33 matches
-
inteligență și genial într-unele sclipiri", îl supără ,țărănismul idealizant, cu pretenții de realism sociologic"; Mihail Sebastian îi apare ,prezumțios și îngâmfat..., care face pe pontiful ajuns la definitivă înțelepciune"; Mihail Polihroniade este ,mediocru și fudul; C. Fântâneru, ,un om ciudos, imposibil, care are ceva de smintit și iluminat din romanele rusești"; Petru Manoliu, un ,farsor". în schimb, întreaga lui admirație se îndreaptă către Anton Golopenția, căruia îi laudă, la superlativ, valoarea, judecata, cinstea, sinceritatea, ținuta morală. Pe E. Lovinescu îl
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
de-al nostru, de-al românilor, prin patria adoptivă ne amintește de actul civilizator al celor ce-au ridicat pe noul continent o nouă lume, o altă civilizație, înșirui ca pentru sine evidența înțelegerii darului Americanului... Măi să fie! exclamă ciudos Papa. Cum li se aduc unora elogii pentru merite închipuite... -Exact! confirmă Babacul. Ca și în cazul nostru! Ce, noi suntem Tom și Jerry cum a sugerat Flower-Power?! Noi suntem doi seniori cu viețile serios trăite, dar care ne copilărim
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
și iute pun stăpânire pe animalul doborât, sfârtecându-i puterea vieții cu oțelul încovoiatului cioc. Săltând-o în chingile ghearelor, duc mai apoi captura la stăpân. Îndemnuri răsună pe rând. Zboruri de acvile se-ncrucișează semeț. Glasuri sparg tăriile, unele ciudoase, altele învingătoare. Într-un chiot prelung se unesc și vocea de om, și vaietul ucigaș al păsărilor, și urletul căznitelor fiare... Trufași se arată acei ajutați de noroc, în preajmă-le cu bogate leșuri de lupi și de vulpi. Nesocotiții
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
față. Ce-i cu tine, dragu mamei, ce-ai pățit? începu să întrebe cu-o voce ascuțită care umplu de neliniște toată camera. Ce-i cu el? Și tu ce stai ca o paparudă? Vino repede! strigă la noră-sa, ciudoasă. Cerboaica înțelese ce s-a întâmplat. O împinse ușurel într-o parte. Lasă-l în pace. O fi căzut și s-o fi lovit. N-are nimic. Lasă-l să doarmă. Uite ce vânătaie! Uite la ochiul lui! A căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mătăsoși care n-ar ști să poarte cu grație inele de cupru. Ridicându-mă, i-am aruncat posomorâtei, fără să privesc arătarea mătăsoasă din fața ei: — Doaaamne, de ce-am scăpat! Parcă văd serile alea cu îmbufnare grijuliu menținută și uitat ciudos și bosumflat în gol... Parcă mă văd disperat după iertare, gata de pocăință abjectă, șoptind pierit: „Dar ce ai, te implor?! Ce-am făcut?“ Iar tu, șerpește: „Știi tu bine ce.“ Pfff, parcă văd... Doooamne, de ce-am scăpat! A
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
dom’ maior! Are cel mai bun vin de pe la noi și nu cred eu că ne va lăsa așa să plecăm pe uscat, chiar dacă l-am supărat oleacă. Vă spun eu că cei trei frați sunt și răi și proști și ciudoși! Câte nopți n-am pândit eu În pădure să-l prind pe Victor și degeaba. De la un timp, nici nu i-am mai băgat În seamă. Hai, leatule, scoți o cană cu vin sau nu? Cum să nu, dar hai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să-ți ghicesc, stai așa, stai așa să-ți spună baba... stai așa, frumosule, că ești de-al nostru, stai așa... uită-te la baba, mânca-ți-aș ochii tăi verzi... - Căprui, chioaro! Lasă-mă! - Ești frumos, dar ești și ciudos... Ești inimă bună, da’ gura-i spurcată... ești la o răscruce și drumurile se-ncurcă... ești la o cărare care se-nfundă, se-arată-n drumu’ tău dușmani și pretini, îți vin vorbe rele și farmece... unu’ de roșu are ciudă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
urmărește cât volum de muncă depune, mai face și piața se mai poate duce la un dentist, unii parcă-s unși cu miere, zău așa. Angelescu, străin de gândurile Ninetei, continuă pentru el: Dar ceilalți? Un nou val de sânge ciudos îi inundă fața, ofta și gemea, își petrecea cu vădită dificultate brațele prin mânecile pardesiului, auzi, un hipertensiv, să urce zi de zi scările în atâtea blocuri și prin mahala să țină piept câinilor, nu că, nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de Cotnari, o duc babii. Gheorghe socotește cît efort a făcut din cauză că a fost un prost. De amar, se pune pe băut și îl contrează răutăcios pe Ilie. Ești cam țîfnos, rîde Ilie. Ce are azi? întreabă și Neculai. Este ciudos că a mers pe jos, ca prostul. Prost ești tu, cu tot neamul tău, se oțărăște Gheorghe. Cei prezenți îl ignoră și continuă să chefuiască. O să-l las să doarmă într-un șanț, zîmbește răutăcios Gheorghe. De fapt, o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
