200 matches
-
puternic instinct al formei, el a rămas oarecum într-un gen particular de clasicism, cu o puternică tentă morală, interesîndu-se mai puțin de experimentele de limbaj, de integrarea unor noi materiale și tehnici, de redefinirea dialogului cu spațiul. De toposurile clasicității îl leagă, mai întîi, fascinația pentru corpul uman, în jurul căruia se naște o adevarată civilizație antropocentristă. și chiar dacă arhitectură corporală nu este permanent o prezență explicită, ea este suplinita sistematic prin detalii anatomice, prin atitudini, prin forme asimilabile. Deși materialul
Darie Dup () [Corola-website/Science/317218_a_318547]
-
o draperie roșie de catifea. Înălțimea tronului permite pe de altă parte legătură motivică dintre Madonna și peisaj. Îndepărtându-se de schematismul lui Bellini, Giorgione își manifestă acum independența. Perioadă studiilor sale se încheie, în acest mod, definitiv. O anumita clasicitate în aranjamente, așa cum se manifestă ea aici prin echilibrul volumelor, frontalitatea figurilor și compoziția în planuri paralele față de primul plan, vă caracteriza însă și opera de maturitate a lui Giorgione. Revoluționară este uniformizarea reprezentării prin regia luminii. În activitatea sa
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
jos toate gimnaziile se desființează. Scriitorul acelui articol habar n-are de ce propune, nici prin vis nu-i trec urmările unilateralității cu care privește învățămîntul. Școalele pe cari le dorește introduse în România cu escluziunea culturii și puterii educative a clasicității ar deveni escelente pepiniere de... mari oameni de stat. Nu-i vorba, și școalele actuale produc asemenea fructe, căci daca nu le-ar fi produs n-am avea plăcuta ocazie de-a face observații "Presei". O direcție realistă însă a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o Grecie preponderent orizontală, exclamativă și feerică", "o excursie interjecțională", iar apa devine o "apă paradisiacă". S-ar putea cita încă multe fericite formule prin care Al. Cistelecan califică aceste poeme finale, ilustrând "mai mult o producție conceptuală", pledând "cauza clasicității", ca și concentratele comentarii la Poeme-le într-un vers, citite ca mostre de "poezie pură" și "breviar" al poeziei pillatiene din toate etapele. Se vede că, până la urmă, amintita perspectivă atât de fertilă în Pe Argeș în sus nu
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
de a așeza fiecare scrisoare în râma ei de lumină, cu un aparat critic ireproșabil, s-a pronunțat încă din primele pagini ale volumului asupra temperamentului solar al poetului, ardent până la a fi sortit să se consume integral și repede. Clasicitatea inspirației poetice a lui Ion Pillat ar reprezenta în acest caz și triumful spiritului asupra imediatei percepții, al unei aspre discipline, din copilărie însușita, de care a profitat în prim rând artă.
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
șui de adolescentă, mult preferata celei mai cîntărețe dintre muze, Euterpe, astăzi numai bine pregătită pentru greul sacrificiu al măritișului". Constantin Beldie ni se recomandă în relatarea vieții sale drept un om "de modă veche", hrănit de partea hedonistă a clasicităților, un dușman al pedanteriei și un "antiintelectualist" în numele acestora și astfel un prevestitor sui generis al "trăirismului" febril al generației ce i-a urmat. De prisos a mai insista asupra valorii informative a Memoriilor, potențate de un condei ager, atractiv
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
de ceremonios. Ca Sadoveanu, Iorga își impune și aici o limbă a sa proprie, care se vrea autentică, fiind în realitate artificioasă, lipsită de vervă imaginativă. N. Iorga rămâne primul mare exeget care l-a consacrat pe Ion Creangă în clasicitate. NOTE 1) Năpasta, în "Lupta", VII, nr. 1054/ 18 febr. 1890. Reluat în N. Iorga, Pagini de tinerețe, I, ediție de de Barbu Theodorescu, EPL, București, 1968, p. 217-222. 2) Ibid., p. 219. 3) Eminescu. Proză și versuri (ed. V.
