: Italia, Galia (Franța actuala) și Hispania (actualmente Spania și Portugalia
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
lui Osiris, Anubis și Macedon, acesta din urmă purtând o piele de lup: „...iar pe fiul său Macedon, Osiris l-a făcut rege al țării care de atunci i se spune Macedonia”. Evhemer de Messina, discipol al școlii filozofice din Cirenaica, un bărbat de o vastă erudiție, care a trăit pe la anul 316 Î.H, ne spune În istoria sa sacră Hera anagrafi despre „Arabia de la Oceanos”, numită și „Arabia Felix” și locuită de doi (daci), scyți, ocheaniți și panchei (peucini
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
după independență la 24 decembrie 1951 și a durat până la lovitura de stat condusa de Muammar al-Gaddafi la septembrie 1969, care l-a răsturnat pe regele Idris al Libiei care a stabilit Republica Arabă Libiană. Idris as-Senussi, Emirul Tripolitaniei și Cirenaicei, reprezenta Libia în negocierile din cadrul ONU. La 24 decembrie 1951, Libia și-a declarat independența, organizându-se reprezentanții în Cirenaica, Tripolitania și Fezzan de declarare a unei uniuni numite Regatul Unit al Libiei, lui Idris ca-Senussi fiind-ui oferită coroana. În conformitate cu
Regatul Libiei () [Corola-website/Science/323971_a_325300]
-
care l-a răsturnat pe regele Idris al Libiei care a stabilit Republica Arabă Libiană. Idris as-Senussi, Emirul Tripolitaniei și Cirenaicei, reprezenta Libia în negocierile din cadrul ONU. La 24 decembrie 1951, Libia și-a declarat independența, organizându-se reprezentanții în Cirenaica, Tripolitania și Fezzan de declarare a unei uniuni numite Regatul Unit al Libiei, lui Idris ca-Senussi fiind-ui oferită coroana. În conformitate cu Constituția noii țării, acesta va avea un guvern federal, cele trei state Cirenaica, Tripolitania și Fezzan având autonomie. Regatul a
Regatul Libiei () [Corola-website/Science/323971_a_325300]
-
a declarat independența, organizându-se reprezentanții în Cirenaica, Tripolitania și Fezzan de declarare a unei uniuni numite Regatul Unit al Libiei, lui Idris ca-Senussi fiind-ui oferită coroana. În conformitate cu Constituția noii țării, acesta va avea un guvern federal, cele trei state Cirenaica, Tripolitania și Fezzan având autonomie. Regatul a avut, de asemenea, trei orașe capitală: Tripoli, Benghazi și Bayḑă. Doi ani după obținerea independentei, la 28 martie 1953, Libia a aderat la Liga Arabă. Atunci când Libia a declarat independența la 24 decembrie
Regatul Libiei () [Corola-website/Science/323971_a_325300]
-
98% din teritoriul său fiind caracterizat de deșerturi de nisip și stâncoase, restul țării find acoperit de zone în care se poate practica agricultura în mod natural, adică zone agricole în excepția oazelor, majoritatea acestor zone găsinduse în nordul regiunii Cirenaica, regiune situata în nord-estul țării, având graniță în nord cu marea Mediterana. Vezi și: "Articol principal: Economia Libiei" "Articol principal: Demografia Libiei" Libia are o populație mică care trăiește pe o suprafață mare. Densitatea populației este de aproximativ 50 de
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
marea Mediterana. Vezi și: "Articol principal: Economia Libiei" "Articol principal: Demografia Libiei" Libia are o populație mică care trăiește pe o suprafață mare. Densitatea populației este de aproximativ 50 de persoane pe km ² în cele două regiuni nordice Tripolitania și Cirenaica, dar scade la mai puțin de o persoană pe km ² în restul teritoriului. Nouăzeci la sută din oameni trăiesc în mai puțin de 10% din suprafață, majoritatea trăiesc în primul rând de-a lungul coastei. Aproximativ 88% din populație este
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
în epoca modernă. În antichitate, Libia este locuită de triburi hamite, numite libieni de către greci. La începutul secolului al XIII-lea î.Hr., fenicienii întemeiaza coloniile Oea, Septis, Magna, Sabratha,iar din secolul al VIII-lea î.Hr. grecii întemeiaza cetățile Cyrene (Cirenaica), Apollonia, Berenice. Cartaginezii stăpânesc contoarele întemeiate de fenicieni în Tripolitania. Teritoriul Libiei este stăpânit pe rând de cartaginezi, de Egiptul elenistic (sec. III-I î.Hr.), de Imperiul Roman (sec.I î.Hr.-429 d.Hr.). De asemenea, teritoriul este stăpânit în
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
asemenea, teritoriul este stăpânit în perioada medievală de vandali (429-534), de bizantini (534-643). În 647, arabii cuceresc teritoriul Libiei, îl includ în Califatul arab și islamizează populația; islamul devine religia oficială. În 1510 spaniolii ocupă Tripoli; în 1517 otomanii cuceresc Cirenaica, iar în 1551 și Tripolitania, integrându-le Imperiului Otoman. După războiul italo-turc (1911-1912), Italia cucerește țara, iar otomanii se retrag. Cirenaica se apară de italieni, dar în 1931 este învinsă și Libia devine colonie italiană. Între 1940-1943, alături de trupe franceze
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
în Califatul arab și islamizează populația; islamul devine religia oficială. În 1510 spaniolii ocupă Tripoli; în 1517 otomanii cuceresc Cirenaica, iar în 1551 și Tripolitania, integrându-le Imperiului Otoman. După războiul italo-turc (1911-1912), Italia cucerește țara, iar otomanii se retrag. Cirenaica se apară de italieni, dar în 1931 este învinsă și Libia devine colonie italiană. Între 1940-1943, alături de trupe franceze și britanice, Libia se opune forțelor germano-italiene. După victoria aliaților, Franța administrează Tazzan-ul, iar Regatul Unit Tripolitania și Cirenaica. În 1947