chit, în cazul că și nevastă-sa ar călca strîmb, totuși suporta greu imaginea că ar purta niște coarne de cerb. Oare îl strînge în brațe sau poate chițcăie oh-uri și ah-uri, cum fac profesionistele? se întreba oarecum ciudos Daniel. Era hîrșit în amorul cu necunoscutele și învățase în toate limbile să zică, atunci cînd fetele exagerau cu chițcăitul: Taci dracului din gură! Momentele amoroase erau scurte, plătea cinstit și apoi dormea profund cît era necesar. Frămîntările sale erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vino să cureți zăpada și vom vedea. Cu boala mea? Ce boală? Cu plămînii... Atunci n-ai voie să bei. Gospodina încheie discuția și Vasile iese pe alee. Un pui de mesteacăn începea să încînte ochii trecătorilor. Vasile îl rupe ciudos. De ce, tati? scîncește Radu. De aia, replică Vasile, dîndu-i un pumn greu în cap. Destinul lui Laurențiu Spînu Laurențiu Spînu era al șaptelea copil din familia lui Iordache Spînu și, în același timp, cel mai reușit plod dintre toți. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sosirii camionului, dar nătărăul de Crudu n-a înțeles. Nu-i nevoie să veniți, șefu'. Mai bine sunați la soția mea pe la 14 și 45 minute. Bine, fă-te sănătos. Ne descurcăm noi. S-au dus toți banii, oftează Crudu ciudos. La orele 14:45 apare un camion mare, cu mers greoi. Oprește și face "puf, puf, puf" de trei ori, conform înțelegerii, prin eliberarea aerului de la sistemul de frînare. O lună în spital este cuantificată de Aurel în pierderi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de călători. Nădușeala era mare, de uitai că ești abia în Făurar. Atmosfera viciată, irespirabilă. Aproape sufocați, consumatorii oportunei călătorii amuțiseră, când un strănut subțirel, dar ascuțit sparse încremenirea. -Bine. Și ce-i nemaivăzut în asta? se pronunță un pic ciudoasă rămasa în Românica, uitând că dialoghează cu soră-sa, nu cu o fandosită de emigrantă ori transfugă, categorii din care o excludea pe Fila. Fila continuă, neluându-i în seamă reacția: -O voce, mai mult un răcnet ceru pasagerilor să
AM TRĂIT SĂ VĂD ŞI ASTA! de ANGELA DINA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384784_a_386113]
-
o pată de nisip mărunt, adevărat platou, dorit în scurta-i existența de felie. Peste figura-i rozalie se-așezaseră la impactul cu solul mărunte fire de nisipoasă proveniență aducând cu fire albe de piper. Contemplând pierderea, Sandu îi aruncă ciudos lacomului său prieten: -Ai un leu s-o mănânci și p-asta! și-și ridică pontos colțurile gurii într-un zâmbet laaarg... îl întrebă din priviri Gabi siderat. Amuțise, nu alta. Luându-i drept refuz tăcerea, Sandu licită: -Hai, atunci
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
al spaimelor ce-l stăpâneau din pruncie. Totuși, când făcuse zece ani, primise un dar. Era în vară. Un trecător prin sat, rătăcit, pesemne și care-l salvase pe copil de ploaia de mere coricove îndreptată asupra-i de nărăvașii ciudoși, îl trăsese de-o parte să-l ogoaie. Simțindu-i meteahna ațâțată și de batjocoritori, îi vorbi de un leac, ridicând stufoasele-i sprâncene deasupra ochilor pătrunzători și veseli. Să fi trecut o jumătate de an, poate? El se găsea
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Așa să știi! -Și ai exterminat-o? Tu singur, singurel?! De ce nu mi-ai oprit și mie?! Aveam și eu de-mpodobit pe cineva! -??? cere deslușire mutuală Sterie doar din privirea chiondorâșe cu care o împunge. Dar ea, în parte, bombăne ciudoasă: -Cum te arăți în casă, alăturea cu tine plutește o avertizare inscripționată, pare-se, pe un imens balon, pe care, și mioapă, tot aș putea citi: Atenție, urmează o animație care te-ar putea afecta emoțional! Rămas uimit de feedback
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
ce mai! -Și în restul timpului, nu se lăsă inamicul, stăteai, pesemne, acasă cu bona?! -Da! Era știut că avea bonă, interveni Miramoț. -Ia te uită! Ți-ai găsit apărător din oficiu, Babacule! Da’ tu de unde știi, fato?! o chestionă ciudos pe colegă, pentru că nu-i plăceau intervențiile în disputele sale, cu atât mai mult îi repugnau băgăcioasele! Și starea de perdant îl făcea mai nerăbdător, estompând tactul cu care se fălea ca făcând parte din stilul personal. Hai, s-auzim
