105 matches
-
a ceea ce n-a fost să fie: "zevzecule/ desenezi femei fermoare/ deschizîndu-se pînă la capăt sub nările tale umflate/ înțepate de viespi de muște/ sorbindu-ți/ măduva din șira spinării/ amintirile// zevzecule/ la capătul viziunilor tale e seară/ în urechile clăpăuge rîmează mistreții șaradelor/ frînturi din elocința veche a zeilor/ putrezesc în mulajele norilor// ca într-un pîntec enorm golit de organe/ în capul tău se aprind filamentele/ substituind ceea ce nu poate să existe..." (Cap sec)-. Adică însăși antipoezia pură.
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
năimiți pe față puterii (oricare-ar fi ea, de stânga, de dreapta, de centru, de dedesubt, numai putere să fie!), întunecă ecranul cu gângăveala, reaua-credință sau imbecilitatea lor. Și uite-așa, semidocți plini de râvnă, slugoi înnăscuți, prostovani cu urechi clăpăuge, demoazele siliconate ajung să dea tonul gustului și tonul gândirii în scumpa noastră patrie! Dacă ruptura schizoidă între ce scrii ca "jurnalist independent" și ce publici ca director de ziar a devenit o cutumă ce nu pare să mai supere
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
spre un tată de familie care împreună cu o femeie în vârstă, consoarta sa corpolentă, puternic fardată, și cu o palidă fată, consuma un hartan de miel. "Un exemplar autentic, împachetat în inele de grăsime; privește-i pungile de sub ochi, urechile clăpăuge, un adevărat model!..." Clientul astfel descris și luat în derâdere începu să se agite. Își înălță fruntea cât putea de mult, continuând să rămână așezat, apoi se întoarse spre o masă învecinată cu expresia de ocară boche. Mă ridicai și
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
se-ntorsese de acolo sută la sută indiancă, având valize întregi de sariuri, brățări, inele și cercei. Așa se face, deci, că de la Avaramu-o-o-o-o la Narghita, plus severul profesor de balet, l-am inventat pe Maharajah, "unchiul" meu, zis Solomon, clăpăug, miop, vag corpolent, dar în nici un caz gras. Fusese necesar să îl creez și fiindcă de acasă la școală și înapoi aveam mult timp liber, iar prietenele mele balerine, anume Grațiela și Adriana, nu puteau să-mi umple acest timp
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
limba. - Și tata tău cum e? S-a purtat elegant. A admis că e năsos și are ciorapii cîrpiți. Și am convenit și eu ca e bun, pentru că ne dădea halva. - Dar Măricica? Am facut-o praf amîndoi. Toanta, șleampăta, clăpăuga, am distrus-o. Ne-am distrat ceva... Fredi rîdea că la teatrul cu șfori, parcă dăduse strechea în el, se agață de crengile părului și-și dădea drumul. După care, se caută la coiut. - La mine nu se umflă. Și
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
spună ceva. Cine știe ce trăsnăi mai spuneau copiii? A continuat cu cifra cinci, dar hărmălaia copiilor nu s-a mai oprit. Nu știu de unde-i aduceau să defileze prin fața ei, roșie ca focul, toți amărâții satului: ciungi, cocoșați, șchiopi, cu urechi clăpăuge, burtoși cu picioarele târsâite pe pământ sau cu burta prin cer, grăsane cu siluete otova, o menajerie ciudată cu diferite comparații trăsnite, încât biata domnișoară Iulia își făcea cruce în gând de ce-i auzeau urechile. Însă nu se supăra. Zâmbea
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
ei cu Napoleon! Extraordinar! strigă vesel Virgil. Vine și Tomiță! Asta-i javra lui! O cunosc! Bine-ai venit, Napoleoane, măi javră pătată, măi! Și, plin de duioșie față de solul patruped al lui Tomiță, îl strînse la piept mîngîindu-i urechile clăpăuge. Sosi, într-adevăr, după puțină vreme și Tomiță. Avea în spate o lopată, iar în mînă un pachet cu biscuiți. După ce rîse din belșug, fericit că se află și el acolo, spunînd cîte o vorbă potrivită fiecăruia, oferi biscuiții, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cum face toată lumea bună aici, la Paris. Să dea ochii peste cap și să-și treacă degetele prelungi (moștenire de la Dominique) prin chica blonzie, care-i îmbracă lejer gâtul, până la umeri, ferind de ochii cârcotași o pereche de urechi discret clăpăuge și ușor ridicole în contextul profilului fin, de rus alb, îmbrăcat franțuzește, al posesorului. Încă două ore până la întâlnirea cu Dominique. O va lua de la gară, se vor îmbrățișa, el îi va spune că e frumoasă, ea îl va găsi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