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
decenii activitatea literară. Mai degrabă Jurnal decât ficțiune, erou și autor se contopesc, la persoana întâi. La Florența, eroul contemplă statuia lui David, de Michelangelo, se cuprinde în cercetătorul în domeniul artelor care, în viață, luase locul scriitorului. îndrăgostit de clasicități, naratorul citește pe chipul statuilor luminile vieții și umbrele morții, aceasta asigurându-și pasul. Fiecare din cele patru capitole ale povestirii are un asemănător început, ca un leit-motiv: "La Florența noaptea nu se pogoară dintr-odată sau treptat: este ziua
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
și așa de fundamentale încît se pot numi, cu propriul cuvânt, o răsturnare a bazei de cultură pe care au fost clădite pîn' acum școalele nu numai ale noastre, ci ale întregei Europe apusene. D. Conta voiește să lovească temelia clasicității în întregul învățămînt secundar și mai voiește încă să introducă facultăți special destinate pentru femei. Înlocuirea clasicismului prin utilitarism și emanciparea universitară a femeilor, iacă cele două bătăi de inimă ale vieții organismului propus de d. Conta. Art. 141 din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oarecum un dicționar de cuvinte străine fără nici o însemnătate pentru vreo gramatică sau stilistică grecească. Limba latină este păstrată numai în cele patru clase superioare de licee pentru băieți, fără arătarea de autori cari să deprindă pe școlari cu spiritul clasicității romane. Și, în adevăr, școlarul de abia în prima clasă de liceu, după proiectul d-lui Conta, sau în clasa a cincea, cum zicem noi încă astăzi, va începe să învețe cetirea alfabetului latin și declinarea lui mensa, mensae; în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Sallust? Unde Tacitus? Unde Horațiu? Unde Cicero? Și unde pentru noi importantul Plinius? {EminescuOpXII 62} Este lucru vederat: în cei patru ani de liceu (clasa 5 - 8-a ) din proiectul d-lui Conta se poate învăța limba latină; dar spiritul clasicității romane, așa precum transpiră din eminenții autori cari au format până acum substratul culturei literare și științifice din Europa, nu se poate învăța în liceele d-lui Conta. 2) Instrucțiunea este și pentru licee tot așa de întinsă la băieți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în această direcțiune. Să începem întîi cu instrucțiunea clasică. Școalele noastre secundare, îndeosebi învățămîntul numit gimnazial-liceal, sunt întocmite în esență după modele luate din Franța și din Germania. Esența acestui învățămînt este la noi, ca și în Franța și Germania, clasicitatea și cultura literară și istorică pe temeiul clasicității, adecă humanitatis studia în înțelesul celor vechi. Pe acest temei, susținut în Germania și în Franța prin tradițiunea unei culturi de multe secole, ne-am organizat și noi școalele mai înalte și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
clasică. Școalele noastre secundare, îndeosebi învățămîntul numit gimnazial-liceal, sunt întocmite în esență după modele luate din Franța și din Germania. Esența acestui învățămînt este la noi, ca și în Franța și Germania, clasicitatea și cultura literară și istorică pe temeiul clasicității, adecă humanitatis studia în înțelesul celor vechi. Pe acest temei, susținut în Germania și în Franța prin tradițiunea unei culturi de multe secole, ne-am organizat și noi școalele mai înalte și ne-am pus astfel în comunitate de cultură
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
s-au menținut compozițiunile în proză latină, s-au împuținat orele de latinește și grecește, s-a hotărât începerea studiului latin și a celui grecesc cu doi ani mai târziu decât era până acum; dar nu s-a surpat temelia clasicității prin alungarea limbei grecești cu totul și prin reducerea limbei latine la 4 ani de liceu și scoaterea ei din cei 4 ani de gimnaziu, cum propune d. Conta. Iacă o tabelă a numărului de ore de studiu, adunate pentru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ore istoria și geogr. 28 ore științe exacte 62 ore ger. și magh. 35 ore Se vede marea deosebire ce, după ultimul program francez, există între liceele germane și cele franceze. Germanii concentrează cea mai mare parte a învățămîntului asupra clasicității, mai ales asupra latinității. Dar, alăturea cu liceele clasice și deosebit de ele, ei au învățămîntul real și de meserii pe o scară întinsă, și astfel este tinerimei dat prilejul de a se dezvolta fie în ramura clasică, fie în ramura
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Independența României; acela este Om Liber și, fudul de Libertatea sa, are inimă în pieptul său și nu poartă minciuna pe buză. Cine a înțeles ceva din tot talmeș-balmeșul să-i fie de bine! Niciodată n-am putea termina cu clasicitatea, în fond și în formă, a "Bacăului", dar totuși vom mai cita câteva exemple, pentru a ne forma pe deplin bunul-gust literar. Astfel d-sa ne spune însuși: Foița "Gazeta de Bacău", anunțând aparițiunea jurnalului nostru, spune că a apărut
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
