39 matches
-
noi - să recunoaștem în pe ulteriorul, latin, î ? Pe care l-au avut în vedere, bineînțeles, cei care încercau să construiască o scriere românească în continuitatea slavono-latinească a culturii românești (chiar în 1828, Heliade menționa, printre cele 28 de slove cirilice, două semne pentru /î/: @ și ). Pînă prin 1841, cînd apare, în concepțiile filologice-literare, ceea ce am putea numi, azi, "atracția italiană" (poate chiar mai tîrziu, prin anii 1850-56), I. Heliade Rădulescu recomanda - și utiliza - formele verbale (ale lui a fi) sînt
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Theodorescu, de căutat într-un automatism de vorbire al celui în cauză. Dar iată că în textul În amintirea lui Creangă, publicat în "Chemarea" din martie 1938, Dumitru Furtună anunță victorios descoperirea a zece cereri scrise de seminaristul Creangă, în cirilice, între 1853-1858 "pentru susținerea fraților săi preoți de mir de atunci". Editorul, de o acribie demnă de tot respectul, informează în notă că documentele respective "scrise și probabil redactate între 10.III.1855 și 19.II.1858, de seminaristul din
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
rude - cum zic bănățenii - de salam, galeți cu ouă. Localnicii români atâta se uită la televiziunea iugoslavă, la programele ei de bună ținută, la filmele apusene și știrile de Euronews, încât mulți sfârșesc prin a învăța limba, ba și alfabetul cirilic când, la câțiva ani după moartea lui Tito, îl impune Milosevici, exclusiv. În compensație, bulgarii le livrează bucureștenilor numai surogat. Dar, orișicum... În românul lui Colic regăsim câte ceva din toate astea, dar mai ales găsim ce știam mai puțin. Autorul
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
Londra. Războiul rece nu ar fi durat 30 de ani și nimeni nu ar fi mai știut ce s-ar mai fi întâmplat, dar, oricum, românii mai rău nu puteau ajunge, decât au ajuns, doar că erau întorși și la cirilice, nu să citească cărți bisericești ci ordinele dictaturi de Kremlin... „În vara lui 1940, printr-o ticăloasă campanie eliberatoare Stalin a rupt din Romania Bucovina și Basarabia” (pagina 127) „Pentru comandanții sovietici cuvântul război , nu însemna apărare ci atac” (pag
ELIBERATORUL POPOARELOR de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362447_a_363776]
-
a prefăcut vechiul stat oligarhic cu servicii gratuite în stat biurocratic cu servicii plătite cu bani. La funcțiile statului începu a se grămădi democrația română în începuturile ei, căci acestea dădeau toate drepturile în schimbul adîncelor 40 de semne ale alfabetului cirilic. Iată dar ce zicea C. Crețulescu în privirea aceasta: Comparând societatea noastră cu acele bine organizate și bine guvernate, găsesc o mare deosebire în compunerea lor. Acolo, ca și la noi, în Susul clasei cu inteligența puțin cultivată, clasă puțin simțitoare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
patriotice și naționale i-au asigurat o largă răspândire în Transilvania. SCRIERI: Orele libere, Sibiu, 1867; Mărul, Budapesta, 1883; Reminiscentie din anul 1860, Sibiu, 1897; Strugurii, Sibiu, 1898; Dintre imitațiunile lui Ioan de la Buceci, Brașov, 1900; Alfabetul secuilor și slovele cirilice, București, 1905; Notițe despre întâmplările contemporane, pref. Ilarion Pușcariu, postfață Ioan Lupaș, Sibiu, 1913. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, II, 46-47; Curticăpeanu, Mișc. cult., 62-64; Emil Micu, „Stegarul național” de pe Câmpul Libertății: Ioan Pușcariu, AST, 1968, 5; Al. I. Ciurea, Ioan
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
