102 matches
-
astru tutelar care însă "moare interior" o dată cu inima poetului, semn nu doar al degradării unui eu dezorientat într-o lume obscură, ci și al unei dureroase disoluții cosmice. Al doilea ciclu marchează începutul unei dificile încercări de salvare a poetului claustrat între ziduri: "următoarea lume ar putea fi sufletul dacă mă hotărăsc/ să scap de pielea asta putredă[...] atâția ani pierduți pe lume în frica prelungită că aici e totul./ alta e nepăsarea mea. viața continuă la fel de bine de/ sub cenușă
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
a fost transportat, de urgență, la Praga). În absența personajului principal, am văzut, la festival, un film, Largo desolato, de Agnieszka Holland, după un scenariu de Havel, cu o vizibilă încărcătură autobiografică. Nevroza unui intelectual disident, la sfîrșitul anilor '80, claustrat în propriul apartament, supravegheat de poliție. Omul care, privit dintr-un anumit unghi, e "un simbol", din alt unghi e un bărbat slab, debusolat, teoretizîndu-și în van propriul blocaj emoțional ("se cască un hău între tine și funcțiunea ta socială
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
peste paginile acoperite cu o caligrafie melancolică, făcîndu-le să foșnească ușor. În raport cu autorul Ispitei de-a exista, ni se prezintă precum reproducerea unui tablou pe un timbru poștal. Mult mai mult decît cu Cioran, Livius Ciocârlie, un izbitor tip livresc, "claustrat în bibliotecă", după cum singur se recomadnă, ni se pare apropiat de Jules Renard, a cărui criză, fină în resignarea ei crepusculară, corespunde vitalității d-sale scăzute, atît de nostalgic estetizate. Ceea ce nu înseamnă că energia în chestiune, redusă la scară
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
datorii (în film apar aluzii la starea lor financiară precară). Iar atunci când criticii de artă se încumetă să facă presupuneri, acestea nu coincid cu lungmetrajul. De pildă, René Huyghe afirmă în cartea sa Puterile imaginii că, fără îndoială, Vermeer era claustrat în mediul domestic din cauza sănătății sale fragile. