168 matches
-
rândul a 100 de bolnavi. Autoritățile au luat măsuri pentru stabilirea unui cordon sanitar între Țara Românească și Moldova, ca și la hotarele cu Transilvania. Mavros a avut o conversație cu principele domnitor Gheorghe Bibescu, cerând reamenajarea vechiului spital de ciumați de la Dudești, aflat la 4 mile depărtare de oraș, pentru primirea bolnavilor de holeră în momentul declanșării epidemiei, precum și rechiziționarea a câte unei case din fiecare cartier, spre a fi transformată în spital. Colquhoun mai făcea cunoscut lordului Palmerston că
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
agoniei. Pe timpul examinării, Dante lăsase să Îi cadă vălul din dreptul gurii. Bargello interpretă acest lucru ca pe ceva liniștitor și, cu grijă, Încetișor, prinse a se apropia la loc. — Nu e... — Nu, fii sigur. Nu e nici lepros, nici ciumat. Dimpotrivă, stând și judecând după cum arată mușchii, trebuie să fi fost sănătos tun atunci când a murit. Bargello părea să fi depășit prima spaimă și se zgâia la gura căscată a cadavrului. — Firește! exclamă. Îl recunosc. Știi cine este? — Da. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui Dante, cu aceeași indiferență dinainte. Fu suficient pentru ca poetul să se Întoarcă brusc, aruncând o privire rapidă În jur. Nu văzu nimic, Însă, dintr-o dată, Paradisul apăru iluminat de o lumină diferită. Mai puțin sordidă, dar absurdă. Oastea falșilor ciumați. Amestecați cu pelerinii care se Îndreptau spre Roma, exilații ghibelini Își dădeau oare Întâlnire la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
avantaj asupra urmăritorilor care o apucaseră pe același traseu, atenți să nu alunece și să nu se Încurce Între ei cu sulițele. — Ticăloși blestemați! strigă el spre oamenii Înarmați care se apropiaseră de capătul treptelor. Ticăloși blestemați, feciori de scroafe ciumate! strigă cu Întreaga mânie pe care o adăpostea, ridicând spre ei mâinile unite, cu degetele așezate Într-un gest obscen. În Iad să putreziți, bastarzilor! Doi dintre mercenari se străduiau să se repună pe picioare, În timp ce sergentul burtos se ivise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căuta el, de cînd îl ținea sub supraveghere, o fi oare și ea o turnătoare la fel ca Părințelul, Curistul, Tușica și Angelina, care la spartul petrecerii se prefăcuseră a nu-l mai cunoaște, lepădîndu-se de el ca de un ciumat? Astea erau riscurile oricărei revoluții, îi adusese aminte Dendé, revino cu picioarele pe pămînt, soldățelule, nimic nu mai e ce-a fost, fiecare scoate cămașa pe unde poate, e timpul să ne retragem cornițele cît mai avem timp. Jetul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ducă de rîpă? — Umblau vorbe că le-ai fi speriat clientela cu tot felul de amenințări, zise Tușica. Că atunci cînd îți făceai tu apariția sala se golea într o clipită de parcă în mijlocul lor și-ar fi făcut apariția un ciumat. Sînt numai invenții, zise Roja. Îmi face impresia că se cam săturaseră de voi de la o vreme și nu mai știau ce minciuni să îndruge. Părințelul de exemplu mi se plîngea în fiecare seară că de cînd începuseși tu să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
PRIN PLOAIE: Sunteți niște nemernici. Toți. HAMALUL: Vai, domnule! Ce vină avem noi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă place să stați aici, să vă pândiți unii pe alții... Vă place să vedeți cum mor... oamenii... și păsările... Stați aici ca niște ciumați în loc să... HAMALUL: Ce-ați vrea să facem? Unde să plecăm? Unde să ne ducem? Peste tot e așa. Mie, domnule, aflați că îmi place aici. Am tutun, Ioana ne face de mâncare... Unde să mă duc? Ce știți dumneavoastră? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca să-l poată manipula în voie. Exact. Eu, care-i eram prieten din copilărie, din punctul lui de vedere, îi devenisem cel mai mare dușman. Ții minte și pe stradă, când ne întâlneam întâmplător, ne ocoleau de parcă am fi fost ciumați. În cei aproximativ patru ani, până la fuga ei, la eforturile disperate depuse de propria sa mamă, precum și la toate insistențele noastre de a ne împăca, răspunsul era unul și același: un refuz categoric. În timp ce discuta cu soția Bidaru simți nevoia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
salon: ― Ce acte trebuie să-i prezint profesorului privind externarea șatrarului? ― Externările nu le fac eu, ci dumneavoastră. Dacă nu știți, Întrebați pe colegii dumneavoastră, fiindcă ei știu... „La cine să apelez? Toți se uită la mine ca la un ciumat!... Am să merg la doctorul Gruia. El n-o să mă refuze, fiindcă știe că”... Drept urmare, a bătut În ușa camerei de gardă, unde se retrăsese Gruia. ― Poftește! - a răspuns acesta. „Dacă ai dormit bine astă noapte, atunci acum vine cineva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
