55 matches
-
vicistitudinile unui regim totalitar cu lipsuri de tot felul. Ioana Heidel, prin acest roman,se afirmă ca un prozator excelent, cu experiență de viață, dar și cu exercițiu stilistic deosebit, stăpân pe materia epică. Totuși, nu în autobiografie și în citadinism stă interesul acestui roman, ci în sinceritatea destăinuirii, în abilitatea lui tehnică prin care autoarea scoate la lumina tiparului cromatica unei pânze pline de senzații, dureri și amintiri. Romanul este format din scurte povestiri ce oglindesc etape diferite ale vieții
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1481782291.html [Corola-blog/BlogPost/368444_a_369773]
-
vicistitudinile unui regim totalitar cu lipsuri de tot felul. Ioana Heidel, prin acest roman,se afirmă ca un prozator excelent, cu experiență de viață, dar și cu exercițiu stilistic deosebit, stăpân pe materia epică. Totuși, nu în autobiografie și în citadinism stă interesul acestui roman, ci în sinceritatea destăinuirii, în abilitatea lui tehnică prin care autoarea scoate la lumina tiparului cromatica unei pânze pline de senzații, dureri și amintiri. Romanul este format din scurte povestiri ce oglindesc etape diferite ale vieții
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1484266993.html [Corola-blog/BlogPost/370740_a_372069]
-
în secolul al IV-lea, după cum lahmizii ( Banū Lahm ) din confederația tribală Kalb trecuseră parțial la nestorianism; aveau deci și din punctul de vedere al credinței relații încordate cu suzeranii lor. Aceeași istabilitate caracteriza și situația socială, din cauza începuturilor citadinismului, concomitent cu păstrarea structurilor sociale nomade: clanurile se grupau în confederații, legătura sângelui continua să se izoleze de responsabilitatea colectivă; fără clan individul nu însemna nimic. În plus, tulburările religioase vădeau tendința păgânismului arab de a evolua spre monoteism: apăruseră
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
să reprezinte mai degrabă regula decât excepția. De aceea, selectarea câtorva repere ale poeziei metatranzitive de peste Ocean este o operațiune dificilă, inevitabil simplificatoare. Radiografiile lui Edgar Lee Masters asupra vieții închise de provincie, intimismul cotidianist al lui William Carlos Williams, citadinismul agresiv al beatnicilor, recursul la narativitate ca alternativă la „impasul liricului” în cazul unor poeți ca Ezra Pound sau Wallace Stevens (cărora li s-ar putea adăuga și T.S. Eliot, autor pe care și-l dispută, după cum știm, două literaturi
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
populare, cu pretenții de elevație și rafinament, în fond kitsch, fie și moderat. Marcate de o înclinație spre consemnarea unui anumit hedonism erotic, ele pun în scenă povești de dragoste sau aventuri amoroase, consumate în medii „moderne” și „mondene” ale citadinismului anilor ’60-’70. Personajele, care lucrează în institute de proiectări ori sunt balerine, pictori, gazetari etc., se preocupă de vestimentație, de confortul lor domestic și de amenajarea rafinată a locuinței, dau - sau se duc la - petreceri dansante, la care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
superlativ chiar. A funcționat la nivelul istoriei, conștiința istorică a fost pervertită; a funcționat la nivelul egalitarismului, egalitarismul social fiind psihoza cea mai puternică pe care o avem la ora actuală; a funcționat la nivelul dihotomiei dintre ruralitatea frumoasă și citadinismul corupt. Sunt anumite constante care dovedesc că acest popor a suferit un proces de educare. Paradoxul, după mine, este că acest proces de educare a fost mult mai eficient În afara Închisorii decât În Închisoare. Oamenii din Închisoare au suferit un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și informații culturale. Până în 1909 revista se manifestă pe linia unui modernism moderat. Literatura tipărită în paginile sale oferă peisajul hibrid al unor producții ce adoptă, pe de-o parte, preceptele ideologice ale tendințelor modernismului în artă (elasticitatea categoriei temporale, citadinismul, psihologismul - în proză, imagistica de tendință decadentistă și convulsiile nevrotice ale eului, de nuanță simbolistă - în poezie), rămânând însă, la nivel formal, îndatorate postromantismului. Pe lângă această literatură tranzitorie, la pragul dintre două tendințe literare, sunt găzduite producții fără pretenții, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289216_a_290545]
