170 matches
-
de simplu, singur mi-ai povestit data trecută cum e cu tipesa aia!" Tata începu să dea din cap de la stânga la dreapta, cu o adâncă nepăsare, care devenea și mai adâncă și mai plictisită pe măsură ce capul lui ajungea prin clătinări de decepție de la umărul stâng, la cel drept, și apoi încolo spre lume, în general, în sus spre univers... Se uita chiar în zare, nu mai ascultă restul explicațiilor mele, adică faptul că trebuia să trec prin trepte succesive... să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întrebare îndoielnică și periculoasă: Cum intră în sufletul omului, necredința intră atunci cu ea în el”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XLVI, 2, p. 221) „Căci de aceea am fost numiți credincioși, pentru ca fără clătinare să credem celor spuse, pentru ca deloc să nu ne îndoim”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, omilia I, p. 20) „Căci dacă aș fi avut credința, care vine din faptele pocăinței, aș fi putut să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
zic ? Se termină glorios într-un loc nu foarte luminat unde se telescopează vorbe de oameni mulți, o doamnă căreia nu-i văd chiar bine organul fonațiunii îmi povestește ceva destul de însuflețit, încerc să-i răspund cât mai neutru cu clătinări din cap de genul știu și eu?... sau nici nu mă mir, dar îmi scapă câte un nemaipomenit!, deși din tot ce aud nu reușesc să traduc în cuvinte chiar nimic. (Stau de vorbă cu A.P. despre înmormântările noastre, ale
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3097_a_4422]
-
forma exterioară a unor înfrîngeri secrete, iar ceea ce noi vedem ca semn de înnobilare socială e de fapt consecința unor degradări ascunse. Acesta e cazul lui Vasile Conta. O figură strălucitoare și efemeră, a cărei ascensiune s-a hrănit din clătinări lăuntrice. Născut la Ghindăoani (județul Neamț) în 15 noiembrie 1845, fiul preotului Grigore Conta a avut de mic un demon interior: un imbold aventuros spre viața trăită fără constrîngeri, în afara tiparelor de coerciție educativă. Ruperea familiei din peisajul copilăriei, odată cu
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
tata. Dacă vizitatorii continuau să sosească în același ritm, în curând aveam să fim nevoiți să mutăm o parte din mobilă pe coridor. —Bună, Jack, l-am salutat în cor. Tata ne-a aprobat salutul cu un zâmbet și o clătinare din cap. Vedeți voi, numele tatălui meu e Jack, iar la începutul anilor ’70, când jafurile erau știrile cele mai populare (de atunci trecute în umbră de abuzurile asupra copiilor), un unchi din America l-a salutat pe tata folosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plăcea să vă spun că, unul câte unul, toți membrii familiei au luat în mână câte-o furculiță și, în ciuda prejudecăților inițiale, au fost cuceriți de mâncarea mea sofisticată. Că ne-am îmbrățișat și cu niște zâmbete jenat-amuzate și cu clătinări din cap autocritice am recunoscut cu toții cât de mult greșiserăm. Cam ca într-un serial american. Dar nu pot să fac asta. Străbătută de frisoane și cu o față contorsionată, Helen a refuzat zgomotos să se atingă de mâncare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe loc uitându-se încruntat la mine. —Tu n-ai greșit cu nimic, am continuat eu șovăielnic. La replica asta, Adam a clătinat ușor din cap, cu o expresie întunecată pe chip. Ei, de fapt cred că a fost o clătinare a capului. Arăta foarte mult a clătinare din cap. Cu toate că fusese abia schițată, iar expresia lui Adam fusese foarte întunecată. Sigur, se poate foarte bine ca omul să-și fi ajustat poziția capului. Dar gestul ăsta a fost suficient ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Tu n-ai greșit cu nimic, am continuat eu șovăielnic. La replica asta, Adam a clătinat ușor din cap, cu o expresie întunecată pe chip. Ei, de fapt cred că a fost o clătinare a capului. Arăta foarte mult a clătinare din cap. Cu toate că fusese abia schițată, iar expresia lui Adam fusese foarte întunecată. Sigur, se poate foarte bine ca omul să-și fi ajustat poziția capului. Dar gestul ăsta a fost suficient ca să mă încurajeze să continui. Am crezut c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am gândit la Maurer, cât de mult însemnase o decizie de-o fracțiune de secundă. El fusese la pupitru, primise comanda, butoanele potrivite pe care să apese. M-am întrebat dacă să-l detest sau să-i mulțumesc: o simplă clătinare din cap și Nicolae Ceaușescu intrase în viețile noastre pentru două decenii și jumătate, ca un musafir viclean și nepoftit. Alesul se instalase în