2,106 matches
-
iubească detașat, dar să se și consume... cel putin 1 dată. @Monstru M-a tulburat schimbarea termenilor în textul tău. O nouă imagine, o nouă idee? Nu cumva Bucurenci o fi scris el însuși elogiul bărbaților și ne cam trage clapa, aici, la toate? ...nu doresc să intru neapărat în grațiile tale spunadu-ti că-mi place articolul tău,( așa cum au făcut multe cititoare și “comentatoare” a articolului)... nu este adevarat ce spui despre femei; da sunt unele elemente care ne definesc
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
amorurilor "descompuse" pe care o cînta Baudelaire: "vîntul iernii intră ușor pe sub ușă/ îți învelești picioarele în pled/ fulguirile penumbre îți apasă pleoapele/ degetul rămîne în cartea închisă/ ce păsări vin dinspre sud? ce tigri/ vin dinspre nord? cineva bate clapele/ pianului îmbătrînit în pod visezi și nu visezi/ la capătul aleii apare ființa care ți-a fost/ logodnică sînii îi sunt lumină de dimineață/ întinzi mîna spre vălul ei de iasomie/ și vălul se deșiră în negre fire de ani
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
eu. Pe atunci se vorbea uneori de spiriduși, de stafii, unii credeau în asemenea lucruri. Dar nu toți. Bărbatul stăruia. A luat magnetofonul de pe masă, l-a pus pe tejghea, unde stătea bunicul, și eu am văzut cum apăsa pe clapele care-l puneau în funcțiune. - Vorbește-mi despre spiriduși, despre lucrurile astea. - Uite ce-i, a răspuns bunicul, la lucrurile astea eu nu prea mă pricep. Dar sunt aici în sat oameni care știu mult mai multe decât mine și
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
masă cădea din când în când câte un fluture care se izbea de lampă și rămânea câtva timp zăpăcit, dând disperat din aripi. Căutătorul de minuni a scos caseta din aparat, a întors-o și a apăsat din nou pe clape. - Nu spun că explicația mea este cea corectă, dar vă asigur că e plauzibilă. Nici o pasăre uriașă n-a lăsat oul acolo. Nici o reptilă nemaivăzută. Nu era un ou. Nimeni n-a spus nimic. Căutătorul de minuni și-a mai
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
distrug timpanele. Băieții dau cu zarurile într-o cutie de carton ca să nu-mi întrerupă povestirea. Ghetoul din Varșovia, umilințele, crimele gratuite făcute pe stradă, muzica pianului într-o bodegă jalnică, banii rostogoliți pe masă, suspendînd pentru cîteva minute sunetul clapelor, un truc pentru a le verifica autenticitatea, trădările unor evrei, condamnarea altora, curtea ghetoului plină doar de valize fără stăpîni, salvarea Pianistului de către un evreu trădător, chiar înainte de a se sui în trenul pentru Auschwitz, extragerea lui din mulțimea orașului
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
cărți care, în prostia sau eroarea lor, devin un pericol public. Iată: n-am văzut nicăieri (și eu citesc ori măcar răsfoiesc lunar vreo două duzini de reviste) comentată cartea d-nei Viorica Enăchiuc (știu cîte ceva despre autoare doar de pe clapa copertei volumului, ca și din "referatele" de la finele lui) Rohonczi Codex. Descifrare, transcriere și traducere. Déchiffrement, transcription et traduction, Alcor Edimpex SRL, București 2002. Doar dl Neagu Djuvara, al cărui admirabil interviu l-ați publicat în nr. 17, i-a
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
șah. Oamenii se mișcă rigid în teatrul de lumină al lămpilor. Lăsați-i să-și simtă în liniște aripile ascunse și energia lui Dumnezeu învăluită în întuneric. Allegro Cânt Haydn după o zi neagră și simt căldura simplă în mâini. Clapele vor. Ciocănele blânde bat. Rezonanța verde, vivace și calmă. Rezonanța spune că există libertate, că există cineva care nu plătește tribut împăratului. Îmi vâr mâinile în buzunarele-mi haydniene și îl imit pe cel ce privește lumea cu seninătate. Înalț
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
spuneți-le cum vreți) duc în spate un spectacol total în care virtuozul pianist Paul Staicu (fericitul posesor al unui tuseu forjat și polisat la școala unor iluștri pedagogi precum Irina Staicu, Ludmila Popișteanu și Sandu Sandrin) navighează dezinvolt pe clapele clavitonului, pe ritmurile percuției ori chiar pe propriile-i corzi vocale, ca de altfel și "rivalul" sau într-ale performanței restitutive, impecabilul violoncelist Laurent Cirade, cel ce testează cu certă competență resursele vocii, ale didjeridoo-ului sau cutiei de rezonanță a
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