chimie și medicină și tot ce-o pofti, tot cumulard și vânător de câștig în socoteala altora va rămânea. Vom reveni asupra cestiunii educației în școalele noastre, precum și asupra rolului ce l-ar putea avea, deși nu-l are, studiul clasicității pentru creștere. Deocamdată observăm numai că cearta care-n Apus s-a încins între partizanii educației și aciia ai utilitarismului la noi nu există, pentru că nu există nici educație, nici utilitarism în învățămînt, ci o grămădire nesistematică de tot soiul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
francejii sânt neajunși și progresează necurmat. În adevăr, dacă celelalte națiuni voiesc să rămâie în veci tributare francejilor sau dacă francejii voiesc să ajungă în industrie unde sîntem noi, n-au decât să adopte reforma d-nului Dame și să considere clasicitatea veche, pictura și estetica ca lux. Din nenorocire așa se cam consideră la noi artele, voind poate să fim practici, și într-un mod foarte nepractic am pierdut și micele începuturi de industrie ce le aveam. În fine, din aceste
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
istorici literari precum Șerban Cioculescu (Critica și etica literară, Despre accesibilitatea literaturii), Al. A. Philippide (Universalitatea literaturii) ori de alții care vor deveni, nu peste mult timp, prestigioși: Nicolae Balotă (Actualitatea eseului), Edgar Papu (Inovație și continuitate în literatură, Profunzimea clasicității, Actualitatea literaturii de inspirație istorică, Personajul cărții de proză), Dumitru Micu (Lucian Blaga - personalitate proeminentă a culturii românești), Ștefan Aug. Doinaș (Notații despre evoluția conceptului de poezie, Poezie și modă poetică), Virgil Nemoianu (Contribuții la studiul literaturii universale), Mircea Zaciu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
adesea discrete, de o discreție care estompează deopotrivă și disperări, și entuziasme”, ca și „un remarcabil simț al ritmului”, datorită căruia „poeta strunește admirabil materia verbală, nu prin constrângeri de sens, ci printr-o transcendență muzicală” (Cezar Baltag). Opțiunea pentru clasicitatea formelor și a tonului discursului se însoțește cu pregnanța și franchețea rostirii, care, deși situată contra curentului (în contextul literar al contemporaneității imediate), respiră o prospețime și o implicare ce rețin atenția. Preferința pentru poemele cu formă fixă nu este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
apare doar ca un conflict al imagologiilor, ci ține de legitimarea istorică și socială (civilizațională) a unor interese politice de rang național și internațional. Legătura dintre cultural și politic este, mai e nevoie să o certific, una din trăsăturile moștenirii clasicității culturii europene, dar nu numai europene. Cunoașterea de sine, Întrebarea despre virtute și interogațiile despre cine trebuie ales să conducă exercițiul politic au jalonat, de la Platon Înspre modernitate, legătura dintre o cultură a sinelui și una a societății. Continuând să
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În zilele noastre frământate, cine nu dorește liniștea, echilibrul, armonia și frumusețea? Este tot ceea ce așteptăm să ne ofere cadențele clasice, care ne îmbie cu un elevat repaos în gustarea eternității." (Edgar Papu, Apolo sau ontologia clasicismului) Preliminarii Clasic, clasicism, clasicitate. Termeni cunoscuți, desigur, absorbiți fără incertitudini prea mari în iureșul uzului comun al limbii. Această impresie a familiarității pe care o degajă noțiunea de clasic generează două posibile repercusiuni pe de o parte, la nivelul abordărilor, prejudecata încadrării în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
esențe.112 Ca urmare, clasicismul nu trebuie privit drept o apariție bruscă, ci drept produsul final al unei evoluții treptate, implicând ideea deplinătății. Este ceea ce sugerează și T.S. Eliot în cuvântarea sa Ce este un clasic? identificând drept condiții ale clasicității maturitatea de gândire, a moravurilor, a limbii, alături de desăvârșirea unui stil comun și a caracterului de universalitate.113 Criticul făcea în acest sens diferențierea între clasicul relativ, raportat doar la un context național și clasicul absolut, care presupune o consacrare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Jeremy Taylor, la un Milton în Anglia, la un Racine, un Molière, un Pascal în Franța secolului al XVII-lea, suntem înclinați să spunem că secolul al XVIII-lea și-a desăvârșit grădina doar restrângând aria cultivată. Simțim că, dacă clasicitatea este cu adevărat un ideal valoros, ea trebuie să poată dovedi o amploare și o universalitate la care secolul al XVIII-lea nu poate aspira." Incapacitatea atingerii unui caracter universal, lipsa unei maturități depline precum și inabilitatea de a crea un
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în mod concret, unor paradigme literare opuse, aceasta se justifică prin acordarea semnificațiilor de geniu, valoare, model noțiunii de clasic, după cum am sugerat anterior. În acest sens, observația privind condițiile necesare apariției unor scriitori clasici este una lucidă și justă: "Clasicitatea o poate ajunge cineva la o nație mai întâi după ce aceeași are oarecare literatură, după ce limba sa e frământată și îmbogățită prin o mulțime de traduceri de-ale clasicilor și prin cercări numeroase de originaluri, apoi nația de la a cării
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]