828 matches
-
rol, nu-i așa, de statui - și, cu paletă de pictor în stînga, le pictează cu dreapta. Un fel de Pygmalion UAP. Kitsh impecabil. Mai trec niște minute și, după fofilarea pinguinată a unui Charlot, intră în rol un mobil ciripind zapp on line între alte două arătări shakespeariene. Se poartă. Ies, promițîndu-mi să revin - cu disponibilitate sporită - la sarabanda găselnițelor. Și pătrund în Filarmonică. Unde știu sigur că voi asculta un Mozart ca atare. Necotaminat de inventivitatea nu știu cărui dirijor insomniac
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
găsit decât lemne tăiate. Tăietorul de lemne dispăruse. A plecat, a spus femeia. Nu poate să fi ajuns departe. Să-l strigăm. Au strigat de mai multe ori. Dar nici o voce, nici o rumoare omenească nu le-a răspuns. Auzeau doar ciripit de păsări, trosnituri de crengi uscate, șoapte ale brizei și frunzelor. Și au mers înainte. Au dat peste un gard viu încărcat de mure. Sunt minunate a spus femeia. Bărbatul a cules un pumn de mure și le-a întins
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
dați afară, și a doua oară, seara la șapte, când sunt admiși, cei vreo sută și ceva de nefericiți fără adăpost ce-și fac veacul la azilul de noapte. Cum spuneam, era o frumoasă zi de primăvară, soarele zâmbea, păsările ciripeau galeș etc. etc. Văd, cu coada ochiului, că troleibuzul se apropie ca un bolid, iuțesc pasul și, de la distanță, constat că obișnuiții mei companioni de voiaj sunt deja în stație: patru-cinci femei și patru-cinci bărbați de vârsta a treia. Am
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
și cântă: „Hâș, hâș!” În pădure Mă plimb prin pădure. Un muzeu ultramodern; Am cea mai sofisticată instalație de climatizare Și cea mai trendy muzică de fond: Parfum de brad, de pin, de iasomie, Susur de pârâu, bâzâit de albine, ciripit de păsărele. Lipsesc doar plăcuțele de pe copaci. E-o după-amiază de 5.000 de euro. Și nu mă costă nimic. E ultima Promoție a lui Dumnezeu, înainte ca prețurile Să sară în aer. Într-o poiană: O căprioară cu puiul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
MANOR Tânăra lăptăreasă Goya cel de optzeci de ani A pictat-o pe tânăra lăptăreasă Din Bordeaux. Goya a rămas în viață, Lăptăreasa a murit de mult. Și-a lăsat amanet ochii, Acei ochi în care Goya a văzut cum ciripeau Ca niște vrabii speriate Gândurile ei de ducă Și tot ce n-a rămas. Omul din vis El era omul din visul meu Numai el exista aievea. Eu - dormeam. Mariaj de conveniență Bătrânețea O pură tâmpenie Ca și cum poți să te
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
Melodia întâmpină sobră Melodia întâmpină sobră versul sunând zurgălăi. Înălțarea jumătății de cobră, clopoțeii exaltă văpăi. Otrava nu este crudă reușind să dresezi uniform. Pielea plesnește de nudă, sânul mic, potrivit de enorm. Melodia doarme știută Melodia doarme știută, vremea ciripește în ceas, preludiu dublu la nuntă, clipa n-are chip de taifas. Inelul exaltă pe deget, mireasa mai iute ar plânge plăcere de n-ar fi-n poet, gâtul cu sânge și-ar frânge. Dar ceasul rămâne discret. Bani de
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
să mă ia de la aeroport: tu, dacă te citește și cel mai rău dușman al tău, te are-n buzunar! Conform întelepciunii lui Marcel, îmi fac loc in buzunarul Zoiei, mă instalez cât pot mai confortabil în buzunarul Zoiei, și ciripesc aproape: Imi pare bine... Ce anume v-a plăcut? Nu-i nevoie să-mi spui dumneavoastră. Mi-a plăcut... Se gândește o clipă. Mi-a plăcut c-am citit-o foarte repede. Și povestea era foarte tragică și intuitivă. Știi
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
complicități posibile între narator/autor și cititor. Naratorul îi face uneori cu ochiul cititorului, îl trimite pe piste false de lectură, totul seamănă cu un joc între pisică și șoarecele capturat: Seara se furișează în urbe cu pași catifelați. Păsările ciripesc vesele în căutarea unor culcușuri pentru noapte. Vîntul adie leneș și stîrnește o ploaie de miresme. Prin parcuri îndrăgostiții rătăcesc îmbătați de vraja lunii. Departe se aude un zvon dulce de ghitară. Cam așa ar descrie decoru' un autor idilic
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
