599 matches
-
stau de vorbă cu ei. - Bineînțeles, a răspuns bunicul. Cum să nu pot? Ei o să fie încântați. O să le trimit vorbă să vină după cină. S-a uitat la mine și mi-a făcut cu ochiul. - Astă seară o să facem clacă. După cină au venit Ramirín și tușa Paula și o mulțime de oameni. Bunicul i-a poftit pe toți să ia loc, iar eu îl ajutam să-i servească cu coca-cola și bere și să pun pahare pe mese. Căutătorul
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
anapoda, insistă pentru a face din banal senzație și invers, zâmbește cuceritor nerealizând, se pare, coborârea banalului spre penibil și mai departe... Meciurile de volei ale naționalei feminine a României în campionatul european mi s-au părut un fel de clacă unde componentelor echipei noastre nu li s-a spus clar ce rost au ele acolo cu atâția oameni de față. Motivul neplecării lui Anghel Iordănescu de la echipa națională de fotbal este destul de ciudat pentru mine oricât mi-a dat de
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
sau să asculte răspunsurile ce se dau uneori pe șleau, de-a dreptul. Dacă ele nu se sfiesc, băietanii nici atîta”. Reacția vizată e rîsul, perfect motivat: “Și dacă rîde, are de ce, pentru că cimiliturile care se spun la șezători și clăci nici pe departe n-aduc cu cele scrise prin cărți”. După părerea observatorului, culegerile conțin cam un sfert din ghicitorile care se pot auzi la fața locului; pentru că informatorul tinde să nu le comunice unor străini, dar și pentru că culegătorul
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
ca mercurul intră-n sânge țipătul roșu de nou născut lățindu-se la răsărit și cotul tău stâng suferind de ieri când ai sprijinit toate zidurile să nu se prăbușească orașul cu mine la braț: "dă-o-ncolo - ciupercă otrăvitoare" claci cu toată talpa - uite-așa mi se mărunțesc diminețile n tęte-ŕ-tęte distanța e o realitate precisă de câtva timp se măsoară în sentimente difuze le pastrez astfel să nu mă împingă la suprafață mai desfigurată decât mă presimt și dacă
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
și de îngrijorarea pentru ziua de mîine, pe care colectivizarea o generalizase, oamenii mai găseau în ei suficiente resurse pentru a se ocupa serios de problemele cosmice. Cu precădere în perioada verii, la vremea cositului, cînd vecinii și rudele făceau clacă, nopțile se transformau în adevărate acțiuni de supraveghere și de pîndă. în jurul unui foc mocnit, trecîndu-și din mînă în mînă cîte o sticlă de țuică, bărbații măturau cu privirea bolta cerească pentru a descoperi, prin spuza de stele, luminița aceea
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
civilizațiunile societăților înfloritoare ușurează mult această sarcină. Fabrici, mine, căi ferate, poduri, vapoare, baloane, armată, fortificații - se prea poate; modele sînt destule, formulele gata și contrafacerea e totdeauna sigură de aplauze. Europa e un vast teatru cu o mai vastă clacă: ar fi prea simplu acel ce dă o sută de ace cu gămălie să nu aplaude pe cel de la care ia în schimb o baniță de grîu. Firește că e mai minunat și merită mai multă admirație acel ce înghite
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
precumpănitor de clasici“. Cum s-ar fi simțit? Răspuns la fel de semnificativ: „după cît mă cunosc, m-aș fi simțit mai la largul meu în alte zone ale criticii, mai liniștite, mai depărtate de rumoarea prezentului“. Și nu sînt vorbe de clacă, dacă avem în vedere studiile ce le-a consacrat pe parcurs unor Costache Negruzzi, Ion Ghica, I. L. Caragiale, precum și cîtorva scriitori interbelici. Și atunci? Care e, pînă la urmă, „adevărul“? „Adevărul“ literar-moral al acestui critic ce are aerul a se
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
din rolul de elevi nătângi și speriați și hăituiți de dascăli, de cataloage și regulamente, se îmbujoraseră la față, se transfiguraseră, trăiau în mediul lor, redeveneau țărani, era o bucurie să-i vezi muncind voios, glumind, râzând ca lelele la clacă - mă întorceam spre seară, obosit - conacul părăsit la vremea asta - mâncam o feliuță de caș proaspăt (mă săturasem până peste cap de struguri) și mă refugiam în dormitorul meu cu baldachin și mă trânteam pe patul unde se consumaseră amoruri
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