meditativă, lunecoasă, apoasă, chiar respingătoare, dacă observatorul ar fi fost un pic mai atent la toate detaliile. Capul, acoperit de o claie de păr blond-murdar, nepieptănat, i se mișca ușor dintr-o parte în cealalată, iar căștile plasate pe urechile clăpăuge informau privitorul că posesorul lor se afla pierdut într-o cu totul altă lume. Trântise rucsacul cu cadru metalic pe bancă, alături de el, iar celălalt nu schițase niciun gest. Făcuse doar un semn, cu degetul arătător, către culmile cu capișon
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a gata. Îmi e milă de tine, rumegătoare palidă și scheletică și vreau să te educ, să-ți lărgesc orizontul, să te Învăț ce Înseamnă ficțiunea. -Ficți.... cum ai spus? Ce cuvânt e ăsta? Kawabata se scarpină Îndelung pe după urechea clăpăugă, părând că o insectă nevăzută și-a Înfipt acul În scăfârlia lui nespălată de astă vară, când Antoniu i-a curățat-o cu o coajă de săpun, cu forța, deșertând o găleată de apă călie pe ea. N-am reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-o chiuvetă veche, probabil din fontă, relicvă a unui interior de bucătărie trist, mohorât, sunt spălate oale, crătiți din metal, fiind lovite, izbite de chiuvetă de mâini grăbite. Camera paralelipipedică În care locuiesc, proprietatea unei bătrâne hrăpărețe, cu urechi clăpăuge și piei curgându-i ca albiile unor râuri secate, cu minte vicleană și ochi atenți, e o Încăpere vândută de ani de zile Într-o Înșiruire de Întâmplări grotești, În funcție de: anotimp, preferințe culinare, constipație, flatulență, inflație, știri t.v., Loteria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bâzâie pe lângă urechile mele. Râd prostește privind o măturătoare grasă , care gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine cu urechi clăpăuge ca ale mele. E flămând și miroase bucățică cu bucățică asfaltul. Îl mângâi și se gudură, dă din coadă. Așa mă bucuram și eu când mă duceau părinții la mare. Eram un copil cuminte și frumos și adulții mă mângâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să lupte cu propria memorie și să aducă la suprafața ei frazele lăsate de izbeliște atâta amar de vreme, Antoniu așează pe scândura-birou caietul, ascute unul din creioane, se foiește , mângâie câinele care tresare În somn și-și mișcă urechile clăpăuge, și, Încet, Încet, cu teamă, ca un hoț ce pândește, să adoarmă stăpânul casei, ca să poată fura, Începe să scrie... Sindromul Da Vinci ,,Astăzi, 13 septembrie, redactorul-șef al celui mai important cotidian din țară, s-a trezit la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bretonul care-mi atingea sprâncenele prin clasele primare (așa cum era el, lins și stupid, moale și bleg), din chica care se strângea la spate în coadă de rândunică, răsfrântă peste gulerul cămășii, din perciunii lungi care-mi mai mascau urechile clăpăuge, dar îmi ascuțeau și mai rău bărbia, în fine, din toate podoabele astea capilare care în fond nu erau cine știe ce, dar erau, a răsărit o chelie pe cinste, nu genul O. Paler, dar nici departe. O să vă întrebați cum naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
obicei îmi trăgea palme peste ceafă și zicea că am capul ca o lubeniță, care după fiecare etapă ori meci din cupă mă alerga, mă prindea, îmi sucea mâinile la spate și-mi dădea bobârnace în urechi (și ce urechi clăpăuge!) până când mă ustura așa de tare că începeam să plâng și, când plângeam, lui i se părea că accept și recunosc că Nelu Oblemenco e mai bun ca Lucescu, Lucescu care în vremea aia nu era nea Mircea, era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ieșit de patru kilograme trei sute din burta mamei) provoacă o mulțime de schimbări, tot nu-și va reprima uluirea și nu se va mulțumi să recunoască în noua fizionomie (a mea, dar într-un fel și a lui) doar urechile clăpăuge și ochelarii de pe nas. Pe urmă, în seara în care mama prăjea cartofi și nu bănuia că o barză își va face cuib în burta ei și-l va cloci pe Matei, Filipul mic a scris pe-un șervețel, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