substanța vieții. VII Părea ceva imposibil! Arhiepiscopul urma să oficieze liturghia în Catedrală! Dar Telesio nu era oare considerat un Anticrist? Atunci când la mânăstire era văzut cu De rerum natura în mână, se făcea gol în jurul lui ca în jurul unui ciumat, cu spaima întipărită pe față, cu teama de a se compromite; acum Biserica însăși îl copleșea cu onoare pe filosoful din Cosenza. Nu izbutea să priceapă și pace; nu era vorba pur și simplu de o contradicție, căci veniseră la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au proiectat nebunia în sfera obscură a iraționalului. Din acest motiv s-a creat chiar un mit al nebuniei care a dus la segregarea, din punct de vedere social, a unor grupe populaționale asupra cărora erau proiectate culpabilitățile colective: leproși, ciumați, eretici sau sectanți religioși, vrăjitoare. Aceste forme de culpabilizare colectivă, de factură mitico-magică ce au persistat pe tot parcursul istoriei, au luat în secolul XX aspectele unor proiecții sublimate ale urii colective și ale „luptei de clasă”, în care procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1987 pleacă împreună cu familia în Israel și se stabilește la Nazaret Illit, unde rămâne tot restul vieții. Debutează editorial cu volumul de proză Camera copiilor, publicat în 1969. Din cauza cenzurii, alte trei proze scrise de S. în România - Manuscrisul de la Ciumați, David rege și Izidor Mânecuță: cioburi - nu au putut să apară la vremea lor în țară. Plecând de la procedeele narative din Camera copiilor, Nicolae Manolescu îl citează pe S. alături de scriitori care, după 1965, recurg la aplicarea tehnicilor fluxului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
cei vii (Dies irae, Timpul cerbilor). Al doilea motiv obsedant este manuscrisul, fapt explicabil poate fiindcă scrierile lui S. au rămas mult timp în „sertar” înainte de a fi publicate. Considerată de autor cea mai complexă carte a sa, Manuscrisul de la Ciumați (scrisă în 1969 și publicată în 1989, la Tel Aviv) este o proză arborescentă, cu fraze întortocheate și cu un epic minim, prezentând o imagine caleidoscopică a lumii: la conacul Mironeștilor, transformat într-un azil de bătrâni, A. M. Mironescu stăruie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
care S. se dovedește atât de legat în scrierile sale, e transpus - cum remarca Adrian Marino - „absurd și straniu, grotesc și parodic, proiectat pe un fundal simbolic-kafkian, care deschide perspective imaginare total inedite”. SCRIERI: Camera copiilor, București, 1969; Manuscrisul de la Ciumați, Tel Aviv, 1989; Izidor Mânecuță: cioburi, Tel Aviv, 1990; ed. (Isidore), tr. Monica Costandache, Paris, 1994; David rege, București, 1991; Parastasul, București, 1994; Funérailles à Bucarest, tr. Sanda Peri și Monica Costandache, Tel Aviv, 2000. Repere bibliografice: Magdalena Popescu, „Camera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
atesta acel pasaj sinistru al vieții și al vieții plastice, în care, din fericire, nu trebuia să mi se interzică peisajul sau nudul pentru simplul motiv că nu le practicam programatic. Refugiindu-mă în soluțiile oarecum abstracte ale modernismului european. Ciumat pentru noi, dar ajungînd, minune!, prin nu știam ce conexiuni poștale, în atelierul din Armeană, sub forma unor fastuoase albume Skira (ieșirile "în exterior", la marile muzee, fiind rarități). Dacă scena scării tramvaiului s-ar fi repetat cîțiva ani mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și totuși, pentru a înfrânge moartea, trebuie să se lupte cu ea de foarte de timpuriu. Ciuma îi ucide părinții, cruțându-l. Își pierde credința în Dumnezeu, pe care îl numește "acel mare Dumnezeu al spaimei". Scapă din casa cu ciumați, devine vagabond, vede "fantome" (numite Oameni Găunoși, exact ca în Eliot) și se scufundă într-o lume care e moșia nesfârșită a "mortalității". Minute, veacuri, sentimente, ființe sunt toate "țărână". Acest cuvânt se repetă obsedant în toate capitolele. Își zice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca cel din Paris „Hôtel Dieu“ (829) sau cel al Mânăstirii Cluny, cu 28 de paturi. Ca și în Bizanț, aceste spitale aveau și orfelinate, case de bătrâni (azile) pentru neajutorați, farmacii, infirmerii, cantine etc., dar și secții de leproși, ciumați, alienați, care, desigur nu au apărut simultan. Medicina de asistență caritabilă și experiența medicală empirică s-au dublat pe parcurs, deși, în secolul XII unele Concilii interziceau călugărilor să practice medicina, făcând loc medicilor laici și cărților. Episcopul Isidor din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
intelectualismului din Italia: pirandellismul; sub forma subiectivismului ironist din Anglia: shawismul; sub forma senzualismului dezmățat și expresionismului german; sub forma misticismului static rusesc; sub forma suprarealismului francez.” Adversară a acestei „boale culturale”, publicația își asuma rolul de a purifica „aerul ciumat de minciuni, urât și răutate”. Tradiționalismul fiind curentul „evoluției organice”, modernismul este considerat curentul celor care „se mulțumesc cu imitația servilă”. Drept consecință, F. ar fi avut menirea „să susțină literatura sănătoasă” împotriva elucubrațiilor unor „curente” ale căror „celebrități poetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]