de muzica contemporană, un fin cunoscător și rezoneur, asta nu este ceva valabil pentru toată lumea. Compoziția lui Irinel Anghel, această operă bufă amplă, poantele din partitură, umorul citatelor, prezența micii orchestre pe scenă, cîntatul live, variația instrumentelor de percuție, corzi, clapele, instrumentele de suflat, chitara rece te poartă continuu într-un fantastic în care este instalat absurdul cotidian. În acest univers al sunetelor cîntă și joacă, impecabil, actorii lui Tocilescu. Impecabil. Nu am crezut, de pildă, deși îl văd jucînd, onest
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
alte dizabilități (întârziere mintalp, epilepsie, deficiențe senzoriale, etc). În fața publicului ieșean trupa Bere Gratis lansează noul album „În fața ta” și marchează 15 ani de Bere Gratis. Bere Gratis a fost înființată în 1998 de Mihai „Mită” Georgescu (voce), Robert Anghelescu (clape) și Marius Dobre (chitară), trei băieți ce cântau la acea vreme în formația „Ghost”. Împreună cu Mihai „Magga” Suciu (tobe) și Marius Mirea (bass) au pus bazele unei noi formații pe care au numit-o Bere Gratis. Program • 18.45 - intrarea
Strazi Albastre @ Teatrul National, 28 octombrie [Corola-blog/BlogPost/94738_a_96030]
-
severitate asociate cu alte dizabilități precum întârziere mintalp, epilepsie, deficiențe senzoriale, etc. Trupa lansează noul album „În fața ta” pentru ieșeni și marchează 15 ani de Bere Gratis ce a fost înființată în 1998 de Mihai „Mită” Georgescu (voce), Robert Anghelescu (clape) și Marius Dobre (chitară), trei băieți ce cântau la acea vreme în formația „Ghost”. Împreună cu Mihai „Magga” Suciu (tobe) și Marius Mirea (bass) au pus bazele unei noi formații pe care au numit-o Bere Gratis. La Teatrul Național ieșeni
Cum a fost la concertul "15 ani de Bere Gratis" de la Teatrul National Iasi din 28 octombrie [Corola-blog/BlogPost/94737_a_96029]
-
acesta tot mai găunos este una cu flautul fermecat, când se tânguie: „adu-ți aminte că viața mea-i doar o suflare!" ți-a luat patruzeci si de ani ca să-ți intri în mână; din atelierele tale-au iesit coarde, clape, alămuri, percuție, lemne et cetera (si omul mândru!) atât cât să umpli o fosă orchestra-la-la/ cât să petreci o comună întreagă la groapă în ritmul lui: dui dui du-i du-i du-i! până când ți se-ntoarce, acum la
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
te vaccinezi împotriva alămurilor? si a talgerelor?! - când te strigă pe nume aramă sunătoare/chimvalzângănitor. după ce, ani de zile, ai hrănit-o din palmă pasărea cântătoare ce s-a însirat, ca pe sârmele de telegraf un stol de rândunici, de la clape la coarde, ai putea să-ți ghicesti viitorul - de unde nu-ți stii nici trecutul, nici... - în măruntaiele ei? duhul sfânt, care sălăsluieste în lemne, se teme de carii ca orice suflare de viermi? cu opt găuri si arsă în foc
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
de țărm și visez la destinul corăbierului care musai c-am fost într-o viață anterioară la margine acolo are să se petreacă Întâlnirea -la margine nu s-ar zice-n paragine că trăiește pe-acest astru ultimul sihastru lumina lovește clapele mării și lumea se umple de acordurile Preludii lor și Baladelor care îmi acompaniază reveria aud clipa cum se sparge precum sâmburul ajuns la maturitate adun cojile cu măturica ce faci - mă întreabă cineva și eu de colo - mai nimica
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
dintr-un alt veac, pot să fiu trist Că nu las seara să mă prindă-altfel, Cu-o fată, recitându-i vre-un pastel (O culpă-n realismul socialist...). Dar, o superbă, zveltă trecătoare, Grăbită, cred din Mihăescu Gib, Parcă pe clape de pian, pe trepte! Și-adolescenți, bătând la disperare O minge spre - într-un elan de trib - Voivozi și Rege, care știu s-aștepte... 27 aprilie 2007 Luna nouă La luna nouă stau și scriu prin seară Ca la o
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
și nici nu și-a deșirat colierul alb-negru. Zdrăngănind întrerupe prezentul amintirea poeziilor scrise cîndva e hîrtie lucioasă. În sala de concert. Între allegro și adagio se tușește palmele aplaudă la întîmplare. Pianistul își iese din fire lovește cu furie clapele să smulgă din ele restul de sunete de parcă și-ar scutura totul din mînecă. 20.01.2007, Kronstadt Una la fel pentru Yorick Ceva se anunță: Pantofii pașilor tăi, șireturile pantofilor tăi, tivul pantalonilor tăi, șuvițele părului tău. La scurtimea
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat o mașinărie care îmi deapănă moartea în camera vecină de unde se-aude o muzică de orgă gândurile mele apasă clapele ca o balerină în poante: frumoasă mireasă e moartea mea, timpul: o fată bătrână. poem antientropic Trec prin zâmbetul tău ca printr-un zid orb. Ascult cenușa orizontală care agonizează. În jarul lucrurilor simple gura albă cu fiere frazează. Mâna