fruntea țării ca într-un apartament furat: brutal, firesc, cu toată familia. Și eu, și Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Nogodar ar fi fost cel mai important eveniment după multă vreme de liniște. Ștefănel deschise ochii și văzu doar niște necunoscuți cu ochii mijiți, cerul care devenea tot mai albastru, apoi pâsla unui cort devenind pânză de corabie, apoi clătinare de valuri, senzație de amețeală și apoi nimic. Timpul se pierdu Într-o legănare de nopți și zile, de frig și fierbințeală, de rotiri și căderi. * Atacul tătarilor nu reușise să spargă formația Apărătorilor și nici să le Încetinească Înaintarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aduce o tavă metalică pe care o așează sub palma mâinii lui drepte. Celălalt aduse un clește și două ciocane de dimensiuni diferite. Mâna dreaptă. Cea cu care mânuise spada o viață Întreagă. Ogodai așteptă o vreme. Apoi, cu o clătinare aproape tristă din cap, făcu semn călăilor să Înceapă. 21 ianuarie, Marea Adriatică, Laguna Venetă Prin cețurile albe ale iernii, țărmul se zărea ca o superbă inexistență. Ca o linie Înșelătoare trasă de un pictor care trăia doar În imaginație. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
în același timp. Ca o briză dulce și sălbatică, ca un cântec din zori, peste viile albastre ale copilăriei, la cumpăna toamnei, între munte și mare... Beți! Beți cu toții, o înghițitură! aude Poetul și își apropie și el buzele de clătinarea domoală a lichidului mirific care umple Cupa, simțind cum se contopește, trup și spirit, cu speranța și cu durerea liniștită a ofrandei, peste legănarea amețitoare a noianului poveștilor magice și cumplite, de demult. Vin roșu de cel mai bun, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cuvintele Arhanghelului înfioară: Este întocmai ora șase dimineața! Ante-meridian, precis! Este ziua de sâmbătă. E sâmbăta morților vii! Sâmbăta amară a tunetului, a cenușii și a răzbunării! Oameni buni! Pentru ultima oară, vă rog, ascultați-mă: Va veni, acuma, o clătinare, o zgâlțâire, un cutremur, peste noi... Pământul se va despica, va crăpa, vor izbucni putori și flăcări și vor cădea mai multe căpătâie, de la gropi. Iar acolo unde vor pica crucile, morții vor ieși la lumină, ca furnicile, din mușuroi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se prefăcea Într-o necuprinsă ciupercă de bălegar ori putregai, umflându-se și lățindu-se văzând cu ochii. Drumurile, casele, curțile, chiar și turlele semețe ale bisericii și moara se mișcau Încet, urmând frământările domoale ale trupului ciupercii. Clopotnița, În clătinările ei, făcea să se audă dinăuntru-i dangăt mai puternic ori mai moale, după cât de adânci se vădeau văluririle scoarței pământului. Foiște sta cuminte și deoparte, cu ochii ațintiți pe acea umflătură care creștea Întruna. Oamenii nu dădeau semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la cap Și proptite cu proțap. Dar zburau cu fiecare Vânt mai tare, Case, garduri și pătule; Și în timpurile toate Grijile erau destule. Le-adunai împrăștiate Și-ncepea din nou și iar Truda muncii în zadar. Ca să scoli din clătinare Iarăși doagele-n picioare Și din nou să le anini Cu te miri ce rădăcini. Năzdrăvan, cum altul nu-i Un băiat al nimănui Născoci, atunci, un cui. Și l-a scos și arătat. Cuiul nou o săptămână A umblat
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
să moară puțin". În pofida acestui biografism hazliu, parodic, "divinul brit" (cum îl numise Eminescu) nu-și pierde aureola. În versiunea franceză a lui Alain Bosquet (1979), remarcabilul poem a fost inclus în antologia Les Cent plus beaux poèmes du monde. Clătinarea chipurilor consacrate continua (în 1966) în Moartea ceasului (titlu à la Salvador Dali). Biblicului Adam suferind de singurătate, Dumnezeu "i-a confecționat-o pe Eva"; apoi Adam și-a construit, din alte coaste ale sale, alte Eve decât cea "oficială
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
partitură neoromantică îl reprezentau; practicant al răsturnărilor, tentat de grotesc și fantastic, de substituiri și caricatură, poetul ieșean se lăsa condus de un demon interior care, stimulându-l, îl îndrepta sistematic spre parodie. Iată-l așa dar amuzându-se cu clătinarea formelor și silogismelor consacrate, ispitit de îngroșarea liniilor și inițiind în aria lucrurilor mărunte totdeauna din perspectiva unui ironist sentimental. Excelând în relaționări lexicale nemaiîntâlnite, propunând scenarii frapant-novatoare, textualizând și muzicalizând, poemele lui specifice produc o voie bună continuă, un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