duzină din divizia B. Lucrurile au însă logica lor, așa cum și misterele (unele) se dezleagă într-o bună zi. Mai întâi, în preistoria familiei, o fată brunetă și subțire l-a întrebat ceva în șoaptă pe-un tip scund și clăpăug, chiar în timpul unui examen de admitere la facultate, mai precis la Filologie. El, care trebuie să fi citit pe chipul fetei o naturalețe semeață, s-a fâstâcit puțin, a ridicat stiloul de pe coala velină și, măcar din orgoliu, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de-a lui Giani Morandi sau de-a Pompiliei Stoian. Din genericul de final, putem afla că rolul fetei brunete și subțiri a fost interpretat de mama, pe-atunci în vârstă de 18 ani, iar cel al tipului scund și clăpăug de tata, care tocmai se certase cu tata-mare și, neavând unde dormi, înnopta într-o tutungerie, pe-o saltea înghesuită sub tejghea. Și mai e un amănunt: concursul de atletism s-a desfășurat pe Republicii. Pe urmă, tot în epocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de sprijin și plasă), cum se vede o dată la un sfert de secol. Cu capul lucind ca un bec, acel suporter mărunțel, în al cărui buletin de identitate, la rubrica locul nașterii, stătea scris Săcele, trebuie să fi arătat mai clăpăug și mai cătrănit ca niciodată. Pauză de fumat. Și, cum n-o să-mi aprind țigara sub ochii lui tata, am să ies puțin din poveste și am să-l caut pe Matei. Noi, frații Florian, avem de lămurit niște chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nemaipomenit, era ca în comediile cu Stan și Bran, erau singurele care îl făceau să rîdă, avea abonament la Aro pentru asta, nu era niciodată singur cînd se făcea așa ceva, se costumau cît mai obișnuit, pălării gri cu borul mare, clăpăug, raglane la fel de cenușii ori costume de gata de la Cehoslovaca, coechipierul era mereu George Stan, un fel de nepot al lui Emanuel Stan, directorul Siguranței, o ciudățenie în Serviciu, pentru că Mihai Mihail dorea să fie absolut autonom, să nu aibă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aranjament făcut în numele firmei Mott de către Leonard Bîlbîie, aranjament despre care cei de la firmă habar nu aveau. De asta îi și plăcea lui Radul Popianu de Leonard Bîlbîie, putea și făcea mult mai multe decît arăta figura lui domoală și clăpăugă, timiditatea oarecum afișată, de asta își dăduse seama la timp, un aer de adormire care plutea în preajmă. Descoperise, nici nu se putea altfel, doar era deșcă bătrînă, că Leonard Bîlbîie nu era nici pe departe așa cum arăta, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
formală, e un aviator, domnule!" Bîlbîie păru surprins o clipă, poate nu-și închipuise niciodată că reîntîlnirea sa cu prințul va decurge așa, să ajungă să-i facă un serviciu pentru că îl roagă, apoi zîmbi, dezvelindu-și larg dinții, urechile clăpăuge se înroșiseră pe dată, "ah, dar nu-i nici o problemă, eu n-am nici un complex, excelență, eu nu sînt aviator!" Și îl prinse de mînecă trăgîndu-l ușor, ca pe un copilaș, pînă în mijlocul grupului, Balbo tocmai arăta cum se execută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
însemna sfîrșitul nu doar al carierei sale, ci și al celei mai grozave aventuri din cîte trăise pînă atunci. Iar, pe deasupra, era și destul de întuneric ca să mai poată zări ceva în ochii întredeschiși, a batjocură? Îl înfuriaseră cumplit urechile lui clăpăuge și și-a pierdut cumpătul. Dar pînă atunci urmau să se petreacă destul de multe lucruri, în acea clipă de nebănuit, de neînchipuit, Leonard Bîlbîie nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-a urmărit cu privirea: amuzat, "ca doi cățelandri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Unul din opt milioane de copii suferă de sindromul progeriei Hutchinson-Gilford. Un defect genetic al proteinei lamin A care provoacă dezintegrarea celulelor. Le îmbătrânește de șapte ori mai rapid. Ceea ce înseamnă că domnul Whittier, cu dinții lui înghesuiți și urechile clăpăuge, cu țeasta lui brăzdată de vinișoare și ochii exoftalmici, are corpul unui bătrân de 126 de ani. — S-ar putea spune..., le zice el mereu femeilor înger, risipindu-le îngrijorarea cu un fluturat al mâinii ridate, s-ar putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dezvelită cu mare pompă pe când autorul ei nu avea decât șaisprezece ani. Arăta Însă de cel puțin douăzeci. Fruntea, mai ales, impresiona. Atât de Înaltă, Încât restul feței nu mai interesa pe nimeni. Din păcate, Întrucât Grațian avea două urechi clăpăuge, ochi cafenii prietenoși și o gură cu buze groase peste o bărbie de masticator. Doar nasul era perfect. Citise toate cărțile din biblioteca liceului și dorea să ajungă regizor de film. O meserie de care cei din cartier n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]