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
pe-o ferăstruică rotundă, făcând parcă mătănii în asfințit și mă găsisem eu, trăitorul în lume ascuns, să-i sorb mișelește ultimul sclipăt din ochi... Muzica sferelor Sviatoslav cântă, la trei noaptea, pe "R.R.C." din Bach și Chopin strivind între clape o beznă sângerie, intens melodioasă; doar că greierii depresivi nu mai cântă la un pas rătăcit sub ferestre: vor fi - ascultând dânșii muzica sferelor? Poate... Rușinea lichefiatî Marș afară din viață-mi strig scrijelind pe cuvinte ardoarea de-a fi
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
alege să moară frumos Necunoscut e copilul cu ochii ca marea ce nu mai ajunge la mine Imn Margine tu lumină de zi și de noapte când nu mai pot îndura frăgezimea ta se destramă Concert îngerii decantează culoarea pe clape pal-auriu un galben ce nu se poate rosti decât în ferestrele toamnei o toamnă a egretelor roz tresărind peste ape atâta suflare de patimi golite steaua sufletului se alcătuiește din sunete Sfetnic Stau pe terasa însingurată felinarele nasc pete ruginii
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
să spun decât: „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!” Însă după ce, în sinea-mi, i-am iertat pe loc, demonul dialectic a năvălit cu întrebarea insidioasă: „Dar dacă știu?” Într-adevăr: dar dacă acești domni știu la perfecție să apese clapele a ceva ce noi credem că e pian, dar în realitate e o mașinărie infernală?! Înțeleg obligația unor organizații cum e și „Centrul de Monitorizare și Combatere a Antisemitismului în România” (MCA Romania) de-a face, periodic, rapoarte pentru cei
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
bine că n-a fost mai lungă! Fiindcă: după vizionarea spectacolului de la B1 Tv prezentat în premieră mondială de cvartetul compus din domnul Mugur Ciuvică la contrabas cu goarnă, domnul Victor Ciorbea la vioară cu tulnic, domnul Vasile Gerasim la clape trase cu PSD și doamna Mariana Buruiană la orgă electronică și clarinet cu voce, totul sub bagheta neputincioasă a moderatorului Radu Moraru, puteam vorbi singur multă vreme. Cam cum au procedat și domniile lor, adică vorbind toți deodată, doar amintindu
Cvartet de candidați by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12820_a_14145]
-
este pentru că am fost leneș, nu pentru că am avut cultul muncii. Lenea înseamnă contemplativitate, atenție la real, și nu la ideal". în această apologie a oțiului se vădește tehnica utilizată adesea de dl Paleologu, cea a apăsării ostentative pe o clapă ce contrariază accepțiile curente ale unui cuvînt sau "ideile primite". Propozițiile astfel dobîndite se impun nu doar prin sugestia lor de adevăr împrospătat, ci și prin cea de seducătoare gratuitate, de construcție posibilă într-un orizont al idealității. Și în
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
în cauză), ne întorc în timp pînă la finele secolului al XIX-lea. Ele sînt orchestrate și depănate de un personaj secundar, numit alternativ femeia cu părul scurt, romanciera sau scriitoarea, prezentată fie la ea acasă, uneori, cu mîinile pe clapele computerului, fie în plimbări și discuții cu un amic. Femeia cu părul scurt începe și sfîrșește stufoasa relatare insistînd asupra relației cu propriile creații fictive, în căutare declarată de autor, asemenea celor pirandelliene. Trimiterea textuală este mai mult decît evidentă
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
nu se răzleți prea mult de substanța presupus omogenă a lumii dintîi, creația poetică apare contrasă în obiecte, reificată. Realizată dar și „pedepsită” prin metaforă pentru ambiția ei de abstragere, de factice neatîrnare: „Poezia e un acoperiș lunecos, mîna atinge/ clapele pianului pentru a lăsa o priveliște/ cu fluturi dezbrăcînd florile de miros.(...) Poesia e un acoperiș lunecos, timpul/ detună-n oglinzi imaginea fără contur/ a iluziei - poesia rămîne” (Poesia). Sau e asimilată nopții romantice, acelei viziuni „în stare naturală” care
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
străin, iar alteori cineva încearcă să mi-l fure, ca și cum " crede hoțul " ar putea să mă lase despuiat. Dar eu știu de mult povestea cu hainele împăratului. Final Pe mal, bate un pian de inimi, secondat de ochii ce apasă clapele. Amurgul violet stilizează natura, un pictor bâjbâie culorile, până când penelul lui prinde să cânte contururi. Iată o ceață, o minune care ne acoperă pe toți. Pisica Metafora este o pisică, pe care, uneori, trebuie să o silești să-și retragă
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]