obține o bursă pentru studiul limbilor slave la universitățile din Praga și Agram (Zagreb). În 1899 își trece, la Agram, doctoratul cu o teza redactată în limba sârbă, reluată și îmbogățita într-o versiune românească premiată de Academia Română, Fonetica alfabetului cirilic în textele române din veacul XVI și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruse și româno-slave (1904). Între 1900 și 1905, lucrează la Arhivele Statului din București. Îi apar câteva cărți: Cercetări istorico-filologice (1900), Studii privitoare la limba și istoria românilor (1902), Vechile
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
ai altor țări românești. Au mai existat și niște codri adânci Și un tânăr care vorbea cu ei, Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt? Acest tânăr cu ochi mari, Cât istoria noastră, Trecea bătut de gânduri Din cartea cirilică în cartea vieții, Tot numărând plopii luminii, ai dreptății, ai iubirii, Care îi ieșeau mereu fără soț. Au mai existat și niște tei, Și cei doi îndrăgostiți Care știau să le troienească toată floarea Într-un sărut. Și niște păsări
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
am ajuns, târziu. Și alb... Cândva, aproape, colindul ... De-o să-ți colind aproape, cu buzele în tine, voi răscoli zăpada, din depărtări adusă și gângurind a doruri, cu litere puține, voi fi Esenin, altul. Trădat. De limba rusă, voi atârna cirilic troienele ți marine și-ți voi suna-n vioara cu pârtii, nesupusă, de-o sa-ți colind aproape. Cu buzele în tine, voi răscoli zăpada, din depărtări adusă. Va fi alarmă-n faguri și roiuri de albine ne vor lipi: o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
română. Numai vreo câteva din ele au fost reproduse în secolul trecut de către Dogiel în Codex Diplomaticus Poloniae, unde el menționează totodată după registrele arhivale coprinderea mai multor alte acte din secolii 14 și 15 cari erau scrise cu caractere cirilice. Un număr și mai mare de asemini documente este menționat, iarăși numai în coprindere, în Inventarinm omnium privilegiorum quaecumque in archivo regni in arce Cracoviensi continentur, scris la 1682 și editat de către Rykaczewski în Paris la 1862, de unde sumariele tuturor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
riverane ale Dunării; ei adaptară caracterele grecești la literele latine și slave pentru a forma un alfabet de treizeci și opt de litere, cu ajutorul cărora au fost publicate cărțile sfinte în limba noilor prozeliți. Acest alfabet e numit și astăzi cirilic sau chirilic. Alfabetele rus și sârb derivă în mod direct din el; românii l-au adoptat în jurul secolului al XI-lea; de la această epocă încoace e folosit în liturghie în mod exclusiv. Această circumstanță avea să contribuie, la un popor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ridicat-o la rangul unei limbi hieratice și de stat. Din acel moment trăsătura de unitate a devenit și a rămas limba și naționalitatea, pe când înainte românul înclina a confunda naționalitatea cu religia. Retipărirea cărților bisericești cu caractere latine și cirilice nu mai suferă întîrziere. Tipăriturile vechi au început a se afla cu greutate. Lucrarea ce și-a propus-o Sf. Sinod e de o însemnătate cu greu de măsurat în toată mărimea ei. Fără îndoială că limba cărților bisericești va
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
șaisprezecelea, spiritul lui Matei Basarab, să domnească asupra acestei mărețe lucrări. Iată acea propunere: Este știut că Sfântul Sinod din România a decis revederea și editarea cărților bisericești, cari se vor tipări atât cu litere latine cât și cu litere cirilice. După regulamentul sancționat deja relativ la această editare, se va constitui un comitet compus din persoane competente, posedând cunoștințele teologice și limbistice necesare la traducerea cărților bisericești din limbile în cari au fost scrise și din cari s-au tradus în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a 3-a a scoalelor poporene, Sf. Ana, 1851 1852 [1]. * * * Bukvariju pentru pruncij cei romanescj carij se afla in kraimea ngureaska si in partile ei impreunate - Buda : în împar. tipografie a Universității unguresci, 1852. 1853 [1]. * * * Abecedariu ku slove cirilice si ku litere romane -Viena : în ediciunea c.r. administaciuni vinzatoare de carti scolastice la Sf. Anna, 1853. 1854 [1]. CIPARIU, T., Elemente de limba romana dupa dialecte și monumente vechi, Blaj, 1854 (prima gramatică istorică a limbii române). [2
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
maghiarizat și adesea s-a convertit la protestantism. Masele țărănești, rămase în grija preoților, au continuat însă să vorbească românește, ele fiind, în fapt, întemeietorii limbii naționale cu mult înainte de secolul al XVIII-lea. Primul catehism românesc scris cu caractere cirilice datează din 1544. Acesta va deschide în secolul al XVI-lea calea unei întregi literaturi religioase traduse din limbile slave, fără de care istoriografia naționalistă de la în-ceputul secolului al XIX-lea n-ar fi putut exista. În regiunile controlate de turci
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
gazdele noastre dau ușor din cap, și zîmbesc clătinîndu-și bărbile. Oferim țigări "Carpați" și ochii pătrunzători privesc lung literele latine de pe pachet. Cel mai bătrîn le cunoaște și silabisește rar numele munților noștri. Pentru ceilalți doi, îl transcriu cu litere cirilice. Conversația noastră se desfășoară după tipicul oricărei conversații dintre oameni care se pot înțelege perfect, în pofida prea puținelor cuvinte cunoscute, dintr-o limbă posedată cu oarecare aproximație, de către ambele părți. Odată, într-o țară străină, un bătrîn mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
prin vestimentație, se confruntau două lumi. De regulă, femeile — mai receptive — și bărbații tineri apar Îmbrăcați „europenește“, În timp ce boierii mai vârstnici nu renunțaseră Încă la Îmbrăcămintea orientală. Tranziției În modă Îi corespunde și o tranziție a scrisului. De pe la 1820, scrierea cirilică (slavonă) Începe să fie Împestrițată cu litere latine. Acest curios amestec s-a prelungit până la 1860, când alfabetul latin este introdus oficial. Dispărea astfel ultima rămășiță a secolelor de influență culturală slavonă. Cu franceza s-au familiarizat românii În timpul ocupației
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În final, a eliminării lor. În plus, Laurian adopta o ortografie etimologică, pentru a obliga cuvintele să semene cât mai bine cu formele lor latine originare. Ortografia devenise o altă bătaie de cap pentru români. Cât timp au scris cu cirilice, lucrurile erau simple: fiecărui sunet Îi corespundea un semn, ca și astăzi În scrierea rusă: o ortografie 100% fonetică. Apoi, odată adoptat alfabetul latin, variantele s-au Înmulțit, oscilând Între tentația etimologismului și scrierea fonetică (aceasta din urmă cu unele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o ortografie 100% fonetică. Apoi, odată adoptat alfabetul latin, variantele s-au Înmulțit, oscilând Între tentația etimologismului și scrierea fonetică (aceasta din urmă cu unele excepții, caracterele latine acoperind mai puțin fidel gama completă a sunetelor limbii române decât cele cirilice). Până la urmă, fonetismul a avut câștig de cauză; ce rost avea să se scrie etimologic, când nu exista o asemenea tradiție (ca În engleză sau franceză); tradiția ar fi trebuit inventată! În principiu, românește se scrie „cum se aude“, ceea ce
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a transporta Tezaurele Mănăstirilor, am ridicat de la Sf. Mănăstire Arnota, județul Vâlcea, următoarele odoare ce mi-au fost predate de C. S. ieromonahul Eustațiu Andreescu, superiorul Mănăstirii: 1.Un potir argint aurit. 2.Una sfintă cruce ferecată cu argint inscripție cirilică. 3.Una linguriță de argint cu părți aurite. 4.Una cădelniță de argint cu inscripție sau cățue. 5.Un disc de argint cu inscripție. Aceste Sf. Odoare, predate de C.S. superiorul nou al Sf. Mănăstiri Arnota, nu au fost încă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
58-1 erau "trădători", iar la articolul 58-14 erau "sabotori"). Codurile penale ale celorlalte republici sovietice aveau articole asemănătoare. Notă: În această secțiune, conținutul articolului 58 este subliniat prin ghilimele. Articolul 58 pedepsea următoarele infracțiuni (ordinea subarticolelor este aceea a alfabetului cirilic rus): Notă: infracțiunea astfel definită era cunoscută și sub numele de sabotaj, iar infractorii erau cunoscuți ca "sabotori"." Acest articol a făcut ca numeroși nevinovați să fie închiși, fără a se ține seama de poziția lor în societate. Alexandr Soljenițîn
Articolul 58 (Codul penal al RSFSR) () [Corola-website/Science/299699_a_301028]
-
Bazilica se suprapune peste ruinele unei bazilici mai mici din sec. al IV-lea. Din secolul a IX-lea datează bisericuțele săpate în masivul de cretă de la Basarabi-Murfatlar. Bisericuțele au fost descoperite în 1957. Acestea conțin multe inscripții cu litere cirilice, grecești și rune turcești. Există și o inscripție cu numele românesc Petre. Printre desene se remarcă dragoni și nave de-ale varegilor (vikingilor) ceea ce confirmă prezența varegilor în Dobrogea, ocazionată de expediția acestora împotriva Constantinopolului dar și de escalele acestora
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
din stânga, pe partea laterală a tirantului s-a incizat cu dalta în chirilice: "„Scris-am eu Moață păcătosul porunca lui Dumnezeu ceresc”". Inscripția este însoțită și de trei splendide rozete solare. Pe intradosul aceluiași tirant, o altă inscripție, tot în cirilice: "„Eu sunt pâinea care s-au pogorât din ceriu, de va mânca oricine din pâine, acesta va trăi în veci”". Apar aici aceleași trei rozete solare, precum și o cruce sculptată în relief, obținută prin excizia fondului lemnos. Tipologic și stilistic
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
Clujului Protopopiatul Baia Mare Parohia Razoare, filia Peteritea Istoricul bisericii Inventare. În cele ce urmeaza reproducem și titlurile câtorva cărți de cult din “Lista de inventariere cuprinzând obiectele care au valoare istorică sau documentara”, la data de 1 ianuarie 1972: “Penticostar” (cirilice), din 1768, “Strajnic”, din 1783, tipărite la Blaj, “Cazania” (cirilice), din 1784, tipărită la Râmnic. Se mai consemnează: “Triod” (cirilice), din 1804 (Blaj), “Liturghier”, din 1814 (Sibiu), “Octoih Mare” - 1846 (Budapesta), “Molitvelnic” (cirilice) - 1849 (Sibiu), “Minee” pe 12 luni” - 1853-1854
Biserica de lemn din Peteritea () [Corola-website/Science/316038_a_317367]
-
În cele ce urmeaza reproducem și titlurile câtorva cărți de cult din “Lista de inventariere cuprinzând obiectele care au valoare istorică sau documentara”, la data de 1 ianuarie 1972: “Penticostar” (cirilice), din 1768, “Strajnic”, din 1783, tipărite la Blaj, “Cazania” (cirilice), din 1784, tipărită la Râmnic. Se mai consemnează: “Triod” (cirilice), din 1804 (Blaj), “Liturghier”, din 1814 (Sibiu), “Octoih Mare” - 1846 (Budapesta), “Molitvelnic” (cirilice) - 1849 (Sibiu), “Minee” pe 12 luni” - 1853-1854 (Șaguna Andrei), “Liturghier” - 1902 (Sibiu) și “Evanghelie” - 1907 (Sibiu). Bibliografie
Biserica de lemn din Peteritea () [Corola-website/Science/316038_a_317367]