6 matches
-
la unison mințile noastre! Și am intrat. Atunci n-am știut, aveam să aflăm pe urmă, pășisem în ograda Șefului de Post al satului. Paralel cu o casă înaltă ca un conac, albă-lucie în lumina lunii, se ținea mândră o clădărie scundă, însă lungă-lungă, cunia și grajdul cailor omului. În fața bucătăriei luminate de un Petromax, o masă uriașă chema înspre rotundul ei de lemn la... mâncare, căci în mijloc trona, trântită direct, o mămăligă uriașă, cât roata carului, iar în jur
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1434260875.html [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
bucuria o știam ... Aveam atuncia 12 ani. ----------------------------------------------- Publicată în „VREMEA”, an XIV, nr. 676, din 29 noiembrie 1942 REALISM Mă suflete, tâlhar de primăveri, De azurii migdale și tării Întoarce și tu coarda pe averi Și te ridică’n sure clădării. Privește, am rămas doar noi calici, Cu tidva și cu tolba de imagini - Din rime potrivim mereu panglici Și’n buzunar ne miaună paragini. Ce te mai uiți la acatiste și iconi, La glorii afumate, la candori ? Imită larg atâția
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/ion_pena_1487583813.html [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
așeze încă o dată în patru labe și capul meu, fără sprijin, răsucit brusc în jurul gâtului la o sută optzeci de grade, să mi se oprească, cu ochii plesniți, pironiți spre bolta cuptorului. Atunci mă voi opri iar o dată, până când întreaga clădărie a trupului se va prăbuși pentru totdeauna pe pulberea fină a măruntaielor mele prefăcute în cenușă. Omul cu drugul de fier va deschide apoi capacul iadului de foc, să sfărâme ciolanele înnegrite, insuficient carbonizate. El va găsi mădularele piticului, înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
corpul unei ființe superioare sau inferioare. Încolo, credințele budiștilor sunt adeseori contradictorii. Astfel ei adoptă dogma ateismului și dogma transmiterii transmigrării sufletelor. CEREMONII LA MOARTE. Obiceiul este de a duce mortul afară din oraș spre a-l arde pe o clădărie (un rug) împrejurul căreia stau numai BONZII (preoții lor). Asistenții duc în vârful unor lănci, coșiri pline cu bucățele de hârtii care zbor în aer sau bandiere încărcate cu inscripții pioase. Cel mai mic din copii mortului pune foc căldăriei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se pogoară la Pluton, care-i cere socoteală de faptele sale. În timpul lui Cesar nemurirea sufletului era pusă la îndoială. Ceremonii la moarte. După ce mai întâi se spăla corpul mortului și se stropea cu parfumuri prețioase se așeza pe o clădărie (rug), tăindu-i-se un deget care trebuia îngropat separat. I se deschideau ochii, ca și cum pentru a-i arăta cerul; i se punea un ban în gură și apoi, dând foc clădăriei se întorceau cu spatele spre el. Toate obiectele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
stropea cu parfumuri prețioase se așeza pe o clădărie (rug), tăindu-i-se un deget care trebuia îngropat separat. I se deschideau ochii, ca și cum pentru a-i arăta cerul; i se punea un ban în gură și apoi, dând foc clădăriei se întorceau cu spatele spre el. Toate obiectele iubite de repauzat se ardeau împreună cu dânsul. Teutates (Druizii). Druizii aveau o grijă deosebită de a propaga credința în nemurirea sufletului, spre a inspira Galilor curajul de a se omorî și a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]