-
nu mai este nici condamnată, nici eludată, ci prezentată pe larg, istoricul literar având grijă să ia cât mai rar poziție ideologică față de temele sale. Accentul se pune pe tendințele de sincronizare a literaturii române cu marile literaturi contemporane, pe citadinism și obiectivitate în structurarea prozei, pe complexitatea analizei psihologice, pe experimentarea tuturor formelor lirice, de la ermetism la avangardă. Literatura română și expresionismul respectă formal structurile didactice: definirea mișcării, istoricul ei, demonstrarea reflexelor ei în literatura română. Noutatea consta în faptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Kerouac, Allen Ginsberg, Bob Dylan & Co., accentuînd „angajarea în problemele timpului” și amendând „impresia greșită a unora”, cum că „acești poeți [ai Cenaclului de Luni] sunt frivoli în ironie, superficiali și negativiști”. Prozaismul și fronda caustică, invazia obiectuală într-un citadinism alienant și fermecător deopotrivă, apoi clișeele suprarealiste, apetitul pentru mecanisme, spiritul publicitar, strălucirile cibernetice, manifestările „psihedelice” ca în textele Beatles-ilor, rockul, poza erotică dezabuzată, euforiile alcoolice, deprecierea lumii-kitsch, robotizarea atitudinală, alintările eului narcisiac, autoipostaziindu-se efervescent ca înger damnat, exaltarea ereziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
suprarealismul, poetici contemporane (N. Stănescu). Pentru a sugera mai bine complicațiile sufletului modern era necesară o sincronizare cu lirica occidentală; iar proza a căpătat o nouă configurație prin: abandonarea tematicii rurale, repudierea idilismului și a tezismului, specifice literaturii anacronice, în favoarea citadinismului, a obiectivității și a analizei complicațiilor psihologice. Modernismul are un "sens predominant estetic", având trăsături particulare: "cultul formei", "rafinamentul limbajului și al construcției textului", "fundalul urban", "interiorizarea personajului în roman", "credința că percepția este plurală, viața, multiplă, realitatea, insubstanțială" (Sorin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
banală, obiecte domestice, supunându-le de regulă unei alchimii după logica bizarului sau unor proiecții în registrul ludic. Scriitura e adeseori „albă”, prozaică și sincopată, iar altădată înțesată de imagini expresive, de o prețiozitate enigmatică ori de subtile referințe livrești. Citadinismul de substanță al lui G. se relevă tocmai în dezinvoltura jovial-uimită cu care este asimilat, ca sensibilitate, un univers ciudat, dar nu agresiv. Lexicul însuși se civilizează, neologismul, expansiv, se încorporează firesc într-un limbaj desprins definitiv de stereotipiile tradiționalismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
1940) au fost bine primite de critica epocii. Format în vecinătatea lui Tudor Arghezi, D. scrie o poezie aerisită, cu imagini insolite, construind pasteluri vitaliste. Melancolizând ușor, versurile lui imaginează spații stilizate, de o somptuozitate discretă, atinsă, uneori, de miasmele citadinismului. Versurile scrise după 1940 sunt tributare clișeelor propagandei antiromânești duse de regimul sovietic bolșevic. Krasnodon (1950), poem amplu în genul celor compuse de Dan Deșliu, respecta cu strictețe retorica grandilocventă proletcultistă. Alte volume (Dragostea noastră cea de toate zilele, 1966
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286718_a_288047]
-
