95 matches
-
Dumnezeu alături, cum cearcă să-mi arate O cale-a mântuirii, un loc al îndurării, Și sufletu-mi atârnă-n uimire ca un ciucur. Necunoscuți în juru-mi, eu însumi necunoscutul, În asfințit îmi caut, scăpat în unde, scutul Sub sălcii clătinate, alăturea de turnul bisericii lui Bucur.
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
ștrangulată-n dormitoare. Cutii de-o clipă-n care-ngropi puiul de somn. Of-ul prea mic, sughițul, un cuțit ... Saltelele de lână, saltelele de paie, scânduri, nuiele, arcuri, perne de aer - rogojini de sânge în zgâlțâit de trenuri, în clătinatul de vapoare, paturi pe roți care îmi plimbă orfelinatul de coșmare. Vrei să scapi - iei avionul și de sus privind, nu vezi decât aceleași capete de pat, bălăngănindu-se, smucind, lovind tăblii și vrând să zboare. Străzile toate par doar
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
care, ca să-l suporți cînd ești, horribile dictu, în chestie, îți trebuie, pe alese, obraz gros sau spirit subțire. Oricum, clenciurile de care se folosește oratorul (fiindcă e vorba, chiar în forma unor pilule febrifuge, tot de oratorie), de la indexul clătinat amenințător la Peccavi (a se vedea tandra autocritică de final...), și dacă nu te conving, tot te fac să zîmbești. Sau te îndeamnă să ripostezi pe-aceeași gamă, și asta e ceva. Comédii la Porțile Orientului e-o carte de
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
sub foșnetul lor Ard în aur gutuile Sub o dungă de nor Crengile, cerului du-i-le Când sub zariștea lor Ard în aur gutuile Vitraliu Nucul, prin foi ruginii își mai pârguie nucile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nălucile. Sălcii, pe râturi pustii Le mai scutură ploile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nevoile. Plopul, pe frunze-arginții Tot mai tremură zările. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu mirările. Prapor Cum va fi când
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
Când sub zariștea lor Ard în aur gutuile Vitraliu Nucul, prin foi ruginii își mai pârguie nucile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nălucile. Sălcii, pe râturi pustii Le mai scutură ploile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nevoile. Plopul, pe frunze-arginții Tot mai tremură zările. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu mirările. Prapor Cum va fi când voi fi Lângă tine, pământe, într-un loc, într-o zi... Lasă, nu te frământe! Dus de
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
nucile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nălucile. Sălcii, pe râturi pustii Le mai scutură ploile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nevoile. Plopul, pe frunze-arginții Tot mai tremură zările. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu mirările. Prapor Cum va fi când voi fi Lângă tine, pământe, într-un loc, într-o zi... Lasă, nu te frământe! Dus de înger voi fi în extaze și trânte, Străbătând veșnicii... Lasă, nu te frământe! Ori nicicum nu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
definitivă-n praful cărămizilor macerate de vreme, mă obsedau pietrele rătăcite, numerele portițelor scîrțîitoare, desprinse pe jumătate din balamale, bălăbănindu-se-n aerul alb al după amiezelor infinite... mă devora un soi de tristețe blîndă, suportabilă, o amăgire a timpului clătinat aievea... știi?... clipa devenea cumva palpabilă, se putea aduce la nară și aspira în plămîni, se respira, se gusta, îți treceai limba peste membrana ei transparentă, o lingeai, o înghițeai... Ajungeam tîrziu în odaia mea, mă așezam obosit la masă
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
cuprinse în lacrima mea știutoare dilatată mereu ilizibilă pentru cei ce nu se silesc să mă ajungă din urmă Rotații Când nopțile somnul mi-l fură pe o petală a ferestrei deslușesc același desen cu frică îi adaug umbra mea clătinată și el crește mereu precum norii ceața și valul imaginea vieții o surpă clipa secretă o rece sudoare și orice devine posibil - pereții-mi cerșesc îndurare și-apoi își iau zborul spre marea din cer îngerul din mare Ce greu
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
Wierzynski Wawel - Intrarea rămășițelor lui Pilsudski în cripta Regilor î Se deșteptară regii, în cripta lor, din somn: |n noaptea funerară, odihna cine-o frânge, De unde urcă vuiet în subteranul dom, Că ziduri tremurară și clopotul se plânge! De clopot clătinată lung turla i-a trezit, Cu greu ridică piatra, sculați din sarcofage Privesc cu-orbite goale: spre ei dârz a pășit... - |l știu, îl știu monarhii cei morți, rămași de straje! Să între aici, sub bolta destinului, să stea, Nu
