167 matches
-
Pe bună dreptate, I. Negoițescu arată că "atitudinea lirică argheziană fundamentală este aceea a unui necredincios chinuit de necredința sa, a unui ateu religios. Iată de ce, mai puternică decît sentimentul prezenței ipotetice a lui Dumnezeu, este totuși starea de perpetuă clătinare a conștiinței, incertitudinea existențială a eului liric, neantul invadînd de peste tot omul înfrînt, strivit între stepa de jos și stepa de sus, impunîndu-i chiar un simțămînt de rușine existențială". În virtutea antenei sale foarte receptive la "demonia creației divine", după cum se
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
genuri "incerte"). Nici criteriul zonal nu este pur - avem de-a face mai degrabă cu un criteriu al prieteniei, care seamănă și acesta cu spiritul Matrix sensibil în manifest... O. Nimigean își avertizează cititorii: "Un alt obiectiv îmi cerea, la clătinarea amicițiilor, în pragul inevitabilelor despărțiri și lîngă peretele invizibil prin care, unul cîte unul, sîntem aspirați de sistem, să ne adunăm pentru prima și - poate - pentru ultima oară într-un portret de grup. Grup în care singurătățile ireductibile ale fiecăruia
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
unghii nu se mai ia pe călcâile crăpate nu se mai duce acasă De aceea nici potcoavele nu mai poartă cai. Crepuscul Crepuscul de amiază de septembrie când domni și doamne pe scaune de pai în cești fierbinți mânuiesc lingurița Clătinare de capete cu pălării de margarete miresme de tutun de pipă de sertare vechi Când brusc în vârful buzelor mătușa Lenore observă Vai mă dor bătăturile cred că se schimbă veacul Deja pădurile digeră rugina Evului Mediu. Proces verbal, 29
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
departe n-am cum să trăiesc... O, mai departe n-am cum să trăiesc! E-atîta umilință și rușine În trupul meu cu miros pămîntesc, Care-a plecat cîndva din rai cu tine, Lăsînd copacul sterp, șarpele mort Și fluturii în clătinare dulce... O, mai departe nu știu cum să-mi port Sufletul plin de pofte. Clipa-și duce Hoitul suav în spate ca pe-o cruce... Cum stau și scriu... Cum stau și scriu, îți simt suflarea-n ceafă, Cu aripile mă îmbrățișezi
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7887_a_9212]
-
între bătăile ceasului un relief se mișcă, tragic înapoi, dureros înainte, mor lucrurile de contururi precise, strigă un gând strivit de cuvinte, Se-ntunecă nu doar când soarele-asfințește, și ochiul i se-nchide obosit, un relief se mișcă și-n clătinarea noastră, desăvârșim un altfel de-asfințit, E asfințitul care nu se vede, în care agonia urcă-n rang... și după ce colindă lumea toată, se-ntoarce-n chip de bumerang... Plecat din mine îmi spune umbra c-am plecat din mine
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
epeș, înscriindu-l pe domnitorul valah întemnițat de Matei Corvin în fila lui de istorie. Papa Pius al II-lea, cu ale sale Commentarii, crudul Mahomed al II-lea, de a cărui figură se leagă căderea Constantinopolelui și alte cumplite clătinări ale Crucii, vărul Ștefan (cel Mare), apărând ca un grobian plin de succese, ori intrigantul Matei care, gelos pe victoriile lui Vlad, a manevrat astfel încât să-l facă prizonierul său: toate aceste personaje, rotite în jurul celui principal, au menirea de
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
Cum te vedeam, dimineața, pe rât, în lacrima lui Dumnezeu! Vitralii îngeri fuioare Joc de-a culorile Pe care norii le Știu trecătoare Intri-n poveștile Spuse pereților Lumile drepților Doamne, cereștile Vai, cât de scumpe ne Sunt așteptările Din clătinările Sfintelor cumpene Amăgitoare Lumea, comorile Pe care norii le Știu trecătoare Crochiu Un gutui pe-un răzor Frunzele, cerului spui-le Când sub umbrele lor Ard în aur gutuile Dealuri sui și cobor Crengile știu aleluile Când sub crucile lor
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
printre plopi, printre frunzele aplecate - sosii ale iluziilor răcoroase; Viața și ea, fără ecou, atârnă asemenea ploii de cerul neștiut, cer cufundat în gândurile lui Dumnezeu. Vers îți aștern liniștea la picioare, calci pe ea, ți se aude inima bătând. Clătinare Marea își clătina nisipul aurifer. De sub apă, se auzeau pașii căutătorilor ce cu greu își puteau lepăda încălțările de aur o dată cu peticele de carne sângerânde. Marea își clătina nisipul aurifer. Profesorul și moartea Haideți, domnule profesor, să bem, e o
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
