66 matches
-
corpurilor de substanță minerală utilă, variația calității, textura, structura și duritatea substanței minerale utile etc.) și de factorii tehnico-economici (felul lucrărilor geologice, operativitatea și economicitatea probării etc.). Principalele metode de probare în lucrările miniere sunt: prin brazde, în rețea (prin ciupire), prin răzuire, prin găuri de mina și metoda globală. Probarea abatajelor se face, de regula, prin brazde. În cazul forajelor, proba se recoltează din materialul recuperat. Articolul 67 Distanta dintre probe trebuie stabilită la zăcămintele probate în lucrări miniere (galerii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/121712_a_123041]
-
calculul rezervelor. În cazul zăcămintelor de substanțe minerale utile în care se pot separa macroscopic tipuri sau șorțuri, care în procesul de exploatare se vor extrage separat, se recoltează probe separat din fiecare tip sau sort. Probarea în rețea (prin ciupire) consta în extragerea aceleiași cantități de substanță minerală utilă din fiecare punct al unei rețele uniforme (de regula rectangulară) de pe suprafața ce urmează a fi probată. Amestecul materialului rezultat din toate punctele de pe suprafața probată constituie proba, cu mineralizația uniforma
EUR-Lex () [Corola-website/Law/121712_a_123041]
-
foarte mult cum cântă el la chitară. May, în principal, a folosit chitară să, "Red Special", pe care a proiectat-o când avea doar 16 ani. Ea a fost construită din lemnul unui șemineu din secolul al XVIII-lea. La ciupirea corzilor, Brian May preferă să utilizeze monede (în special, monede de 6 pence din 1970), în locul tipicelor pene de chitară, deoarece monedele sunt mai rigide și oferă mai mult control atunci cand cânți la chitară. Astfel, se știe motivul pentru care
Brian May () [Corola-website/Science/308750_a_310079]
-
de insulină în țesutul adipos. Timp îndelungat, grosimea pielii a constituit un factor important în ceea ce privește alegerea produsului adecvat. Tendința era aceea de a alege un ac mai mare în cazul pacienților cu greutate mai mare, aplicând metoda de injectare prin ciupire pentru a preveni administrarea intramusculară, durerea și variațiile nivelului glicemiei. În cadrul unui studiu recent au fost folosite ultrasunete pentru a măsura grosimea pielii în patru locuri de injectare. Studiul a avut în vedere 338 pacienți suferind de diabet. Vârsta pacienților
Cum sa alegi un ac potrivit pentru injectarea insulinei [Corola-website/Science/91997_a_92492]
-
fost aplicate diferite tehnici de injectare. Rezultatele au demonstrat că acele scurte (cu o lungime de 4-5 mm) au dat cele mai bune rezultate atunci când injectarea a fost făcută direct în piele, la un unghi de 90 de grade, fără ciupire. Pacienții au mărturisit că durerea resimțită este mai mică decât în cazul injectării cu ace mai lungi; aceștia au apreciat de asemenea faptul că injecția poate fi făcută cu o singură mână. Atunci când folosiți un ac cu o lungime mai
Cum sa alegi un ac potrivit pentru injectarea insulinei [Corola-website/Science/91997_a_92492]
-
unui produs revine pacienților care doresc să-și controleze diabetul. Există însă certitudinea că, indiferent de masa musculară, oricine poate alege o metodă mai puțin dureroasă de injectare a insulinei, administrând doza maximă prin injectarea cu o singură mână, fără ciupire.
Cum sa alegi un ac potrivit pentru injectarea insulinei [Corola-website/Science/91997_a_92492]
-
ul este un instrument în care sunetele se obțin prin ciupirea coardelor de către un dispozitiv acționat de taste. Cel mai vechi exemplar care s-a păstrat este un instrument din Germania de sud, cu placa de rezonanță verticală, datat de la sfârșitul secolului al XV-lea. Cel mai vechi instrument italian a
Clavecin () [Corola-website/Science/317652_a_318981]
-
a cunoscut o revenire de la începutul secolului al XX-lea, odată cu interesul crescut în muzică renascentista și a barocului. Spre deosebire de pian, în care coardele sunt lovite de ciocanele când o tasta este apăsata, într-un clavecin sunetele sunt produse prin ciupirea coardelor. Un dezavantaj al acestui sistem constă în imposibilitatea controlului asupra „dinamismului”: daca pentru un pian loviturile pot fi mai tari (forțe) sau mai slabe (piano), pentru un clavecin aceasta nu este posibil.