deosebit de gravă, contractată destul de des de câinele lup și care provoacă pierderi mari În efectivele de câini de toate vârstele. Se manifestă prin următoarele semne: febră puternică, scurgeri purulente pe la unghiurile interne ale ochilor și pe nas, strănut continuu, tuse, clătinări continue din cap, ceea ce indică dureri puternice de cap. În unele cazuri apar tulburări gastrointestinale grave, materializate prin vomă, diaree, uneori amestecată cu striații de sânge, erupții pe piele (beșicuțe roșii). Frecvent apar Îmbolnăviri ale sistemului nervos manifestate prin crize
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
dezordine agitată, ci de o toropeală amenințătoare care îl cuprinde pe bărbatul ce va rămâne gol, mic și flasc. La Albala, Antipa asistă neputincios la prăbușirea lui în nonsens: „Sunt apa din ceașca asta care este tot eu, dar o clătinare, uite, o adiere face să-mi scape sensul, apare, se scufundă, nu este.” Haosul agitat de moartea intempestivă anunțată - și, în sens performativ, înfăptuită - de Antipa este înlocuit de o confuzie moleșită. Din agresiv, cum e în cealaltă postură, personajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
purtată pe umăr de o ființă cvasimitică, un fel de erou din basme sau din povești. La ce-ar fi bună cumpăna decît la a cumpăni, a cîntări lucrurile și a le pune În echilibru. Un echilibru dinamic obținut prin clătinări și legănări ușoare. În cazul de față, se pare că făptura inconsistentă a curcubeului poate ține În echilibru, În uimirea noastră de moment, toată amărăciunea nemărturisită a vieții. Ploaia cu soare este afară, dar euforia ei de moment ne atrage
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
aceeași emoție cu care, când Ann era la București, urca scările spre apartamentul ei, întrebânduse dacă o va găsi sau nu acasă. Surâsul din vitrină îl chema însă de departe, liniștitor, neschimbat. Era o Ann care îl privea cu o clătinare obosită din cap, cu o ridicare descurajată din umeri, parcă iar fi spus: „La ce bun săți spun: tot nai să crezi, tot nai să înțelegi...“. (Mihail Sebastian, Accidentul) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
alterarea percepției adevărului’’. Nicolae Ciobanu vedea în povestea orientală capodopera basmului nuvelistic românesc, constatând că ,,tema moralizatoare este subsumată incitantei problematici a basmului nuvelistic’’. Cât privește ,,impulsul obscur și tiranic de schimbare a identității’’ care degenerează într-un caz ,,de clătinare a minții’’, ,,el permite explorarea din unghi fantastic’’. Dacă trecem dincolo de revoluționara transformare a formelor de expresie, putem observa faptul că Ion Luca Caragiale dorește a rămâne fidel vechilor obsesii, astfel încât un text ca Abu Hasan (sau neterminata Poveste) nu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
amestecate cu țiței și gaze, formând multe lacuri; s-au manifestat și fenomene luminoase (o aureolă boreală etc.). În numărul său din 12 ianuarie 1838, ziarul “România” scria că: “în seara zilei de 11 ianuarie, ora 9 fără un sfert, clătinarea pământului a fost precedată de un șuierat și un vâjâit care au înghețat inimile tuturor de spaimă. Domnul Alexandru Dimitrie Ghica, împreună cu o mare parte din boierime și protipendada orașului București și reprezentanții țărilor străine, se aflau la teatru, unde
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
meu ce întâlnește o scoică -/ în osul ei se clatină o baltă,/ o, dați-mi, dați-mi cheia să-l deschid." (Hocus-pocus). Acesta este osul lumii acvatice, o poartă spre adâncuri echivalând cu dorința de stingere, de pierdere în neant. Clătinarea/ legănarea sugerează o transformare a osului care se lichefiază, preia ceva din fluiditatea spațiului exterior. Obsesia oaselor care ascund în ele ceva din esența lumii apare și în Cântec pe hârtie. Osul devine semn al jertfei, al ofrandei, al iubirii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
familie și prin formație, C. a fost de timpuriu inițiat în problematica religioasă, mai ales în cea vetero-testamentară, iar poezia și proza sa pot fi considerate un lung discurs în marginea acestei zone. Volumul Patimile propunea deja un univers în clătinare, o natură amorfă, obscură, copleșitoare, în care rațiunea nu mai poate pune ordine, de unde spaima, sentimentul unei panici misterioase și lugubre. În Etica (1971) apare tema damnării din naștere: „Ridică-mă de umeri: sunt atins / Și-a lor e vina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]