145 matches
-
iratiunea existenței, conștientizarea vizionara a iratiunii. Un atemporal "amurg burghez" alunecă înspre reprezentările grase ale picturii flamande, spre opulenta unui stil deja rodat, care facilitează compromiterea concretului: "Amurg de iarnă. burghez. amurg al obezilor./ lumină că briciul frizerului/ și/ din claponul fript țîșnesc șapte jeturi/ de sînge. stropesc plastroanele albe./ jubilează/ sub jiletci descheiate pîntece pline/ clipocind înfundat ca-n butoaie un must/ fermentînd// mușterii se întrec/ în rîgîieli voluptuoase care de care mai vrednic/ lîngă toiuri golite și urină se
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
o proză: "Este foarte interesant de analizat acest volum, fiindcă din el se constată progresele artei scriitoricești a lui Caragiale față de felul în care ea s-a manifestat în prima și a doua perioadă, adică în perioada Ghimpelui și a Claponului și în același timp, este foarte interesant și de studiat volumul Note și schițe pentru a vedea și motivele noi în fața cărora Caragiale se oprește, pentru a vedea cum lucrează și unele din resorturile sale sufletești active în acest moment
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
Cronicar Să fie clapon? Un întreg scandal e pe cale să se declanșeze în legătură cu o sculptură a lui Brâncuși expusă nu în altă parte decît la Palatul Cotroceni și la vernisajul căreia președintele n-a fost de față din cauză că, 11 septembrie fiind ziua, s-au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
în bronz, menite a deveni cadouri ale dictatorului pentru ,,pretinii" de rang înalt care vizitau România. Povestea pare o bazaconie ca toate cele care au avut legătură cu ,,specialistul" de la Casa Heliade. Totuși, întrebarea rămîne: e Cocoșul cocoș sau e clapon? Iată ce nu-i trebuia României în acest moment: un eventual scandal internațional pe piața obiectelor de artă. Cum Brâncuși nu e un oarecine, mai multă atenție se impunea, începînd cu verificarea atentă a sursei sculpturii declarate de Wolf Gregor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
un neobosit „regizor de ipoteze”. Conceput astfel, Caragiale va fi, în cartea lui Mircea A. Diaconu, mai puțin al pieselor, al nuvelelor, al Scrisorii pierdute cel mai puțin, și mult mai mult al schițelor, al momentelor, al foiletoanelor de la „Ghimpele”, „Claponul”, „Moftul Român”, „Universul”, al corespondenței. Așadar al textelor în care naratorul e o prezență explicită. Sau, altfel zicând (cu vorbele eseistului), „nu apare în ipostaza de creator de lume, ci de constructor de semne”. Se poate accepta. Cât privește realismul
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
cel de la cap, am vrut să spun - n-o să știți niciodată ce înseamnă un cocoș la casa omului. Eu aș zice că cocoșul năzdrăvan era chiar moș Dumitru - a vorbit Mitruță, în râsul cărăușilor. Când era tânăr, Mitruță. Acum îi clapon sadea - a completat Cotman, în timp ce râsul cărăușilor a început să curgă în hohote. Și se mulțumește cu firimituri. Adică ce-i spune cocoșul de pe gard. Asta s-ar cam asemăna cu povestea țiganului de la curtea boierului - a completat Cotman. Cărăușii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Poiană, dacă vremea n-a fi mai rea ca astăzi - a stabilit Mitruță. Asta am s-o aflu eu de la cocoșul năzdrăvan al lui moș Dumitru - a râs Cotman. Al mătușii Catinca, nu al lui moș Dumitru. Al lui îi clapon de când hăul și dudăul - a sărit cu vorba Pavel Puicuță, care între timp se apropiase de ei. Mai ai glas, Puicuță? - l-a întrebat Mitruță. Mai am, pentru că l-am ținut la căldurică până acum... Am și de dat. Se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
porumbița (albă) în De-aș avea..., porumbelul în Antropomorfism, turtureaua în Pajul Cupidon, papagalul (cu pene viu colorate) în Kamadeva, rândunelele bicolore (alb-negru) în De ce nu-mi vii, corbul (negru) în Despărțire, cocorii în Stelele-n cer, cioara, rățușca, cocoșul, claponul (Călin Nebunul), vrabia ( Fata-n grădina de aur), cucul (Miron și frumoasa fără corp), cucuveaua (Printre stânci de piatră seacă), lebăda (Mureșanu, 1876), ciocârlia (Călin), pitpalacul prepeliței, presurile (Freamăt de codru), sticleții exuberanți, cu penaj multicolor (Vre o zgâtie de
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
și ceva.[...] "Oratori, ridicați-vă glasul! Gazetari, ascuțiți-vă pana! Caragiale e cu noi!" La 17 februarie 1991, în dezbaterea Regulamentului Camerei Deputaților, la spinoasa problemă a plății concediilor parlamentare, a fost citat un text parodic, publicat de Caragiale în Claponul (1877), prin care parlamentul otoman decidea: "Cît țin vacanțele parlamentare, senatorii și deputații primesc diurna întreită ca pe timpul sesiunii." Hotărîrea fusese adoptată cu unanimitate plus un vot: președintele votase de două ori. Caragialismul ca trăsătură inalienabilă a vieții politice românești