Clavecin () [Corola-website/Science/317652_a_318981]
-
și tastieră (viori, viole): atacarea corzii, urmată de alunecarea mâinii pe tastieră (denumirea efectului în limba engleză este "slide"). Eficacitatea tehnicii diferă de la un instrument la altul; de pildă, la mandolină folosirea ei este foarte limitată (o variantă poate fi ciupirea corzilor în mod repetat pe măsură ce mâna înaintează pe tastieră - așadar, o combinație cu efectul de tremolo). În cazul chitarei, există mai multe posibilități pentru executarea de glissandi și portamenti, nespecifice însă repertoriului cult (clasic). Controlul nu foarte precis oferit de
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
cu corzi de oțel, iar muzica contemporană se va executa la ambele, în funcție de indicațiile din partitură. La chitară se poate cânta folosindu-se exclusiv proprietatea acustică a corpului chitarei (în care se propagă undele sonore create de vibrația corzilor la ciupire) sau folosindu-se un amplificator (potrivit atât la chitare electrice, cât și la cele acustice) ce crește în intensitate și modelează, în funcție de preferințele chitaristului, semnalul captat de dozele electromagnetice montate în apropierea corzilor. Chitarele pot fi folosite atât de instrumentiști
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
acustice) ce crește în intensitate și modelează, în funcție de preferințele chitaristului, semnalul captat de dozele electromagnetice montate în apropierea corzilor. Chitarele pot fi folosite atât de instrumentiști dreptaci, cât și de stângaci. În general, chitaristul folosește mâna cu care scrie pentru ciupirea corzilor; degetele celeilalte mâini vor apăsa corzile pe taste, pe rând sau simultan (pentru acorduri), activitate ce implică un alt fel de coordonare din partea creierului. Raționamentul este valabil pentru toate instrumentele cordofone cu tastieră (de exemplu, cele din familia viorii
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
of Western Bop”. De-a lungul anului următor, Elvis va înregistra încă 4 piese pentru casa de discuri Sun. Reprezentațiile upbeat sunt considerate piatră de temelie pentru stilul rockabilly: „tempo-ul agitat” (cum îl descrie Peter Guralnick) cu slap bass, ciupirea chitarei, multe ecouri, strigate de încurajare, sunetele teatrale cu treceri bruște de la falsetto la bass și iar de la capăt. Până la sfârșitul anului 1954, Elvis l-a întrebat pe D.J. Fontana (un toboșar nefolosit la adevăratul sau potențial de către Louisiana Hayride
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
convexe. Acest model de arcuș explică mai bine denumirea lui (vezi arc). Există elemente specifice de notație muzicală pentru execuția cu arcuș. La instrumentele în cazul cărora se folosește în mod obișnuit arcușul, prezența lui se notează cu "arco"; dimpotrivă, ciupirea corzilor cu degetele se notează "pizzicato" (abrev. "pizz."). Notația "arco" nu va apărea implicit, decât pentru a marca încheierea unui pasaj în "pizzicato". Notațiile pentru "legato" sugerează folosirea unui singur „arcuș” (adică evitarea mișcării arcușului în direcții diferite) pentru mai
Arcuș () [Corola-website/Science/313462_a_314791]
-
Hárpa (pl. harpe, s.f.) este instrument muzical care are coarde întinse vertical și paralele cu una dintre lațurile unui cadru triunghiular. Coardele au lungimi și acordaje diferite. Face parte din categoria instrumentelor cu coarde ciupite. Ciupirea coardelor e făcută cu degetele de la ambele mâini. Lexemul harpa apare și cu alte nume: harfa (cf. germ. Harfe), arpa (cf. grecul, it., spaniolul și iudeospaniolul arpa, si turcul arp), arfa. Harpa este unul din cele mai vechi instrumente, ea
Harpă () [Corola-website/Science/314606_a_315935]
-
forme diverse. Se menționează existența unei "muzici de cult", alături de "imnurile" cantate pentru împărat, ca și o bogată muzică a poporului. "Instrumentele muzicale" ale acelei perioade erau destul de variate că forma și sonoritate: "instrumente cu coarde", ce produceau sunete prin ciupire, frecare sau lovire: de percuție, cum erau gongurile de mari dimensiuni ale căror vibrații largi și grave erau menite să asigure atmosferă în oficierea cultului, iar mai apoi, în cadrul spectacolelor de teatru, instrumente de suflat, răspândite prin mai multe tipuri
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
Instrumentele de bază erau "lira, chitară" și "aulosul", care dezvoltându-se au creat o adevarată epoca a artei interpretative, cunoscută sub denumirea de "chitarodie" și "aulodie". "Chitară" era un instrument de acompaniament al vocilor ale cărui sunete se obțineau prin ciupirea corzilor. "Aulosul "era un instrument de suflat cu numeroase variante: unele simple, tuburi cu găuri (că fluierele actuale) altele,având în locul în care se sufla, o ancie asemănătoare cu cea a oboiului de astăzi. În anul 146 î.Hr., cetățile grecești
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
poate fi numit doar coarde (denumirea este folosită cel mai frecvent în legătură cu instrumentele de acest fel care intră în orchestra simfonică - vioara, viola, violoncelul și contrabasul). Coardele sunt puse în vibrație prin diverse procedee, dintre care cele mai întâlnite sunt: ciupirea, lovirea și frecarea. Construcția fiecărui instrument muzical avantajează doar una din aceste metode de execuție, deși sunt posibile (și uneori chiar folosite) celelalte procedee. Probabil sunt cele mai vechi instrumente cu coarde inventate în istorie. Sunt ciupite cu degetele ori
