4 matches
-
1981, 4; Ion Bogdan Lefter, „Casa cu retori”, CNT, 1981, 22; Nicolae Manolescu, Poeți tineri la „Albatros”, RL, 1981, 43; Bucur Demetrian, Un poet al materiei, R, 1992, 9-10; Ioan Moldovan, „La persoana a treia”, F, 1992, 12; Virgil Mihaiu, Claustrații născuți în ’52, ST, 1993, 1; Țeposu, Istoria, 67-69; Marin Mincu, Textualism și autenticitate, Constanța, 1993, 89-92; Octavian Soviany, Studiu în negru, APF, 1994, 1-2; Borbély, Xenograme, 116-119; Pop, Pagini, 233-235; Dicț. analitic, II, 341-342, III, 327-329; Dan Bogdan Hanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
le provoacă. Apoi le pune în scenă, le amplifică somptuos, de unde și impresia de artificial, de emfază: Ca un mare actor (...) în imaginara, tragica lume a sa, În carcera grea, de gheață și fum (Memorial) Și sune o muzică (...) Pentru claustrații Într-o ceață de plumb (Cântând) Și intrăm în frig, În disperare Și intrăm în țarc Disperați, disperați... (Trifoiul văzut ca o fiară) Tendința limbajului de a deveni mască este evidentă. Poetul e un mim ciudat, care inventează ceea ce imită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sentiment puternic de asprime scitică, oroarea față de „timpul rău” năvălesc În poem. SÎnt, În fapt, mai multe planuri (spații) care se concurează În Pastelurile lui Alecsandri (cele mai reușite, sub raportul compoziției). Cel dintîi este spațiul căminului: refugiu, loc de claustrație comodă, spațiu securizant. Este, apoi, spațiul Închipuirii („văd insule frumoase și mări necunoscute și splendide orașe, și lacuri de smarald...”), spațiul deschis, spațiul drag, dulce și lin, acela ce satisface integral „dulcele farmec al vieții călătoare”. El sugerează o promisiune
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vor avea să se combine apoi în alcătuiri noi". Apoi, cum "contactul îl au toți și tocmai cei ce-l trăiesc mai intens îl sublimează mai puțin", înseamnă că arta "începe dincolo de dânsul, de la sublimarea lui", fiind în mod fatal "claustrație și halucinație; combustiune interioară și vis de treaz, deformare și viziune personală în planuri noi". De aceea, psihologia lui Bizu e de la bun început modelată în așa fel încât să anticipeze o estetică sui generis, reflexiv-estetizantă, individualistă, programatic non-realistă și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]