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
mic în brațe privea încurcată odaia modestă. - Tăiai o puicuță și făcui din ea ciorbiță și saramură. E cam mică, dar mie și lui Ilie ne ajungea. Deh, nu știam că o să cădeți și voi pe capul meu, se descărcă ciudoasă femeia, apoi continuă: Dar acum, ce să facem, mâncăm mai multă mămăligă și ne umflăm burta! Poarta scârțâi ușor și în prag se auziră pași care scuturau de noroi cizmele din cauciuc. În bucătărie intră un bărbat între două vârste
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
și îți stau la dispoziție chiar și pentru un duel, amice!” - i-am auzit glasul printre hohote de râs. --Da’ nu te-oi prinde eu la cotitură? Și atunci să te văd, cumetre! “Abia aștept o nouă confruntare cu tine, ciudosule!” Încă bântuit de cele petrecute în vis, am coborât la prietenul meu statornic, izvorul... M-am așezat la gura lui și am început să mă destăinui: “Uite ce mi s-a întâmplat în noaptea asta...” Când mi-am încheiat povestea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de-l șuieră vântul ca pe unul hrănit mai mult cu alcool, cu nasul ascuțit aplecat curios spre gură, parcă învie odată cu prima ninsoare, ieșind la șapte dimineața pe stradă în capul gol, cu ghetele de anul trecut și suflând ciudos în gulerul pufoaicei care, umflată de umezeală, îl face să pară mai bine legat. Mătură ce mătură la zăpada care abia a apucat să se-așeze și numai ce-l auzi: Mă duc puțin până-n colț, că-i așa frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
poruncă, „să fiu mereu plină de-asta. Numai de-asta, altfel nu mai rezist.“ Îi desfăcu șlițul, mângâindu-i bărbăția. „Numai de-asta am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând, ars, de vintre spintecate. Îl încălecă zorită, băgându-l în ea, adâncindu-l în ea, scotocindu-se cu el, cutremurându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la fire, să aibă duh, vorba-i să fie mereu drăgălașă, simțirea puternică. Pentru ca frumusețea să fie desăvîrșită mai trebuie și hazul, pe care Conachi Îl amintește mereu În reveriile lui erotice: „frumuseță, nur și haz”. Nu-i place femeia „ciudoasă”, cu umoarea schimbătoare. Într-un poem (Ești nurlie, ești frumoasă) ceartă, În stilul de mai tîrziu al lui Eminescu (stilul Învinuirii tandre!), femeia capricioasă care omoară fără simțire călcînd peste firea dreaptă. Însă mustrarea devine un elogiu, supărarea se transformă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
putere (2); ranchiunos (2); rece (2); slăbiciune (2); sufletist (2); trufaș (2); tu (2); ură (2); vertical (2); -; absurd; anormal; apărare; armonios; arogantă; arțăgos; atitudine; atotștiutor; atracție; bine; blînd; boală; bun; bunicul; calitate; caracter puternic; cu caracter; centru el; ciudat; ciudos; cocoș; coleg; coloană; copil; curaj; cutremurător; depășire; dezavantaj; dezgust; diferență; diplomă; dispreț; dîrz; domol; drăguț; drept în decizii; dubios; dușmănos; efort; doar pentru el; plin de el; ești; fără scrupule; ființe; fițe; fraier; gălăgios; gelos; greșit; imatur; impulsiv; inferior; ins
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
oculte explică relativa fragilitate a victimelor la începutul atacului. Cu cît victima înaintează în recunoașterea și numirea situației sale de "fermecat", cu atît va putea "face față", cu sprijinul celor ce dezleagă. În regiunea normandă, vrăjitorul este numit "gelos" și "ciudos" și, în consecință, este un nemulțumit care are nevoie să își aplice puterea dincolo de propriul domeniu. "Ceea ce este "magic" la vrăjitor este așadar această lipsă de măsură fundamentală, acest exces al forței în raport cu numele (sau teritoriul) [...]. Îi lipsește mereu spațiul
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
stânci. Cei doi flăcăi încercară să urnească bucata de piatră, dar nu izbutiră nicicum. Văzând aceasta, bătrânul fluieră o dată din fluier și, pe loc, apăru Sfarmă Piatră. Ce primejdie, fraților? Ia, ne-o rupt spatele haramu” ista de chiatră! răbufni, ciudos, Vasilică. De ne-om opinti toți deodată, om slăbi-o! îndemnă Sfarmă Piatră. Se căzniră, se suciră, și, după oarecare vreme, reușiră să urnească piatra doar trei pași. Moșul intră prin nișa îngustă, dar cei doi frați, vânjoși, rămaseră la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]