O traducere inedită a lui Ion Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/12895_a_14220]
-
deseori. Remușcările lui în mijlocul unei spaime veșnice (că a trădat sau e pe cale sa trădeze ființe sau lucruri atît de însemnate pentru viața sa; să le trădeze, totuși, cu plan sau cu bună știință. Ceva indelebil în caracterul sau mereu clătinat, de a trădă... * Aici, anume, citatul din Henri Michaux: "Adevăr al visului. Nimeni nu vede limpede de unde poate veni trădarea, de unde îl scrutează ochiul trădătorului lăuntric." * * * "Nebun nu este cel ce și-a pierdut rațiunea. Nebun este cel ce a
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
împlinesc două secole și jumătate de la intrarea sa în nemurire. În acest an, mai mult ca altădată, cântăm muzica lui Bach cu gândul de a ne cunoaște, cu gândul de a ne recunoaște pe noi înșine, de a regăsi verticale clătinate, de a reechilibra conștiințe tulburate. Nu este o noutate, de la începutul de secol XIX și până în zilele noastre, fiecare epocă, fiecare generație l-a căutat și s-a regăsit în muzica lui Bach. Iar confesiunile bachiene ale marilor muzicieni rămân
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
obținute deopotrivă în numele țării și al credinței. Este un elogiu înverșunat adus vinului și băutorilor de vin, în stilul reușit cândva, încă în Evul Mediu, de François Villon. În ciuda tonului ironic, când vine vorba despre Ștefan cel Mare, chiar și „clătinatul” vodă Dabija ajunge serios (sobru), fiind vorba nu despre oricine, ci despre „domnul sfânt”. În vreme ce în proză principele preferat este Alexandru cel Bun (scriitorul afirmă își poate dovedi până la acest domn ascendența!), în lirica eminesciană, deopotrivă în cea de sorginte
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
viscerele, cu auzul, cu mirosul. Se face cald sau frig, marea ți se vîră în nări și în suflet. Ca și ochii speriați ai Desdemonei. Ca și ochii lui Othello, hăituit de propriile limite, de propria masculinitate. Maurul-lup de mare clătinat și destabilizat de tenebrele geloziei. Statura lui impozantă nu mai privește departe, întinderea mării, ci aproape. Prea aproape. Acolo este deșertăciunea. Pierzania. Derizoriul nimicniciei. Moartea. Personajele se agită de colo dincolo. Ca pe puntea unui vas ancorat într-un port
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
dimineața acelei zile, când venea cu căldările pline cu apă proaspătă de la o fântână, de la marginea taberei. Părea o zână! Ochii negri ca murele coapte îi pătrunseseră în cel mai adânc lăcaș al sufletului său. Sprințară, veselă, părea o trestie clătinată ușor de adierea alintată a unui vânt iscat de privirile sale unduitoare. Iubirea îi dă îndrăgostitului impresia că el e stăpânul lumii și că dincolo de el nu mai există nimeni și nimic. În această postură se afla și Vișinel în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec dezgustător de carne, ciorapi și poale mototolite, ceva diform, de la care ochii lui se întorc spre fereastra clătinată mereu de viscol. "Doamne, ce coșmar!" gîndește, grăbindu-se să închidă fereastra, fericit că a găsit o salvare. Dar cînd se întoarce dinspre fereastră, vede cum mîna femeii iese de sub cap un prim semn de viață -, apoi, bătăile inimii rărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui spoturi informative pe site-ul www.karlmarx 51.ro din ambele oglinzi. Dar un seism, stârnit se pare de contradicțiile dintre formă și conținut, declanșă distrugerea întregului eșafodaj, iar bătrânul Fluviu se opri cu epavele amintirilor cu tot, bulversat, clătinat, deturnat și șocat din curgerea sa. Porni în aval îmbufnat și greoi, sătul de antagonismul ivit în căsoaia Alimentarei. Era vânt afară. Gândire barocă, suna decodificat mesajul. Ceea ce înseamnă că Paravocile din Citadelă deveniseră Plurivoci prin automultiplicare, semn de independență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe stradă fanfara militară. Poemele sunt discursive și grandilocvente. Chiar și cele cu caracter autobiografic, care ar presupune o anumită sfială, sunt concepute în stil declamativ-emfatic: „Eu m-am născut pe țărmuri legendare / În strigăte sinistre de furtună, / Când bolta, clătinată, își adună / Comorile de jar, fremătătoare. // Am încolțit în trupul Cosânzenei, / Când Făt Frumos o-mbrățișă la râu. / Și port stigmatul purului desfrâu, / Cu tot suspinul hărăzit Ilenei.