lucrat 22 de ani numai în creație“, ne spune Maria Jebeleanu. Ea e martorul perfect al nașterii, dezvoltării și decăderii Cooperativei Arta Populară. S-a născut și a crescut la Jebel și nu a pierdut nici o ocazie să meargă la clacă, să stea lângă bătrâne și să învețe a coase. „Nu puteam să dorm noaptea dacă știam că altei fete îi iese mai bine nodul decât mie. Stăteam ore-n șir și mă chinuiam până aveam cel mai frumos nod dintre
Agenda2004-6-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282032_a_283361]
-
Nălaț. „Știți, povestește tanti Nela, Valea Jiului a fost populată de către hațegani care, ajunși acolo, au înființat o serie de localități cărora le-au dat nume asemănătoare cu ale celor de baștină. O tovarășă comunistă a văzut din tren lumea la clacă pe pământul părinților Minervei și a întocmit un raport către autoritățile comuniste. „Chiaburii”, adică părinții eroinei noastre, au rămas fără pământ. Însoțit de fiică, croitorul s-a dus la București, în audiență la Gheorghe Gheorghiu-Dej. După ce au stat în anticameră
Agenda2003-31-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281325_a_282654]
-
SÂMBĂTĂ, 14 august LEGEA RURALĂ DIN 1864 În urmă cu 140 de ani, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat printr-un decret Legea rurală, prin care au fost împroprietărite 463 554 de familii de țărani. Au fost desființate pentru totdeauna claca, boierescul și celelalte obligații către boieri - care au fost răscumpărate și urmau a fi plătite în decurs de 15 ani. În Proclamația dată de domnitor, acesta le spunea sătenilor clăcași: „De astăzi înainte, voi sunteți stăpâni pe brațele voastre; voi
Agenda2004-33-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282771_a_284100]
-
în finala C.C.E. Marți, 25 mai DISCURS PENTRU ÎMPROPRIETĂRIRE În 1862, Mihail Kogălniceanu a ținut în Parlament celebrul său discurs cu tema „Îmbunătățirea soartei țeranilor“, în care s-a pronunțat în mod explicit și programatic în favoarea împroprietăririi țăranilor și abolirii clăcii. Miercuri, 26 mai MĂNĂSTIREA COTROCENI În 1679 a început construcția Mănăstirii Cotroceni, ctitoria lui Șerban Cantacuzino, domn al Munteniei între 1678 și 1688. Clădirile mănăstirii au fost folosite de domnii munteni ca reședință de vară. În 1893, vechile case domnești
Agenda2004-21-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282459_a_283788]
-
mobilizatoare, nu va dăuna prea mult adevăratelor scopuri ale planctonului nesătul, specializat în jaful sistematic al țării. Lansat cu adolescentin avânt pe această pistă, glanda prezidențială a fost lesne gâdilată de himerele ieftine ale "liderșipulul zonal" și alte vorbe de clacă. Dar și aici s-a comportat amatoricește, dus de valul evenimentelor. N-ar fi fost rău ca, mai ales după vizita lui Tony Blair la București, să se forțeze o relație mai intensă cu Marea Britanie, sincer interesată să-și recapete
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
fost îngăduit de liberali pe avanscena vieții politice românești. Apoi a relevat, cu mîndrie de înțeles, rolul său în actele de dezrobire a țiganilor și emanciparea socială a țăranilor prin reforma de la 1864 ("în timpul lui Vodă Cuza s-a desființat claca și s-au împroprietărit țăranii. Aceasta a fost o mare îmbunătățire a stărei lor materiale".). Cum se știe, în zorii literaturii române Kogălniceanu a fost și un scriitor modern. În 1839 a publicat, în "Albina Românească", schița Adunări dănțuitoare, în
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
românilor? DA, VEI FI!" Visătorul face și o premoniție tulburătoare: exact peste cincizeci de ani (1868-1918) așa se va și întîmpla: - Soarele la București răsare pentru toți românii!... Fără rost răsună, încă și astăzi, fel de fel de ,,vorbe de clacă": ba că-i mai frumos așezat Brașovul, ba că-s ,,mai culturali" Iașii, ori că-i ,,mai faimoasă" Tîrgoviștea, Bucureștilor găsindu-li-se păcate peste păcate și urîțenii care mînjesc pînă și oamenii de-acolo, zidurile străbune, răsăritul de soare
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
produs de acesta a fost extensiv, vârtejul nostru este intensiv; cum am zice, Alexandru a amețit o lume ca trombele și ciclonii călători, iar noi ne amețim singuri ca dervișii învârtitori.(...) Europa e un vast teatru cu o mai vastă clacă: ar fi prea simplu acel ce dă o sută de ace de gămălie să nu aplaude pe cel de la care ia în schimb o baniță de grâu. Firește că e mai minunat și merită mai multă admirație acel ce înghite
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