griji, fără pui, înconjurat de alți copii. Am fost singur și implicat". Își justifică, astfel, formarea intelectuală haotică și lacunară: "N-am învățat limbi străine încă din burta mamei, fapt pentru care nici până în ziua de azi nu știu să ciripesc decât în cea maternă, n-am citit cărțile esențiale ale copilăriei (...), am parcurs Micul Prinț la douăzeci și doi de ani (...)" (Dragi copii de mic-burghezi,). E mândru de ignoranța lui și se murdărește, ostentativ, pe degete în loc să folosească tacâmurile. Când
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
care-l vezi înfățișează izgonirea mătrăgunei dintr-un text pios. Ori ți se pare că pe geam s-a întins și se va tot întinde un covor de rîme. Sau admirînd crima petrecută frumos în patul unde stăpînul și stăpîna ciripeau colorat înainte de culcare, admiri de fapt un labirint de vene veștede. Cum celelalte simțuri nu prea îți sînt de ajutor, asemenea priveliști te vor descumpăni." Cînd granițele imposibilului dispar în porozitatea hîrtiei, cînd ficțiunea își este referentă sieși, poezia se
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
mă tem că am lăsat să treacă o ocazie ce nu se va mai repeta, întrucât în ultimul timp domnul Crainic dă semne că ar începe să Ťșovăieť. E adevărat, nu spune Ťnuť, dar nici Ťdať. O păsărică mi-a ciripit că, între timp, a fost Ťcâștigatť de Italia. Voi verifica cum stau lucrurile și cu primul prilej voi informa. Până la urmă cred, totuși, că, în pofida Italiei, vom putea conlucra cu domnul Crainic". în răstimpul cât a mai rămas la București
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
pre moarte călcând...// ploua în întuneric și ploaia vorbea cu accent evreiesc...// și-acum vegetez în canicula nopții/ printre scânteuțe volatile și arbori de petrol// iar în camera cealaltă sub cheie/ mările mele se dau de ceasul morții// plâng grohăie ciripesc." (O noapte în Sibiu). O întorsătură de zile mari, la finele celui de-al doilea poem, îi schimbă complet datele, forțând așteptările de lectură, deja constituite, să se modifice și ele. E destul de greu să descoperim vreo hibă într-un
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
nas sau cucuie pe frunte, zgârieturi peste tot, le acopeream cu grijă să nu ne vadă părinții și să ne ia la răfuială; nimeni din prietenii străzii nu scotea o vorbă despre eventuale neînțelegeri dintre noi , nu ne pâram; care „ciripea” primea câteva ghionturi bune ca să nu mai repete figura. Așa s-au format „caractere”, acolo la jocurile de pe caldarâm, așa am Învățat noi ce Înseamnă spiritul de echipă și așa am ajuns oameni de ispravă, inhalând atmosfera străzilor pe care
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
Aleluia./ Christos a Înviat din morți/ Cu cetele sfinte/ Cu moartea spre moarte călcând-o/ Lumina ducând-o/ Celor din morminte" George Cosbuc, În poezia "La Paști" dă glas exploziei de bucurie și speranță pentru primăvara Învierii " Prin pomi e ciripit și cânt/ Văzduhu-i plin de-un roșu soare/ și salciile-n albă floare E pace-n cer și pe pământ/ Răsuflul cald al primăverii/ Adus-a zilele-nvierii// și cât e de frumos În sat !/ Creștinii vin tăcuți din vale
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
Steaguri roșii-galbene-albastre, lângă banner-ul cu dungi și astre, fâlfâie prin piețe și în castre; jerbe tricolore, flori în glastre, noduri de emoție,-n epigastre, zâmbete dulcege sau salmastre, în studioul posturilor noastre de radio și televiziune. Telespecialiștii în dezastre ciripesc cu voci policastre,-n așteptarea Păsării Măiastre pe aeroportul Otopeni. Pasărea măiastră Erfor$oan zboară spre grădina lui Io(a)n, unde o așteaptă, cu elan și legitimă mândrie, vechiul clan, să-i confere gradul de colan (de, repet, colan
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
să înțeleg cu adevărat singurătatea mamei tale, grija și dorul ei, spuse Liza, fată bună și miloasă, ai cărei copii erau și ei în străinătate. De ce n-o iei cu tine? - Mai bine ar veni el încoace în mod definitiv, ciripi Sofica, o altă cunoștință a Nataliei, femeie corpolentă a cărei bărbie tremura tot timpul. Cu siguranță că ar face o carieră mare la noi. Liza evita să vină în contact cu Sofica pe care o considera neinteresantă, mult inferioară ei
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
ascultă. în țara din care plecase păsărelele salutau răsăritul cu ciripitul lor gălăgios. Aici însă ascultă îndelung și, într-un târziu, desluși un ușor gungurit dintr-un cuib de rândunele care-și făcuseră cuib sub acoperișul magaziei. Aici și păsările ciripeau puțin, încet și calm. Până la urmă plecă într-o țară în care păsărelele încă mai ciripeau, broaștele mai orăcăiau, greierii mai țârâiau. Dar câinii împărțeau cu stăpânii casa și masa, iar celelalte animale trăiau în mari colectivități igienice și insonore