personal al autorului: păianjenul, figură prin excelență a textului și textuării. Împreună cu Florin Iaru, Traian T. Coșovei și Ion Stratan, C. a debutat în volumul colectiv Aer cu diamante (1982), adevărat manifest al poeziei Cenaclului de Luni de la Filologia bucureșteană: citadinismul frust, boema generației beat, antilirism și antimetaforă, invazia obiectuală, poetic este absolut tot ne-poeticul, insurgență imagistică, poză hippy, realitatea îngropată în poem (Caragiale și Joyce, Beatles și Ginsberg), realismul cinic parazitat de psihedelismul devorator al inflației lexicale, parodierea marilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
lui Duiliu Zamfirescu sau acordă o importanță prea mare unor scrieri de debut, ca romanul În fața vieții ș.a. Dar spiritul critic îl determină să observe modernitatea poeziei scriitorului, să-i remarce receptivitatea față de simbolism și ideile novatoare despre roman (obiectivitatea, citadinismul, documentul autentic), să-i sublinieze înzestrarea de epistolier și memorialist. G. este, de altfel, și autorul unei excelente ediții critice a operei lui Duiliu Zamfirescu, din care a îngrijit și comentat primele patru volume (1970-1974). În Fața ascunsă a lunii (1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
Români, dar în anul următor, lui B.-G., a cărui tinerețe fusese chinuită, nervii îi cedează; scriitorul trăiește încă trei ani în lumea fantasmelor. A debutat ca poet, în „Jurnalul” (1895), cu versuri simboliste (Cântec de toamnă) aflate sub zodia citadinismului și a evadării. Aglomerarea citadină îl neurastenizează pe poet, care vede, „prin ceață”, „copaci goi” luminați de felinare anemice. Câte o fată veștejită cântă la clavir, iar poetul o admiră cum stă așezată pe o bancă într-un parc. Percepe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
Se vădesc, începând de acum, tușele „naturaliste”, care vor colora parte din prozele lui Ș., susținute de aplecarea către fiziologic, pulsional, impur, dar devin evidente și duioșia, lirismul, respectul față de cuviință - parametri structural „sămănătoriști” ai personalității prozatorului, persistenți în pofida „modernității”, „citadinismului” și „tenebrosului”, arborate ca intenții. În narațiunile din volumul Nunta de argint, modeste, nu foarte diferite de nuvelistica românească de la începutul secolului al XX-lea (dar inferioare stilistic), prozatorul investighează, în medii diferite - (mic-)burghez, mai degrabă al mărunților funcționari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
substraturile sensibilității lirice. Programul propriu-zis apare însă, într-o formă explicită, în articolul lui Cuza Marinescu, Preliminarii la cronica literară, înscriind orientarea publicației între hotarele unui „românism” xenofob, angajat în combaterea „iudaismului otrăvitor și destructiv” și, în aceeași măsură, împotriva citadinismului și a sincronismului lovinescian. La rândul său, George Acsinteanu, în Primăvara noastră, fixează aceleași jaloane. Rubrici: „Muze și poeți”, „Ctitorii culturii noastre”, „Ecran, teatru, muzică, dans”, „În lumea cărților și revistelor”. Colaborează cu poezie Dimitrie Stelaru, V. Copilu-Cheatră, Constantin Barcaroiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288644_a_289973]
-
pură, ideea autonomiei esteticului), B. sintetizează convingător trăsăturile esențiale ale simbolismului românesc: apariția sa ca reacție la „suprasaturarea eminesciană”, urmată de impunerea noii literaturi ca alternativă la excesele sămănătorismului și poporanismului; antiacademismul, „apologia inovației” și cultul pentru formă; în sfârșit, citadinismul, cosmopolitismul și condiția proletarului intelectual. În 1972, lucrarea este completată de Antologia poeziei simboliste românești, în care numele fiecărui poet este însoțit de o prezentare biobibliografică exhaustivă, iar poeziile sunt reproduse direct din edițiile princeps sau din reviste. SCRIERI: Simbolismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