totală discordanță cu spiritul vremii și cu calitatea de membru UTM. Mă legănam în speranța că profesorul nu va observa. Eroare! A observat. Pentru însemnările Ťireverențioaseť mi-a elogiat spiritul critic, iar deviza de pe prima pagină i-a atras o clătinare din cap și un vag surîs ironic, sancționînd mai mult lipsa mea de gust decît ieșirea din canoane. Filele sînt îngălbenite, cerneala decolorată... în faptul că, pînă astăzi, caietele s-au păstrat întrezăresc o dovadă a afecțiunii pentru profesor. Nu
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
la ferești, rugăciuni și vitralii mesaje de dincolo prin ziduri vibrări de cupole, sub genunchii tăi cenușă de clopote... De la fereastră De la fereastră urmăresc desfrunzirea peisaj fantomatic vara răsfoită de vânt o zi, o lună, apoi orga plopului împăcat sub clătinările iernii... nimeni nu întreabă nimeni nu așteaptă răspuns De mirări căutat De mirări căutat Ca de-un blestem ocult Jumătate mă zbat Jumătate exult Nici nu știu ce mai sânt Căutând împrejur Câteodată pământ Câteodată azur Să te bucuri! îmi spun Și
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
Atunci deprinsesem gustul dezastrului și încrîncenarea cîinoasă a omului care, ani de zile, nu mai putuse crede în nimic. O priveam pe Mihaela cum își scutura părul cu același gest zmucit și atît de fermecător de altădată, un fel de clătinare a frunții repezite în sus, într-o mișcare pe care odinioară nu mă săturam să i-o privesc, sorbindu-i chipul, șuvițele încolăcite și marginile buzelor ei. Am făcut cîțiva pași pe trotuar și, privind-o pe furiș, am încercat
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
Odilon Redon tandru și blînd, la contactul mîinii care încerca să le rînduiască armonios. Mi-a revenit simetric, de departe, litania unui poet uitat, - „Ce îndurător și bun ți-e gîndul, în preajma florilor plăpînde!” Și mi-am spus, în această clătinare de nepătruns : Oare știm, cine chiamă pe cine?
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
livrești/ Tot căutând pe unde-ai mai fi, dacă mai ești/ Si ocolind «corola» de taine și «minuni»/ Din ce părea să fie, încerci să mai aduni.// Nu timpul - zbor de grauri, - știe de tine. Tu-l știi/ Căzut în clătinarea de sub bătaia puștii.” Ritm, asianism, muzicalitate, delicatețe, cultură, nostalgie, tensiune, spaimă, echilibru, introspecție, sinceritate. Toate acestea fac ca poezia din Gravuri să fie una autentică, fără vârstă, fără riduri.
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
întîlnești la Vasile Lovinescu sau la Rudolf Steiner. Nu-i iubești și nici nu-i înțelegi cu totul, dar simți ca pe o evidență că în mintea lor s-a petrecut ceva: o ruptură sau o inversare de orizont, o clătinare sau o răpire. Nu actul în sine contează, ci expresia fățișă cu neputință de simulat a unei experiențe spirituale. La Lovinescu sau Steiner sunetul trăirii e patognomonic. Că e sminteală la mijloc e foarte probabil, dar emoția acelei sminteli trece
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
în valoare, la cote superlative. În arhitectura epică se despart două nivele: cel al acțiunii cotidiene, sub semnul monotoniei, reprodus fidel, dar care nu aspiră să influențeze mersul lucrurilor și celălalt, curentul subteran, care transpare la suprafață doar prin convulsii, clătinări de echilibru. O tehnică de acest gen a utilizat și Faulkner în romanul Sartoris. Undeva, în decursul relatării, e strecurată o aluzie (extrem de vagă) la o imagine îngropată în memorie, refulată. Scriitorul împrumută unghiul de observare al eroului său care
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
fi al geniului e precocitatea. Marile idei sunt un privilegiu al tinereții, și de aceea maturitatea e doar o stagnare care pregătește declinul, cu preschimbarea obișnuinței în amintirea placidă a aceea ce ai fost odată. Și al doilea simptom: o clătinare lăuntrică de ritm vertiginos, ca preț al sclipirii cu care te-a dăruit destinul. În matematică sănătatea psihică e o raritate, ba chiar un handicap: Evariste Galois, Blaise Pascal sau Carl Friedrich Gauss nu au excelat în armonii umorale. E
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
se vor tot bate, tu vei dormi mereu../ Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu.../ Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu..." In acest poem se remarcă de la început caracterul mobil, muzical al orizontului material: freamătul frunzelor, clătinarea salcâmilor, curgerea apelor. Pe de altă parte, bătaia vântului de toamnă, amplificarea umbrei, plânsetul apei conferă acestor mișcări dimensiunea mutabilității universale, a permanentei schimbări care ritmează perpetuitatea somnului morții. "In felul acesta, are loc convertirea spațiului fizic în spațiu psihic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
