14 matches
-
cu obstinațiune a stabili pretutindeni nivelul unei sălbatice egalități. D. Boerescu prin munca, capacitatea și talentele sale, a devenit în stat o personalitate marcantă, care se înalță mai presus de nivelul comun al acelor mediocrități zgomotoase care umplu țara de clamoarea, incapacitatea, ignoranța, confuziunea și vociferațiunile lor. D. Boerescu trebuie decapitat! Aceasta o cere principiul falsei democrații. În acest sens e conceput și redactat articolul din "Romînul" despre care vorbim și pentru acest scop el revine a combate pe d. Boerescu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
domniilor lor. În mai anul curent ziarul radical "Romînul" era scris cu un spirit de denigrare. Dar așa e falșa democrație. Micșorează orice superioritate. Decapitează orișice se-nalță. Cată a stabili nivelul sălbaticii egalități. Roșii sânt zgomotoase mediocrități, împlu țara de clamoare, de incapacitate, de ignoranță, de confuziune, de vociferațiuni. Cum se vede nici acestui articol nu-i lipsește epitetele omerice, roșii tot vociferează, tot ignoranți, tot confuzi, tot incapabili. Dar afară de aceste epitete mai e o acuzare gravă, aceea că guvernul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un cuvînt rezumativ, capabil de a traduce o obsesie particulară a lui Tudor Vianu, acesta ar fi, cel mai probabil, "modestie". Înțeleasă la un nivel superior și îngemănată cu măsura și temperanța morală, un anume tip de erudiție lipsită de clamori ostentative, fericit mîntuită de bolile vanității, proiectează în viața și în opera făuritorului de "idei trăite", ca pe o hologramă de identificare, idealul clasic al omului. Tudor Vianu s-a născut în 1897 și s-a stins la 21 mai
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
baci di Cassio! Ed oră! ed oră. . . Oră e per sempre addio sânte memorie, addio, sublimi încânți del pensier! Addio schiere fulgenti, addio vittorie, dardi volanți e volanți corsier! Addio, vessillo trionfale e pio, e diane squillanti în sul mattin! Clamori e cânți di battaglia, addio! Della gloria d'Otello è questo îl fin. Sciagurato! mi trova una prova secura che Desdemona è impura. . . Non sfuggir! nulla ți giova! Vo' una secura, una visibil prova! O sulla tua testa s'accenda
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în legalitate. Acestei cerințe răspund cu vorbele cu cari marele romancier Alphonse Karr își termină unul din romanele sale: „Domnii asasini să înceapă!“ Opoziția a pierdut dreptul la protecția legilor! Opoziția este o bandă de asasini! Camera se zguduie sub clamoarea strigătelor, a protestărilor, a amenințărilor! Acesta era Eugeniu Stătescu: un vulcan de patimi clocotind sub o mască de gheață. La 1876, când a intrat pentru întâia oară în cabinetul lui Ion Brătianu, s-a manifestat ca un liberal convins și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
continent în care litera îngheață / și cuvintele se dilată"? Cu totul altfel decît contemporanii d-sale de mare succes precum Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe, care, pornind și ei de la premisa sensibilă a unei "lumi pierdute", au umplut scena cu clamoarea unor orizonturi cosmice gemînd de încleștări stihiale, de grandioase prăbușiri la scara regnurilor, sau Nichita Stănescu cu abstractizarea sa glacial-absconsă, cu încifrarea sa sec-oraculară. Solemnitatea, poza patetică, teatralitatea nu l-au atras cîtuși de puțin pe Petre Stoica. Aidoma lui
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
acelea care-s domeniul geografiei efective. Călătoream în Malta, mă aspira ciudat prestigiul ultimelor biruințe artistice din tablourile lui Caravaggio, vizibile acolo, și crunta determinare cu care geniul său neînfricat ațintea supliciile martiriului și, implacabilă, moartea. Atras o clipă de clamorile uzului turistic, m-am deplasat și într-una din insulele arhipelagului, Gozo, cu vestigii megalitice, venerabil arhaice, cufundate într-o cronologie sfidînd- o pe aceea a Vechiului Imperiu faraonic. Și, mai ales, era menită să intrige o bănuială legată de
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
Timiditate sau orgoliu? Probabil și una și alta. Timorare, întrucît demersurile ei sînt line, vegetative, daca nu de-a dreptul vegetale, cum creșterea insesizabila a unei frunze ori cel mult extinderea "telescopica", fragilă, a unor coarne de melc. Nimic din clamoarea cosmogonica, din încrîncenarea tentației metafizice, întinse că o coardă de arc gata a plesni (proba de musculatură a verbului în primul rînd, ritual de flăcăi de la țară) a unor saizecisti, de care, cronologic, poeta e apropiată. O aspirație spre univers
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
lirica a veacului viitor va urma a fi modelata mai cu seamă de cei ce compun încă un "salon al refuzaților". E foarte posibil ca unii din actualii mari beneficiari ai așa-zisei generații saizeciste să ajungă a rîma, în clamoarea lor rural-expresionistă și în metafizica lor declarativ-emfatică, mai mult ori mai puțin fabricată, cu autorii "poeziei de concepție" ori chiar cu sămănătoriștii. Constantin Abălută - Cârtita lui Pessoa, Ed. Ex-Ponto, Constantă, 1999, 90 pag., preț nemenționat.
