69 matches
-
modernă. Lăsând deoparte elementele funcționale (determinanții și cuantificatorii), o mare varietate de elemente lexicale pot preceda centrul substantival (v. și Cornilescu și Nicolae 2011c; Brăescu și Dragomirescu 2014; Brăescu, Dragomirescu și Nicolae 2015): adjective calificative (30), adjective relaționale (tematice și clasificatoare) (31), genitive și adjective posesive (32) și argumente nominale (33). (30) a. la luminatul craiul leșescu (DÎ.1599: XVIII) b. la sfintele besearici (AAM.1713: 7r) (31) a. evreiasca limbă (CV.1563−83: 18v) b. dumnezeesculu ajutoriu (CC2.1581: 475
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sincronismul la cultura europeană și românească. Scindarea textului se face prin rezumat și citat, prin comentarea unor secvențe edificatoare. De cele mai multe ori urmează proba etică, și anume relația dintre discursul literar și realitatea din România. Finalul constă într-o concluzie clasificatoare, un îndemn spre lectură sau spre evaluarea aspră a textului, o judecată de valoare. Exclamațiile și interogațiile retorice prezente în majoritatea textelor ridică semne de întrebare ce-și găsesc răspuns concomitent cu receptarea lor de către ascultător. O asemenea interogație apare
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a discuta, după modelul consacrat (într-un stil ludic și ironic pune la dispoziția cititorilor judecăți de valoare, impresii generale, receptarea critică, comentarea unor secvențe, introducerea în text prin rezumat și citate, personaje, poziția naratorului, tehnici narative, perspectiva cititorului, concluzii clasificatoare), despre romanul de idei politice Galeria cu viță sălbatică al lui Constantin Țoiu și romanul lui George Bălăiță Ucenicul neascultător. Discuția mediatică cu Manolescu prilejuiește recenzarea a două romane politice apărute la un an diferență, dar asemănătoare în esență. Și
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cu mustăți""337. În ceea ce privește textele poetice interpretate de Monica Lovinescu, mult mai puține la număr, modelul respectă în mare tiparul: stil ironic, judecăți de valoare, impresii generale, receptarea critică, comentarea unor versuri, citarea, procedee, limbaj poetic, figuri, formă, conținut, concluzii clasificatoare. Interpretarea textelor poetice relevă intențiile inițiale prin prelucrarea semnificațiilor. Din nefericire, perioada comunistă a creat un tip nou de poezie, cea de preaslăvire a conducătorilor: cultul personalității este versificat. Sunt puțini la număr scriitorii care nu lansează pe piața culturală
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
alte puncte de vedere. Toate cronicile conțin referințe la receptarea critică în România și în afara hotarelor a autorului recenzat. De cele mai multe ori urmează proba etică, și anume relația dintre discursul literar și realitatea din România. Finalul constă într-o concluzie clasificatoare, un îndemn spre lectură sau spre evaluarea aspră a textului, o judecată de valoare. Exclamațiile și interogațiile retorice prezente în majoritatea textelor ridică semne de întrebare ce-și găsesc răspuns în orizontul publicului. Exercițiul interpretativ vizează toate domeniile culturii, fără
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
între copertele-i mari o mică revoluție poetică. Putem spune că Revue de littérature générale este o crestomație - dar și un manual. Este, într-adevăr, un concentrat literar compozit publicat împotriva literaturii care se citește îndeobște, împotriva istoriei literaturii degrabă clasificatoare, a canonului. În măsura în care se scrie împotriva evidenței, revista prezintă o mostră de literatură pură: dialog dramatic, poezie, proză, toate prezentate ca happening, asamblate, remixate: asta trebuie/mai poate fi literatura, o rearanjare interminabilă a unor cuvinte deja scrise, o pervertire
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
a ne vesti - ceea ce trebuia "știut" - că poezia nu are trecut, că ea dezmărginește timpul". Parafrazîndu-l pe exeget, sîntem în măsură a constata că există și o critică orfică, ce "dezmărginește" aidoma poeziei, diferită de cea care mărginește prin observație clasificatoare, pedestră. Virgil Ierunca oficiază, de cîte ori e nevoie, o asemenea critică orfică. Nu se va putea vorbi despre Virgil Ierunca fără a se avea în vedere funcția d-sale formatoare în raport cu mai tinerii critici și, în general, cu oamenii
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
prestigios, al Uniunii Scriitorilor) și alternând volumele inedite cu antologii de autor consistente, Liviu Georgescu i-a luat prin surprindere pe cronicarii literari, puțin nedumeriți în fața acestui gheizer liric de ultimă oră. Surpriza descoperirii fiind dublată de o savuroasă indecizie clasificatoare. Nicolae Manolescu l-a scos pe autor din mantaua lui Arghezi, subsemnatul a descoperit influența lui Dimov și o luxurianță asociativă amintind de Ilarie Voronca, Gheorghe Grigurcu, remarcabilul critic de poezie, a trasat aceeași paralelă cu ,miliardarul de imagini"; s-
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
nu poate decît să piardă. Altfel spus, e tragic omul care, împotrivindu- se unei forțe mai mari, o face știind de la început deznodămîntul. Florea Olteanu e din această categorie, singura de altfel în care îl putem așeza măcar din comoditate clasificatoare. În rest, omul nu poate primi calificări de ordin moral. Din opt ani de închisoare cîți a făcut, șase și jumătate i-a petrecut numai în izolare, întrucît, prin atitudinea rebelă pe care o arăta în fața autorităților, era considerat un
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