modernă înțelegerea vieții în latura ei sublimă nu o mai au decât copiii și dezmoșteniții soartei, care, chiar și bătrâni, își păstrează ingenuitatea. Constrângerile vieții adulte alterează fondul prim, originar edenic, al fiecăruia. În romanul Bal mascat, plasat în ambianța citadinismului ieșean, autorul e înclinat să smulgă măștile și să releve realitatea în nuditatea ei. Existența burgheză, asimilată pervertirii și pragmatismului, este incompatibilă cu aspirația spre puritate și elevație intelectuală. T. încearcă aici să reunească procedee ale unui roman de moravuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
lor, se ating tonalități bacoviene: „ Căruțe cu gunoaie au huruit pe străzi, Și s-au întins la soare cîini galbeni prin ogrăzi. Pe străzi pustii cu arbori zdrențăroși S-aud flașnete gîngave, spre seară, Rămase-acolo parcă de-astă-toamnă“ (Primăvara). Perceperea citadinismului în astfel de tonalitate se înscrie la Philippide într-o perspectivă mai largă asupra socialului: elitismul autorului apare expus cu toată convingerea, uneori cu toată insistența. Mînat de sentimentul superiorității sale față de ceilalți, a detestat instinctiv vulgul, masa populară, a
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
căreia se putea întîlni cu Freud, Troțki, Stefan Zweig, Karl Kraus, Oskar Kokoschka, Egon Erwin Kisch, Franz Wedekind ș.a... O rădăcină mai îndepărtată a poeziei lui Aron Cotruș se află în discursul umanitarist al lui Walt Whitman și în citadinismul energetic al lui Emile Verhaeren, bardul american beneficiind de admirația lui Ion Vinea, care afirma că poezia contemporană derivă din creația acestuia (în articolul: O nouă școală: simultaneismul, publicat în 1915, în Facla), iar autorul belgian fiind apreciat de Ovid
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
ați sesizat în comentariile critice consacrate operelor dvs.? - Criticii cred că nu este bine ca proza noastră să se desprindă de realism, că proza noastră trebuie să rămână la perspectiva deloc grandioasă, dar fină, a lui Sadoveanu, Rebreanu sau la citadinismul lui Cezar Petrescu. Văd tradiția prin amploarea temelor și prin dimensiunile operelor. Nu au perspectiva unei literaturi desprinse din timp în timp de propriile ei trăsături. Eu sunt convins că noi nu am încheiat perioada de evoluție, că literatura noastră
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
Dacă damnații mai vechi manifestau o generalitate a deznădejdii, se revendicau de la o doctrină ( exprimată sau subînțeleasă) a condiției lor, legată de concepte creștine, în producția de acest tip avem a face cu o "dezechipare" filosofică, în favoarea cotidianului anost, a citadinismului celui mai pedestru. Metafizica e suprimată. "Căderea" se învederează fără orizont, brută, burlescă ori numai imens dezabuzată, enorm obosită: "nu am încredere în lumea asta. nici în cealaltă./ locuiesc în ziduri unde oboseala este mereu proaspătă și somnul e mai
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
sinteză. Prima constă în îmbinarea dintre proza cotidianului și proza interiorității, în vreme ce a doua rezidă în joncțiunea dintre cele două orientări majore ale prozei citadine românești: orientarea de factură și de proveniență caragialiană, valorificînd toposul și limbajul mahalalei, și orientarea citadinismului reflexiv și senzorial practicat de Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. în acest sens, punctul de vîrf al operei îl ocupă romanul polifonic (caleidoscopic, cum l-au numit unii critici), Dimineață pierdută, apărut la București, Cartea Românească, 1983. Avînd o construcție
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
originar se asocia, poate excesiv autocritic, cu "prejudecățile tradiționaliste", cu "inerțiile" și "confuziile provincialiste", mai cu seamă cele ale sămănătorismului ce și-a avut, e drept, în provincia transcarpatină, o sucursală dintre cele mai harnice. Criticul acorda, în schimb, atenție citadinismului intens intelectualizat clujean, ca și "solidarității cu colegii din Cercul literar, dintre care nu unul experimenta aliajul suprarealismului în comportament cu seriozitatea transilvană în ofensiva de emancipare a actului de creație" ("solidaritate" din a cărei recunoscătoare numire desprindem un subsidiar
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]