ceea ce înseamnă a fi român, copiii să-și învețe istoria, să-și învețe obiceiurile, tradițiile pentru că altfel vor risca să se dizolve ca și nație. Și printr-o contribuție a oamenilor s-a cumpărat un pământ și prin muncă, în clacă au consolidat acest edificiu care este un edificiu foarte important sau poate unul din cele mai importante. Mai ales având în vedere că este un edificiu, să zic așa, dinainte de „epoca industriei sârmei” și spun lucrul acesta pentru că atunci când vorbești
1879 CÂMPIA TURZII de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381577_a_382906]
-
Când cerul era albastru în lumina soarelui, Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu... Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă, De bucuria fetelor cu busuioc la urechi, De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă, Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi... Mi-e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând, De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Când cerul era albastru în lumina soarelui,Iar vântul îmi mângâia chipul de copil, mereu...Mi-e dor de horele ce se-nvârteau duminica pe toloacă,De bucuria fetelor cu busuioc la urechi,De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă,Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi...Mi-e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând,De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
cu el, proza românească se europenizează, devenind contemporană cu ceea ce se scria în restul continentului. Slavici descinde din cu totul alte surse decît cele românești. Dacă micile sale încercări de extremă tinerețe (precum piesa de teatru Toane sau vorbe de clacă) au un aer etnologic și chiar seamănă puțin cu scrierile lui Ion Creangă, prozatorul ardelean se găsește rapid pe el însuși și își identifică ușor drumul propriu. Format în umbra lui Eminescu (studii de filozofie la Viena, în 1869, o dată cu
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
de a mai fi dată în folosință sătenilor. Deși această împărțire a terenului sătesc era menită să desfacă sistemul de aservire dintre țărani și boieri, criteriul după care un țăran primea pământ în cele două treimi era să fi prestat clacă, iar criteriul după care un boier primea o treime era să fi avut dreptul să i se presteze clacă. Răzeșii și moșnenii constituiau o altă categorie de țărani, „direct muncitori ai pământului, stăpâni pe pământul pe care îl munceau și
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
de aservire dintre țărani și boieri, criteriul după care un țăran primea pământ în cele două treimi era să fi prestat clacă, iar criteriul după care un boier primea o treime era să fi avut dreptul să i se presteze clacă. Răzeșii și moșnenii constituiau o altă categorie de țărani, „direct muncitori ai pământului, stăpâni pe pământul pe care îl munceau și care, la rândul lor, în unele cazuri excepționale, dădeau o parte din pământul pe care îl aveau, în dijmă
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
a produselor alimentare, dar și a altor bunuri: îmbrăcămintea, încălțămintea, țesăturile. Locuința este locul unde se naște și unde se moare. Aici se desfășoară unele momente importante ale manifestarilor ritual ceremoniale: botezuri și cumătrii, nunta, depunerea și privegherea mortului, șezători, clăci. Interiorul casei avea odinioară toate elementele interiorului tradițional românesc: vatra, patul, lavițele, lada de zestre, blidarul pentru oale și străchini, scaune cu spătar sau scăunele mici la care se servea masa. Culmea, așezată dintr-un perete în altul, servea la
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
rând și se pune în fiecare câte puțină sare. În care foaie este mai multă apă, acea lună va fi mai ploioasă. Calendarul se adeverește dacă cel care-l face este un om credincios și a postit tot postul Crăciunului. - Clăcile, forma de manifestare a ajutorării colective, continuă să se practice în satele de la noi. Oamenii se ajută toamna la recoltat sau ajută o persoană care a avut necaz (deces). Toate aceste creații anonime au putut să se păstreze în timp
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
de s-o întunecat ca noaptea, oameni buni? a întrebat moș Dumitru, făcând-o pe miratul. Cărăușii s-au prefăcut mirați. Ei știau că vorbele aruncate de la unul la altul între cei doi sunt - cum s-ar spune - vorbe de clacă. Ei nu s-au supărat niciodată unul pe celălalt. Ba dimpotrivă, orice discuție care părea în doi peri sfârșea în râs...Nu mai departe chiar acum... Te-i supăra, nu te-i supăra, Dumitre, da’ cocoșul cela al tău nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]