bătrînii pensionari în grădinița cu legume”), predicțiile cu ambiții profetice și magisteriale (care „amintesc pasiențele sau bobii” și „nu schimbă nimic în mersul literaturii, în ascunsul proces de creație”). Fie ea impresionistă sau tradițională, critica e respinsă - cu anatema de „clasificatoare” - în calitatea ei de instituție axiologizantă: „Jules Lemaître a fost cel care l-a clasat, prăbușindu-l, pe George Ohnet. Anatole France l-a cufundat pe Zola în propria-i scatologie. (...) Sainte-Beuve, cînd era clasificator, n-a văzut pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eschiveze opinia”. De o parte avem, așadar, o „critică creatoare” ( G. Călinescu o va teoretiza, mai tîrziu, în termeni aproape identici); de cealaltă - magistratura didactică, descriptiv-clasificatoare, fără acces la miezul viu al operei și la valențele ei de surpriză. „Mania clasificatoare” este vituperată și în articolul „Statuia lui Jules Laforgue“: „Mizerabila nevoie a spiritului omenesc de a clasifica, de a topi ceea ce este solitar și propriu în aliajuri triviale, l-a clasat, ca pe mulți, în mișcarea simbolistă. Această grupare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prim ordin”. Văzînd în Poe, Baudelaire și Coleridge principalii critici ai secolului al XIX-lea, autorul le identifică atent „metoda”: „critica, ce participă într-un fel chiar la crearea, la producerea operei artistice”. Aversiunea tînărului Vinea față de instituția criticii dogmatic-magisteriale („clasificatoare”) și față de activitatea Societății Scriitorilor Români, sarcasmele la adresa conformismului revistelor de promovare a literaturii române în străinătate trebuie privite și din această perspectivă. Tînărul Vinea nu face de fapt figură de critic, ci de publicist și „artist” avizat, comprehensiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Matiss-Teutsch, Brâncuși, Fondane, Voronca, mai tîrziu Ionesco). Ca și colegii lor de la Contimporanul, avangardiștii maghiari își asumă un credo integrator, nerestrictiv: „Noi nu aparținem unui crez limitat sau unei școli. Arta nouă nu înseamnă pentru noi o asociație de cuvinte clasificatoare, ci o nouă formă de exprimare a unui nou tip omenesc”. În nr. 68, iulie 1926, putem citi în paginile revistei un poem fără titlu (în limba germană) al lui Aladár Támas, cu specificarea între paranteze „traducere din limba ungară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin care se face simțită ea, pentru a putea merge apoi la esența operei. Urmând această linie, trebuie să avem în vedere o posibilă clasificare a basmelor lui Creangă, făcută deja în critica literară, nu fără divergențe (atât în ceea ce privește criteriile clasificatoare, cât și în privința includerii sau excluderii unui text într-o / dintr-o categorie sau alta). Dificultatea clasificării vine mai ales din faptul că basmele lui Creangă se întrepătrund la diferite nivele, un basm putând fi cu ușurință încadrat în mai
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
mari o revoluție poetică. Putem spune că Revue de littérature générale este o crestomație - dar și un manual. Este, Într-adevăr, un concentrat literar compozit publicat Împotriva literaturii care se se publică și se citește Îndeobște, Împotriva istoriei literaturii degrabă clasificatoare, a canonului. În măsura În care se scrie Împotriva evidenței, revista prezintă o mostră de literatură pură: dialog dramatic, poezie, proză, toate prezentate ca happening, asamblate, remixate: asta trebuie/mai poate fi literatura, o rearanjare interminabilă a unor cuvinte deja scrise, o pervertire
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai mult prestigiu decît unul puternic, reflectînd, spune Miller, "un respect general al clasei inferioare pentru inteligență în sensul istețimii". Miller nu explică, ci constată doar divergența între aceste norme și acelea ale clasei mijlocii americane; scriind înainte de elaborarea teoriilor clasificatoare, el etichetează bandele ca elemente delincvente. Privind retrospectiv, ceea ce este interesant în descoperirile sale este faptul că ținta înșelătoriei erau tot membrii bandei. Bandele nu concurau unele cu celelalte în minciuni; ele se certau de la femei, jocuri de cărți, lupta
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe iroquois, remarcase imediat că un același termen, prin care ei își desemnau sau se adresau unui neam putea să grupeze indivizi care ocupau locuri foarte diferite în arborele genalogic și în tabelul alianțelor. El a propus noțiunea de rudenie clasificatoare, utilizată încă și astăzi. Pentru a-și organiza viața socială, diverse societăți umane au impus o ordine datului biologic. Prin urmare, trebuie să studiem, caz cu caz, terminologia rudeniei, regulile de descendență, de căsătorie, de rezidență. Dar putem privi aceste
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
indivizilor născuți la aceeași dată sau În același interval de timp Într-o societate. În al doilea rând, din perspectivă etnologică sau genealogică, care privilegiază analiza organizării sociale, definiția generației este limitată la sensul de filiație și la o funcție clasificatoare. În al treilea rând, În sociologie, folosirea noțiunii de generație este imprecisă, exprimând, cel mai adesea, o comunitate care ar putea fi calificată drept „spirituală” și care trebuie distinsă de noțiunea de vârstă (a cărei cercetare este influențată de etnologie
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și '70, nimic nu putea fi mai rău decât "politica" personală a lui Foucault. Criticile acelui White la adresa lui Foucault sunt dure: "distrugător al istoriei"233, "critic absurd"234, "structuralist iresponsabil" pentru că "subminează autoritatea științei" prin evidențierea "naturii arbitrare a sistemelor clasificatoare și a metodologiilor științei"235. Evident ca acel Hayden din anii '70, fascinat de tipologii și de lingvistică, nu se mai regăsește integral (tematic și discursiv) în Hayden White din timpurile noastre. Hayden White a "subminat" autoritatea științei cu mult
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]