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
fi decât târfă. Vei fi judecat, cândva... În Stațiune, Carnavalul ține nouă zile. Începe în a doua duminică din august. Preparativele durează tot anul. În ultimele luni se intensifică; se pregătesc haine noi, se îngrașă viței, fazani de volieră și claponi; sunt scrise invitații și desenate sute de afișe, se împletesc ghirlande din flori târzii de munte. Se croiesc și se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc alămurile, iar fanfara Gărzilor Reunite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poeme să devină cumularzi “, numai aceia puteau trăi de pe urma literaturii. Pe la 20 de ani Ion Luca Caragiale a început să scrie, dar este mare distanță între cronicile fanteziste și articolele publicate în “Ghimpele “, sau între glumele și anecdotele publicate în “Claponul “, revistă pe care a redactat-o în întregime singur și ceeace avea să ne dea, peste câțiva ani, în “O noapte furtunoasă “. Dar și încercările din prima tinerețe se dovedesc deosebit de interesante. Încă înainte de publicarea acestei piese de teatru, după ce
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351076_a_352405]
-
de Maiorescu. Având nevoie de redactori, Eminescu se grăbește să-l cheme în redacție pe Caragiale, spunând că un altul mai bun ca el nu există în tot Bucureștiul. Se vede treaba că Eminescu îi urmărea mersul lui la ziarele „Claponul” și „Calendarul Claponului”sau la „Ghimpele”. Primele articole ale lui Caragiale de la „ Timpul”, „Național-liberarii” și „ Liberalii și conservatorii” nu au darul să atragă atenția șefilor junimiști precum articolele lui Eminescu. Slavici, lucrâna împreună cu cei doi la ziar, ne-a lăsat
CARAGIALE ŞI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358372_a_359701]
-
nevoie de redactori, Eminescu se grăbește să-l cheme în redacție pe Caragiale, spunând că un altul mai bun ca el nu există în tot Bucureștiul. Se vede treaba că Eminescu îi urmărea mersul lui la ziarele „Claponul” și „Calendarul Claponului”sau la „Ghimpele”. Primele articole ale lui Caragiale de la „ Timpul”, „Național-liberarii” și „ Liberalii și conservatorii” nu au darul să atragă atenția șefilor junimiști precum articolele lui Eminescu. Slavici, lucrâna împreună cu cei doi la ziar, ne-a lăsat cele mai prețioase
CARAGIALE ŞI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358372_a_359701]
-
poeme să devină cumularzi “, numai aceia puteau trăi de pe urma literaturii. Pe la 20 de ani Ion Luca Caragiale a început să scrie, dar este mare distanță între cronicile fanteziste și articolele publicate în “Ghimpele “, sau între glumele și anecdotele publicate în “Claponul “, revistă pe care a redactat-o în întregime singur și ceeace avea să ne dea, peste câțiva ani, în “O noapte furtunoasă “. Dar și încercările din prima tinerețe se dovedesc deosebit de interesante. Încă înainte de publicarea acestei piese de teatru, după ce
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359617_a_360946]
-
VIAȚA OPTIMĂ Spectacolul cu piesa “D-ALE CARNAVALULUI”, de Ion Luca Caragiale, Teatrul Național Craiova de Liviu Florian Jianu 30 ianuarie 1852 este data la care se naște Ion Luca Caragiale ( 1852-1912), în satul Haimanale, de lângă Ploiești. Colaborator al “Ghimpelui”, “Claponului” și “Calendarului claponului”, al ziarului ‘Timpul”, până în 1881, alături de Mihai Eminescu și Ioan Slavici, jurnalist, traducător, cronicar dramatic, prozator, dramaturg, scriitorul afirma: “Eu nu scriu decât despre viața noastră și pentru viața noastră, căci alta nu cunosc și nici mă
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
cu piesa “D-ALE CARNAVALULUI”, de Ion Luca Caragiale, Teatrul Național Craiova de Liviu Florian Jianu 30 ianuarie 1852 este data la care se naște Ion Luca Caragiale ( 1852-1912), în satul Haimanale, de lângă Ploiești. Colaborator al “Ghimpelui”, “Claponului” și “Calendarului claponului”, al ziarului ‘Timpul”, până în 1881, alături de Mihai Eminescu și Ioan Slavici, jurnalist, traducător, cronicar dramatic, prozator, dramaturg, scriitorul afirma: “Eu nu scriu decât despre viața noastră și pentru viața noastră, căci alta nu cunosc și nici mă interesează” Comedia ( farsa
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
Și stă, și stă în vârf de deal Un soare roșu, infernal; Pădurile par pustiite, Iar lanurile adormite. Doar cucul se aude-n crâng, În cuib trei pui de barză plâng, Cocoșii cântă în canon, Se scaldă-n țărnă un clapon; Se odihnesc pe câmpuri snopii Și-și tremură frunzișul plopii. Referință Bibliografică: E VARĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2017, Anul VI, 09 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
E VARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382119_a_383448]
-
ar fi putut cunoaște și hotărâse să nu-și dezvăluie umilința de după glorie. S-a purtat asemenea acelor demne cochete care preferă să-l părăsească ele pe cel iubit decât să fie părăsite. La 16 mai 1816, după ce mâncă un clapon trimis de Watier, bău o sticlă de Bordeaux - Byron băuse două când a răspuns articolului din Revue d’Edinburgh prin satira Barzi englezi și critici scoțieni - și scrise, fără speranță, nepăsător, așa cum un om pierdut Își Încearcă soarta, scrisoarea pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ar fi putut cunoaște și hotărâse să nu-și dezvăluie umilința de după glorie. S-a purtat asemeni acelor demne cochete care preferă să-l părăsească ele pe cel iubit decât să fie părăsite. La 16 mai 1816, după ce mâncă un clapon trimis de Watier, bău o sticlă de Bordeaux 1 - Byron băuse două când a răspuns articolului din Revue d’Edinburgh prin satira Barzi englezi și critici scoțieni - și scrise, fără speranță, nepăsător, așa cum un om pierdut Își Încearcă soarta, scrisoarea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În 1873, la „Ghimpele”, el susține rubricile „Varietăți” și „Una-alta”. Este după aceea girant responsabil la „Alegătorul liber” și corector la „Unirea democratică”, unde e prezent, însă fără semnătură, la rubricile „Diverse” și „Felurimi”. În 1877, scoate revista umoristică „Claponul” (făcând să apară, în 1878, și un „Calendar al Claponului”) și publică în „Albina Carpaților”. Colaborări nesemnate mai are la „Telegraful” (în cadrul rubricii de „Curiozități”) și la „Bobârnacul”. Împreună cu Fr. Damé, dirijează efemera foaie „Națiunea română” (1877), suspendată curând din pricina
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
-alta”. Este după aceea girant responsabil la „Alegătorul liber” și corector la „Unirea democratică”, unde e prezent, însă fără semnătură, la rubricile „Diverse” și „Felurimi”. În 1877, scoate revista umoristică „Claponul” (făcând să apară, în 1878, și un „Calendar al Claponului”) și publică în „Albina Carpaților”. Colaborări nesemnate mai are la „Telegraful” (în cadrul rubricii de „Curiozități”) și la „Bobârnacul”. Împreună cu Fr. Damé, dirijează efemera foaie „Națiunea română” (1877), suspendată curând din pricina inserării unei știri ce anunțase prematur căderea Plevnei. Scrie foiletoane
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a realizat, opera întreagă a lui C. mișună de asemenea „moftangii”. În „Ghimpele”, „Claponul”, „Moftul român”, unde îi apar cronici satirice, fanteziste, literare, scriitorul își caută cu înfrigurare uneltele, recurgând la formule și scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. El practică acum un comic alert, ușor, compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
mai 1877. Au ieșit, probabil, din acest săptămânal, pe care îl scria în întregime I. L. Caragiale, șase numere, dar în colecția Bibliotecii Academiei Române nu se mai păstrează decât numerele 1, 2, 4 și 6 (din care două foi lipsesc). „Calendarul Claponului”, tipărit cu un an mai târziu (1878), conține, pe cât se pare, pe lângă scrierile din cele patru numere ce s-au păstrat, și pe cele cuprinse în numerele pierdute. În afara intenției umoristice, C. este redactat și cu o evidentă adresă parodică
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
că eforturile redacției vor fi îndreptate mai ales spre păstrarea unei stricte neutralități în raport cu marile evenimente politice, sociale ș.a.m.d. Cea mai mare parte a textelor apărute în C. vor fi republicate cu modificări, în general nesemnificative, în „Calendarul Claponului” și, peste douăzeci de ani, în „Moftul român” sau în „Universul”. Ca orice periodic „respectabil”, C. avea o organizare internă fixă, cu rubrici care figurau în fiecare număr. Acestea erau: „Gogoși” (prin care se ironiza rubrica de informații a ziarelor
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
de șase: un Banchet profan, în care se compară meritele vinului alb și al celui roșu, ale cărnii de vită și de oaie, ale rasolului și ale fripturii, ale cărnii de iepure, de gâscă, de porc, de găină și de clapon, ale pateului de ficat, etc.; un Banchet poetic procedează identic dar vorbind despre iambi, anapest, spondeu, picior tribahic; un Banchet sobru permite personajelor sale să se întâlnească într-o Grădină și să petreacă fără pâine și vin, dar cu apă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]