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
în secția ritmică a ansamblului), iar duratele produse nu pot fi prelungite după voia interpretului decât prin repetarea rapidă a înălțimii dorite (procedeul se numește tremolo). În cazul executării de acorduri ample sau complexe ca sonoritate, este preferată arpegierea lor (ciupirea pe rând a coardelor). Coardele ciupite au fost folosite foarte mult în Renaștere și Baroc, fiind apoi înlocuite de coarde lovite sau frecate din cauza sonorității lor discrete, problematice pentru concertele date în săli de mari dimensiuni. Revenirea lor s-a
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
apariția mijloacelor electrice de amplificare a sunetului unui instrument; de asemenea, interesul sporit manifestat pentru muzica veche a avut un rol semnificativ în reafirmarea unor instrumente abandonate de secole. Exemple de instrumente cu coarde: Procedeul de execuție este asemănător cu ciupirea. Pentru punerea în vibrație a corzilor, se folosesc ciocănele ale căror capete sunt îmbrăcate în pâslă - ele sunt fie mânuite de interpret (în număr de două, fiecărei mâini revenindu-i unul), fie acționate prin mecanica instrumentului. Cele mai cunoscute instrumente
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
un violoncel. Se cuvin amintite și membrele din familia violei (viola da braccio, viola da gamba, viola d'amore, violone ș.a.) folosite în special pentru interpretarea partiturilor de muzică veche. Sunetele originează cu vibrația coardelor (produsă cu un arcuș, prin ciupire sau prin lovire). Frecvența de oscilație a unei coarde, care determină înălțimea sunetului, este dată de trei factori: lungimea coardei, greutatea coardei pe unitatea de lungime și tensiunea din coardă. Coardele produc un sunet de volum redus. Din acest motiv
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
de distrugere, care nu au nici o cauză imediată sau verificabilă. Există situații când obiecte neînsuflețite să fie ridicate și aruncate;se aud zgomote, cum ar fi lovirea, sau chiar voci umane, precum și atacuri fizice asupra ființelor umane, cum ar fi ciupirea, mușcătura, și lovituri. Cazuri singulare de poltergeist adesea variază în durată de la câteva ore până la câteva luni Activitatea poltergeist a fost adesea considerată a fi locul de muncă a fantomelor răufăcătoare. Potrivit lui Alan Kardec, fondatorul de spiritism, fenomene le poltergeist
Poltergeist () [Corola-website/Science/323232_a_324561]
-
afectat de formarea picăturilor de apă. Pe măsură ce aburul se destinde, el se răcește și se condensează, formând picături care lovesc paletele turbinei, determinând atât reducerea forței asupra lor, prin "pierderi (termodinamice) prin umiditate", cât și fenomene de eroziune și pitting (ciupire), deteriorând paletele. Cea mai simplă cale de evitare a problemei este supraîncălzirea aburului. Prin asta, în diagrama T-s prezentată mai sus punctul 3 va fi situat deasupra domeniului bifazic și mai la dreapta, astfel că în urma destinderii aburul care
Ciclul Clausius-Rankine () [Corola-website/Science/318657_a_319986]
-
taste - spre deosebire de luth-ul european - și o cutie de rezonanță în formă de jumătate de pară. Aspectul lui este extrem de asemănător cu cel al lăutei - sau cobzei - românești, cu care de altfel se și înrudește îndeaproape. Coardele sunt acționate prin ciupire cu ajutorul unei pene. Luth-ul oriental avea la origine patru coarde, cea de a cincea fiind adăugată începând cu sec. X. Ulterior, coardele au fost dublate, pentru o rezonanță amplificată. În lumea muzicală arabă contemporană sunt utilizate mai multe tipuri
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
diverse tipuri de apogiaturi și arpegieri) sunt opțiuni de limbaj puse în slujba evocării sunetului de chitară idiom al muzicii flamenco prin excelență. Astfel, în „comentariile” instrumentale recunoaștem simularea tehnicilor de atac specifice acesteia rasqueado și punteado, reprezentând arpegierea sau ciupirea corzilor. În plan interpretativ, acest aspect se va reflecta într-o modalitate de percutare accentuată a atacului la nivelul claviaturii, însoțită de o articulație „activă” a degetelor. În plus, așa cum îndemna și Walter Gieseking se va urmări evitarea alterării impresiei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
numere” de spectacol, o formă de concepție care semnalează evidente afinități cu maniera de juxtapunere a secvențelor cinematografice. Tabloul umoristic se dezvăluie începând cu primele rezonanțe ale preludiului, în care identificăm sonoritățile de banjo (instrument cu 5 coarde acționate prin ciupire, element important al trupelor de jazz) și tobe ale trupelor de music-hall. Nuanța de ironie și stângăcia menestrelilor apar difuzate de prezența frecventă a apogiaturii triple (les „gruppetti” sur le temps - grupetele pe timp), prin intermediul accentelor impuse de marcato sau
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]