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
îndelung și, într-un târziu, desluși un ușor gungurit dintr-un cuib de rândunele care-și făcuseră cuib sub acoperișul magaziei. Aici și păsările ciripeau puțin, încet și calm. Până la urmă plecă într-o țară în care păsărelele încă mai ciripeau, broaștele mai orăcăiau, greierii mai țârâiau. Dar câinii împărțeau cu stăpânii casa și masa, iar celelalte animale trăiau în mari colectivități igienice și insonore. Tăcerea începu să-l împresoare și aici. Deși... Deși, noaptea, când toate obloanele se închideau, pleca
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
pseudo-cuvintelor de origine necunoscută, trăda, totuși, o limpezime și o acuratețe aproape muzicală. Klaus își aminti că, la prima lui întrevedere cu Walburga cea mică, aceasta nu părea să fie un copil timid, ba dimpotrivă, a început pe dată a ciripi în păsăreasca ei, însoțind sunetele cu ridicări din sprincene și gesturi elocvente ale mîinilor. La întrebarea lui Klaus , Cum te cheamă?", Walburga cea mică a slobozit, ca o mitralieră, o rafală de sunete, o înșiruire aleatorie de vocale și consoane
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
ca vădana, Numai măscări, numai răsfățuri, Le întorcea pe deget geana Și le sufla în sîni ca-n pufuri, Către balauri să-i ridice, Le gîdila cu pămătufuri În gaura de la burice, Le picura pe unghii oje Și păru-l ciripea cu drotul, Pînă ce ele (Boje!, Boje!!) Se dezbrăcau și-i dădeau totul...
Sucevița by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11627_a_12952]
-
pe blat, Ici hoitu^ vi-l lăsați...Cărel! Nu pierdeți piele și ciolan! Colin Scoicaru-l puse dracu^ Colin Scoicaru^ a cîntat, La mahări să-și dășerte sacu^, De-a roata, la-ntrebări luat: Vrăjind, să scape de colac, Să scape - ciripi urît, Dar ceapă nu beli săracu^: Da-n vrăji nasoale încurcat, Gealatu^ i-a venit de hac. Ștrengaru-i rupse-un os în gît. (A doua baladă) (Baladă (a II-a) a mierlitorilor) în crieri de cotoi scîrbit de pește, în
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
UN NOU ANOTIMP Se apropie vara aducând zile magice. Soarele deapănă firele aurii ale razelor. Cerul pare o mare limpede pe care plutește o minge de aur. Rândunelele ciripesc fericite. Frumoasa zână își scutură pletele aurii împrăștiind macii mai roșii ca sângele. Dar în calea ei apare deodată Toamna: Dragă surioară, nu ai vrea să părăsești aceste locuri? Toamnă dragă, te rog frumos, mai acordă-mi o șansă! Bine
Un nou anotimp. In: Alabala by FLOREA IOANA ALEXANDRA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_714]
-
când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”. Acasă este Acolo, rădăcina ta este ... Înfiptă adânc, mustește în ogor, Îți dă tărie și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iar Ciripindu-ți la fereastră, cuvântul sacru ”țară”. Acasă este ... doar acasă ... Citește mai mult Acasă esteAcolo, cald ție îți este ...Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă.Grijulie, ca un licăr tremurândăTe sărută fierbinte pe inima
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
din lumea înconjurătoare: „Nebunia de culori dup-o vară răvășită / Mă îndeamnă la visări într-o toamnă insolită // Cu vârfuri nedeslușite/fagii s-au pierdut în nori / În decor tăcut de toamnă am rămas stingheri actori./ Doar sporadic mai răsună ciripit de cintezoi / În desișuri desfrunzite populate de strigoi. // Simfonia de lumini mângâind cărări boltite / Arde pân’ la rădăcini brazi cu frunze ascuțite / Un decor ce nici în vis n-ai să vezi așa bizar / Pregătit e să asculte povești de
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Scriitorul însuși ne dă un exemplu de "receptare literară", atunci cînd îi citește Elenei paginile de jurnal, dar și două poezii dedicate Veneției că "leagăn al iubirii lor", incluse ulterior în volumul Doine și Lăcrimioare. Iubita care în paginile jurnalului ciripește cu "drăgălășenie de maimuțica" devine steluța îndepărtată, a cărei "scumpă lumină" este conjurata de poetul îndrăgostit. Care este reacția "cititoarei" confruntate cu aceste două variante ale propriei imagini? În timpul lecturii, a trecut pe rând de la lacrimi la râs și de la
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]