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
se retrag. Cirenaica se apară de italieni, dar în 1931 este învinsă și Libia devine colonie italiană. Între 1940-1943, alături de trupe franceze și britanice, Libia se opune forțelor germano-italiene. După victoria aliaților, Franța administrează Tazzan-ul, iar Regatul Unit Tripolitania și Cirenaica. În 1947 teritoriul Libiei intră sub tutela ONU. În 1951 aceste trei regiuni administrative sunt unite intr-un stat federal independent, având în frunte un rege (Regatul Unit al Libiei). În 1963 este abolită organizarea federală. În 1969 are loc
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
o parte a Egiptului Ptolemeic. Ofelas este generalul ce a preluat conducerea în polis în numele dinastiei ptolemeice și va stăpâni până la moartea sa. Succesorul său, Magas, (nobil macedonean), devine guvernator dar a fost învins în campania de cucerire a Egiptului. Cirenaica a rămas în componența lumii elene până în 96 î.Hr., când a fost cedată Romei. În 74 î.Hr., Cirenaica devine provincie romană, populația fiind alcătuită din cetățeni, fermieri, străini și evrei. Tensiunile dintre evrei și romani cresc soldându-se cu două
Cirene () [Corola-website/Science/326933_a_328262]
-
va stăpâni până la moartea sa. Succesorul său, Magas, (nobil macedonean), devine guvernator dar a fost învins în campania de cucerire a Egiptului. Cirenaica a rămas în componența lumii elene până în 96 î.Hr., când a fost cedată Romei. În 74 î.Hr., Cirenaica devine provincie romană, populația fiind alcătuită din cetățeni, fermieri, străini și evrei. Tensiunile dintre evrei și romani cresc soldându-se cu două revolte înăbușite într-un final, una sub împăratul Vespasian, iar cealaltă sub Traian. Cauze a depopulării masive a
Cirene () [Corola-website/Science/326933_a_328262]
-
se baza pe apartenența etnică și pe locul de reședință. În afară de cetățenii romani și cetățenii greci din orașele grecești au avut cel mai înalt statut; în timp ce egiptenii din mediul rural aveau cel mai jos statut. Dioceza Egipt cuprindea Egiptul și Cirenaica. Deoarece Egiptul avea statutul special de domeniu al coroanei, un grânar bogat și strategic, unde împăratul avea un statut aproape faraonic, spre deosebire de celelalte dioceze sau provincii, șeful acestuia era numit "Praefectus Augustalis", indicând că acesta guverna în numele personal al împăratului
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
Moldovei, întreprinsă de Hadrian, să se fi făcut pentru a le permite roxolanilor să se stabilească în aceste zone. Urmează apoi înfrângerea iazigilor pentru care împăratul îi acordă lui Q. Marcius Turbo, general experimentat care înfrânsese răscoale în Egipt și Cirenaica, o comandă excepțională asupra Daciei și a Pannoniei Inferior. Dificultatea cu care aceste atacuri au fost respinse a făcut evident faptul că Dacia necesita o nouă organizare, o împărțire care să o facă mai ușor de apărat. Această reorganizare a
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
1870 - în urma unor săpături arheologice - au fost găsite pentru prima dată sute de asemenea exemplare într-o necropolă antică. Termenul s-a generalizat pentru figuri asemănătoare descoperite și în alte regiuni, în special la Atena, în Anatolia, până în Egipt și Cirenaica. Începând cu secolul al IV-lea î.Ch., aceste stauetete reprezintă în special femei (patriciene sau dansatoare), efebi sau copii, într-o manieră foarte realistă. Figurile erau colorate prin aplicare de argilă de diverse culori. Colecții remarcabile se găsesc la
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
situație se datora și implicării unor companii străine în executarea sau exploatarea unor lucrări publice, așa cum era cazul Căii Ferate Bagdad, sau a companiilor din domeniul tutunului. Italia a declarat război Imperiului Otoman pe 29 septembrie 1911, cerând cedarea regiunii Cirenaica și a orașului Tripoli. Reacția otomană a fost slabă, iar forțele italiene au ocupat regiunea până pe 5 noiembrie al aceluiași an. (Ocupația a fost confirmată de o rezoluție a Parlamentului Italian de pe 25 februarie 1912). În ciuda amplorii reduse a luptelor
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
(, n. 20 august 1858, în satul Zawiyat Janzour, Cirenaica, Libia - d. 16 septembrie 1931) a fost organizatorul rezistenței libiene, începând cu 1912, împotriva acțiunilor de colonizare întreprinse de Italia. În 1931 armata italiană l-a capturat, fiind executat prin spânzurare. În octombrie 1911, în timpul războiului italo-turc un contigent al
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
bombardarea celor două orașe de către italieni timp de trei zile; ulterior Tripolitania a fost proclamatîă frontiera de sud a Italiei. Aceste lupte au marcat debutul confruntărilor dintre forțele italiene și cele ale rezistenței libiene conduse de , majoritatea derulându-se în Cirenaica. A rămas orfan de mic, fiind adoptat de Sharif el-Ghariani (nepot al lui Hussein el-Ghariani, unul dintre liderii politici și religioși din Cirenaica). Educația primară a primit-o la moscheea din satul natal, iar apoi a studiat timp de opt
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]