6 matches
-
pitici...toți se îmbulzeau la ușă. Era un bărbat înalt și spătos, cu mustața mare, groasă. Ea, deși nu era o fată firavă, îi ajungea până la umăr. “Care-i treaba?” întreba. Și toți prichindeii săreau: “Vrem ciocolată! Vrem ciocolată...și citro!” „Ochi de mură” râdea și plângea...plângea și râdea. Mustăcilă...la fel. Băga mâna în sacou și le dădea picilor de-o ciocolată cu Scufița și de-un citro. Gloata zgomotoasă o zbughea afară...și-atunci afla...ce n-are
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 by http://confluente.ro/Fara_sfaturi_.html [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
treaba?” întreba. Și toți prichindeii săreau: “Vrem ciocolată! Vrem ciocolată...și citro!” „Ochi de mură” râdea și plângea...plângea și râdea. Mustăcilă...la fel. Băga mâna în sacou și le dădea picilor de-o ciocolată cu Scufița și de-un citro. Gloata zgomotoasă o zbughea afară...și-atunci afla...ce n-are plângăcioasa. La terminarea liceului, la banchet, i-am văzut și eu pe faimoșii “distrugători de inimi”. La întâlnirea de 10 ani...”mâța” era fericită (familial): avea un băiețel, construia
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 by http://confluente.ro/Fara_sfaturi_.html [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
sosit, nu încăpea îndoială, noroc că ele se formulau cu încetineală sub fruntea îngustă, îmbrobonată de sudoare a argusului confruntat cu o situație neprevăzută. Nu contenea, în surescitarea lui, să-și treacă dintr-o mână în alta o sticlă de Citro, al cărei conținut efervescent i se revărsase peste degete. Și atunci, cu intuiția stimulată de iminența pericolului, începuse să relateze cu voce domoală fetei ceva la întâmplare, îi vorbise despre o călătorie din care chipurile tocmai s-ar fi întors
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1487514673.html [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
văzând mutra perplexă a individului de lângă dânșii, retras pe un colț al băncii și schițând zâmbete în momentele apogeului veseliei lor. Când se despărțiseră, știa despre ea aproape totul - între timp argusul fusese trimis să mai aducă o sticlă de Citro, pe prima ea o vărsase scăpând-o jos - și unde locuia, și ce avea la picioare, consecința unui accident. Fusese dornică să iasă în oraș, să asiste la demonstrația hipică, dar drumul cu pavaj atât de prost... De fapt, voise
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1487514673.html [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
mă mândream cu asta...deși tata habar n-avea; mama alegea în fiecare an bomboanele...ce era mai la modă atunci). La liceu, diriginta ne ducea în Parcul Copiilor. Deși eram adolescenți, ne împingeam cu picii la huțulușe, leagăne...Beam citro și mâncam o savarină. Pe vremea studenției, lucram ca învățătoare. Era ziua când făceam serbare sau bal mascat. Urma apoi reuniune...cu sandviciuri și prăjituri, cu poze și flori. De când sunt la Loga, mai în fiecare an se petrec evenimente
VREI O ACADEA? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 by http://confluente.ro/Vrei_o_acadea_.html [Corola-blog/BlogPost/344436_a_345765]
-
fotografii spre sfânta vilă, se puteau observa cu ochiul liber unele personaje neidentificabile. Dar să revin la plaja noastră, a muritorilor de rând. În fiecare zi apăreau pe plaje, spre ora prânzului, diferite bunătăți ca mititei, cârnați fripți, crenvurști, bere, citro și siropul înghețat denumit pompos înghețată. Se puteau obține unele dintre acestea cu o coadă destul de redusă, doar de 10-15 minute, fiindcă apărând aproape simultan, oamenii se împărțeau pe la tarabe. Dar tot așa cum apăreau, dispăreau cam tot simultan, astfel încât nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]