muncitorească, și să ne revedem cu bine, oricând, scumpi reprezentanți ai clasei muncitoare." (Un troznet repetat se auzi ca de puști descărcate, - între bâtele ridicate în sus, erau pe acolo și câteva kalașnikovuri...) Vocea marelui dispărut, sonoră, dar șugubeață, cu clătinările ei din cap, mai rosti câteva cuvinte, care însă nu se mai deslușiră... Și, parcă obosit, se întinse comod în raclă cu... picerele înainte, cum zice poporul, precis, orișicât. M-am trezit în zori de uguitul tare al unei perechi
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
lăuntrică. Iar articolul de față se sprijină pe cea de-a doua posibilitate. Dacă nu încercăm să asociem fondul liric al scriitorului cu acea dispoziție mirabilă grație căreia omul acesta putea sta încremenit într-o livadă, privind zburătăceala vrăbiilor, cercetînd clătinarea crengilor de vișin și contemplînd volbura norilor aducători de furtună, și toate acestea cu o atenție de copil absorbit care uita pentru o vreme că trăiește într-o epocă cînd țara duhnea sub cizma soldașilor ruși, dacă uităm apoi că
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
să numești forța a cărei prezență îți influențează hotărîtor gîndirea. Și cum credincioșii încep să se poarte după cum le dictează spiritul epocii, tocmai din el se va desprinde semnele declinului ecleziastic: prezența tot mai firavă a sătenilor la oficierea liturghiei, clătinarea rigidității moravurilor și ștergerea treptată a autorității preoțești. Totul tinde să semene cu o piesă convențională la care oamenii iau parte cu sentimentul din ce în ce mai stînjenitor că sunt complicii unui simulacru. Pînă și preotul se supune duhului schimbării. Nu se mai
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
treabă. — Vrei să spui că toate astea s-au pus În scenă pentru tine? am Întrebat-o, arătându-i sutele de persoane și de mașini blocate În trafic. — Sunteți pe mână, nu? a chestionat-o Gioconda pe fata speriată, până când clătinarea acesteia din cap i-a potolit avântul. — Trebuie să existe totuși o explicație, a spus Gioconda. — Și dacă nu există? a Întrebat fata, tremurând sub brațul protector al prietenului. Întotdeauna există, a precizat, cu buzele strânse, Gioconda. — Păi, să le
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care i-a făcut pe protagoniști să stingă imediat lumina slabă. Noaptea, În singurătate Îmi Închipui un act sexual universal În care copaci, flori, păsări, aștri, pietre, munți, oameni, gândaci, șobolani, case, totul e un zbucium sexual ce produce o clătinare uriașă pe care o aștept cu respirația tăiată. Afară, Întunericul a Început să coboare ușor. În casă obiectele Își pierd conturul. Îi place Întunericul, se simte bine În el, abia atunci Își poate pune În ordine scenariile cele mai terifiante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fuseseră semne prevestitoare ale unei nenorociri de neocolit, Însă parcă numai el le văzuse. Marea se agitase săptămâni de-a rândul, iar pământul fremăta atât cât să stârnească suspiciunea unui cutremur. Într-o noapte, Adam fusese trezit de o asemenea clătinare, iar când se dusese la ușă și privise afară, cocotierii unduiau În toate părțile, cu toate că nu se simțea nici o adiere de vânt. Simțea că nu mai e sigur pe picioare, iar pentru o clipă n-a mai știut dacă nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bănuia că Ovidiu arde de nerăbdare să plece, îl cunoștea atât de bine, acum abia își strunea nervii. În cameră se lăsase tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă de pe un picior pe altul. Târziu observă lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie peste ridurile ce-i cutau obrazul, mari, limpezi, ostentative, oferite cu generozitate. Se auzea ceasul ticăind. Ovidiu nu realiză ce se întâmplă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fidorous în camera de control. M-am îndreptat de spate în fotoliu. Să-mi găsesc motanul era un lucru pe care-l puteam face, un lucru care nu necesita vreun proces de gândire. M-am ridicat în picioare, controlând ușoara clătinare pe care mi-o indusese whisky-ul lui Fidorous. Mi-am amintit atunci că rucsacul meu se afla încă la parter, dincolo de corpul de bibliotecă, în camera alcătuită din hârtii. Toate lucrurile la vremea lor, mi-am spus. Ia rucsacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]