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
și fantastic, rămîne de facto, în domeniul ultimului, de unde "experimentează" doar realul că pe o iluzie, ca pe o fantasma a fantasmei. Umanitatea să e fatalmente resorbită de procesul figurat, care-și are ontologia proprie. Ființă e doar fictiv tangibilă. Clamorile ei pătimașe, amintindu-l pe alocuri, pe Federico García Lorca, își au caligrafia lor aeriană, singura care contează, în acest plan al mărturisirii estete, care, cu aceeași premisa afectiva, ar putea fi de o platitudine dezarmanta, în absența artei: "Bătrîn
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Șoseaua Mogoșoaiei, zise moșul. Luna acum era mai sus însă și, extaziată în propria ei lumină, nu-și proiecta conturul net de altădată; ca și a soarelui, forma i se cufunda în propria-i orbită și cerul părea mereu o clamoare argintie peste nisipuri stelare. Acum reîncepură vorbele descusute: - Ce viață i se pregătește Elenei, după dezamăgirea asta! I-am spus să vie la mine. Ea e prin fire o femeie de acțiune. Nici n-am nevoie s-o convertesc. Munca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
inerțiile de percepție ale masei ignare. Din mascaradă în mascaradă, treburile fură dirijate pe făgașul dorit de jupînii care, în loc să tragă, sfidător, foloase de pe urma "tranziției", ar fi trebuit să dea socoteală. Cînd colo, ce să mai vorbim... Cu vehemența și clamorile lui, Octav e vocea noastră, a celor exasperați, a celor descurajați, a celor obosiți de spectacolul ignoranței, pe de o parte, al imposturii nerușinate, pe de alta. Intoleranța lui erupe dintr-o exigență ale cărei cote urcă absolut. Marea lehamite
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și volumul Fortunes et infortunes des genres littéraires, coordonat de Alain Montandon, o hartă a situației propriu-zise, inter-naționale (istoria literară și istoria literaturii sunt în continuare, din păcate, instrumente culturale mai ales pentru "autodefinire" locală), dar și o parte din clamoarea vocilor criticii românești de la "tribunele centrale". Mai mult decât orice, am putea aștepta abordări structurale solide, mai ales de ordin teoretic, prin raportare inclusiv la performanțele sau la performările locale. Gros-plan Din nefericire, o parte a culturii literare românești rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
inerțiile de percepție ale masei ignare. Din mascaradă în mascaradă, treburile fură dirijate pe făgașul dorit de jupînii care, în loc să tragă, sfidător, foloase de pe urma "tranziției", ar fi trebuit să dea socoteală. Cînd colo, ce să mai vorbim... Cu vehemența și clamorile lui, Octav e vocea noastră, a celor exasperați, a celor descurajați, a celor obosiți de spectacolul ignoranței, pe de o parte, al imposturii nerușinate, pe de alta. Intoleranța lui erupe dintr-o exigență ale cărei cote urcă absolut. Marea lehamite
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]