12 matches
-
de apendicită. Debut în revistă în „Mișcarea literară” a lui Liviu Rebreanu în 1928. A fost membru în consiliul director al revistei „Sburătorul”, condusă de Eugen Lovinescu, la reapariția în serie nouă. Încă din această perioadă, e un adept al „citadinizării literaturii”. În 1929 apare la Editura „Ancora” "Romanul lui Mirel". Tot acum, e inclusă în repertoriul Teatrului Național piesa "Oameni feluriți", scrisă la 19 ani. Doi ani mai târziu, publică romanul " O moarte care nu dovedește nimic" (Ed. Cugetarea). În
Anton Holban () [Corola-website/Science/298907_a_300236]
-
nu exclud mai vechea apetență pentru simbolismul încifrat, în poeme precum Materia signata, Febra de trei zile, Pasărea Rok etc. În volumul din 1982, Scrisori de acreditare, lirismul, de asemenea unul interiorizat, se cerebralizează, spațiul poemului se modifică, în sensul citadinizării optzeciste, adesea cu inserții metaforice surprinzătoare, de tip expresionist. Tema trecerii, din ce în ce mai obsedantă, conferă, dincolo de camuflajul discursivității, un tragism melancolic: tragismul neputinței de a fixa emoția sau de a ieși definitiv din „lumea” culturii în adevărata lume a vieții. Substituiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
acționează ca o forță exterioară), fie într-unul romantic (când sufletul expansiv al omului devine, prin același gen de "fatalitate", peisaj), rien que nuances. De asemeni, trecerea de la un presupus subiectivism romantic la obiectivitate și intelectualizare nu probează "deromanticizarea și citadinizarea" literaturii lui Lovinescu (Comedia dragostei e la fel de "citadin" și de puțin "romantic" ca și Lulù), după cum spiritualizarea durerii 187 nu explică motivul pentru care "fatalitatea" devine o funcție a discursului. Abia Ligia Tudurachi 188, într-un studiu publicat recent, izbutește
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lovinescian. 184 Ioan Holban, op. cit., p. 64. 185 Ioan Holban, op. cit., p. 65. 186 Idem, p. 68: "[...] înainte de a-l iubi pe Andrei, Lulù se îndrăgostește de imaginea acestuia reflectată în ochii celorlalți". 187 Ioan Holban vorbește de "deromanticizare" și "citadinizare", gândindu-se probabil la procesul de intelectualizare a sentimentelor. De aceea, poate, "durerea devine subiect al literaturii, în timp ce plăcerea nu poate fi decât unul din obiectele sale; personajul masculin constituie subiectul prozei lovinesciene tocmai pentru că suferă" (op. cit., p. 64). Criticul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
limba a lui Mitică. În acest fel, Anca, Dragomir și Ion vorbesc artistic, Abu Hasan precum și eroii din Povestea neterminată împrumută uneori particularitățile verbale ale personajelor care apar în Momente. M. Petroveanu, unul dintre criticii care a observat procesul de citadinizare, a vorbit de ,,Creangă la oraș’’. O contaminare stilistică poate fi observată și există în chiar Kir Ianulea: ,,Nu-ți dau voie, mă-nțelegi, să mai zici o vorbă măcar despre o femeie care...’’ Ea este însă mult mai izbitoare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
semn al timpurilor moderne, pe care îl putem regăsi ca motiv literar în românele timpului. Coexistența universurilor sociale diferite în spațiul orașului face ca întrepătrunderea lor să fie tot mai strânsă și mai vizibilă. Literatura timpului a reprezentat fenomenul de citadinizare a claselor și indivizilor. Confuzia asupra sexului, clasei, vârstei este mai frecventă în anonimatul orașului. Fiecare grup are conștiința propriei identități, un univers închis într-un fel, cu norme sociale și culturale. Pentru Maupassant, parizienii constituie multe clase diverse, Parisul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pe cea a „romanului psihologic”. Nu optează pentru narația la persoana întâi, pentru „naratorul-actor” și narațiunea „homodiegetică”, dar integrează narației „tradiționale” (fără excese intruziv-auctoriale) crâmpeie, „enclave”, chiar secvențe de cvasi-monolog interior, pe calea stilului indirect liber. Neavând prejudecata modernistă a „citadinizării”, a intelectualizării și infuziei de eseism în roman, nu i s-a părut totuși că alte medii (rural, ori cel de „târg” de basse province) ar fi lipsite de interes, de dramatism și complexitate. Iar cultivându-le acestora deschiderile și
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
elegiace, influențate de Lucian Blaga. Aceeași tematică erotică se regăsește în Spațiu cardinal (1982), deși unele versuri mai sunt tributare național-comunismului, ceea ce se observă și în Sideralul vis (1984). Există aici și o ușoară epurare de excesul metaforic șaizecist, o citadinizare a inspirației. Sideralul vis este, totuși, mai degrabă un volum de versuri patriotice în descendența lui Ioan Alexandru și descriptiv în cheie pillatiană, prin revenirea la ruralitate. Toate aceste elemente - rural și citadin, poezie șaptezecist-patriotică și șaizecist-erotică - se reîntâlnesc, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
umilit, pus să-și toarne cenușă în cap și obligat să recunoască public statutul său derizoriu. Țărănimea era vită de povară a societății, dar i se rezervă favoarea de a putea trece în rândurile clasei muncitoare, cu atrăgătoare perspective de citadinizare. Muncitorul era celebrat, însă în cadrul unei societăți paupere care nu-i putea oferi o cincime din salariul unui coleg din Vest. Cât privește conducerea statului de către clasa muncitoare, aceasta a fost o legendă de lungă circulație. Căderea regimului comunist din
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
evident că nu agreează opera lui Proust și entuziasmul pentru creația romancierului francez, care, la noi, se bucură de atîta vogă. În eseul sau, Călinescu socotea că argumentele dezvoltate de Camil Petrescu sînt naive, respingîndu-le. Nu agreă nici teoriile despre citadinizarea necesară a românului românesc, pentru ca, dacă ar fi așa, dată fiind majoritatea zdrobitoare rurală (80%) a populației românești, atunci, "multă vreme noi n-am avea român și nici literatura înaltă". Țăranul are și el, de fapt, o viață morală și
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
o alfabetizare a țărănimii (stimulată de programul ministrului liberal al învățămîntului, Spiru C. Haret) și un „apostolat” prounionist; pe de altă parte, a constituit o repliere agresivă în fața modernității „bolnave”, „degenerate” și „înstrăinate”, ce amenința să disloce - prin industrializare și citadinizare cosmopolită - comunitățile organice tradiționale, provocînd rupturi culturale și lingvistice între elita conducătoare și țărănimea văzută ca matrice a românității pure; esteticul va fi, în consecință, repudiat în favoarea unui moralism idilizant, rudimentar-populist, pitoresc-etnografic și sentimental. Prezența masivă a evreilor ca agenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
semn al timpurilor moderne, pe care îl putem regăsi ca motiv literar în românele timpului. Coexistența universurilor sociale diferite în spațiul orașului face ca întrepătrunderea lor să fie tot mai strânsă și mai vizibilă. Literatura timpului a reprezentat fenomenul de citadinizare a claselor și indivizilor. Confuzia asupra sexului, clasei, vârstei este mai frecventă în anonimatul orașului. Fiecare grup are conștiința propriei identități, un univers închis într-un fel, cu norme sociale și culturale. Pentru Maupassant, parizienii constituie multe clase diverse, Parisul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]