“ (Autobiografie) Cu alte cuvinte, Augustin Popescu este fiul lui Făt-Frumos și al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de culori, luceau și se fugăreau unii pe alții, în forme care mai de care mai poznașe și mai schimbătoare. În stânga mea, Reiko își plecase capul și răspundea unui salut a cărui sursă nu o puteam încă identifica. Încet-încet, lumea clătinată din jurul meu se îndreptă spre un punct fix, mai fu un vertij care îmi desluși pe un raft drept în față o țesătură romboidală complicată, în care pete regulate de roz se contopeau cu bucăți de verde închis, apoi totul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
licurind" și părându-i-se, poate că un copil cititor ar putea înțelege că frunzele din vers erau niște clătite, editorul sau redactricea, ori poate că amândoi de comun acord au modificat versul, tipărindu-l în ediția "Lucman": "Printre frunze clătinate, am zărit-o licurind". Și agravează prost inspirata lor intervenție adnotând-o, ca și cum în ediția originală ar fi fost o greșeală pe care au corectat-o: "La Alexandrescu: clătite". Pe lângă asemenea modificări pe care nu vreau să le calific, editorul
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
Strigăt de lumină, are un stil triumfalist, ca un candidat la președinția României. Ni-l putem, de altfel, imagina, scandând la microfon, în fața unei mulțimi fremătătoare: Eu m-am născut pe țărmuri legendare/ În strigăte sinistre de furtună,/ Când bolta, clătinată, își adună/ Comorile de jar, fremătătoare.// Am încolțit în trupul Cosânzenei,/ Când Făt-Frumos o-mbrățișă la râu./ Și port stigmatul purului desfrâu,/ Cu tot suspinul hărăzit Ilenei." Criticului literar, intimidat de acest mod de a scrie declamativ-emfatic, nu-i mai
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
românii sunt descurcăreți din fire, au fost unii care s-au așezat la fiecare cort în parte. Ei erau cei mai fericiți de acolo. Se vedea că au mâncat pe săturate și au băut peste măsură după mersul greoi și clătinat. Mă gândeam că în orice moment unul dintre ei se va prăbuși și nu se va putea ridica fără ajutorul medicilor de pe ambulanțele care erau pregătite să intervină. Nu a trecut mult timp și inevitabilul s-a produs. După un
1 Decembrie 2013, ziua în care românii au mâncat în oraș by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/58832_a_60157]
-
o ceremonie într-o stare ciudată, care semăna destul de mult cu beția. Miloș Zeman era invitatul de onoare, la o expoziție a bijuteriilor coroanei la Praga, doar că președintele a fost ușor absent pe tot parcursul ceremoniilor. Atitudinea confuză și clătinatul i-au dus pe mulți cu gândul la faptul că Miloș Zeman era în stare de ebrietate.
Președintele Cehiei, beat la o ceremonie by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/56215_a_57540]
-
-ntrebare: „Care ți-e taina, floare?” „Taina sunt chiar eu”, mărturisi cel întrebat. „De mi-o răpești, dispar și sunt uitat.” 36 Libertatea locuiește-n furtună; Robia, în trunchiul de glie legat. Vântul le-aduce-mpreună La bal de copac, în ram clătinat. 98 Iubirea mea plutește în derivă Dusă de vânt departe. Cămin nu-i pentru ea Cuibul din care a zburat Vechea iubire-n moarte. 99 Flacăra durerii face pod de lumină, Arc peste suflet, prin mâl și prin tină. 100
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
aceasta/ tîrzie/ să mă înfrunte ambiguu" (Noapte). Simțindu-se îmbrăcat în aer precum într-o piele de înger, într-o cămașă ce-i dă senzația a fi țesută din frig, autorul se ridică trudnic pe brînci, în genunchi, în picioare, clătinat pas după pas. E un fenomen lent al dematerializării, obstaculat poate de acea religiozitate impură a etniei românești pe care au ilustrat-o grăitor marii noștri poeți interbelici. Zbătîndu-se, mereu chinuit de neîmplinirea proiectului său lustral, poetul adastă undeva la mijlocul
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
să privim oceanul. Nu mai fusesem niciodată pe mare, pentru mine toate lucrurile erau noi și așteptam cu groază să se dezlănțuie acel Ťrău de mareť de care auzisem. Dar, deși apa ridica valuri imense, care se rostogoleau peste puntea clătinată a vasului, deși vedeam pe alți colegi zvîrcolindu-se de moarte, mie nu mi-a fost rău deloc, ba mai mult decît atît, am fost parcă mai veselă ca niciodată". (Elena Drăgulinescu-Stinghe, Amintiri, ed. cit., p. 65-66) 4. , Zici că ai
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]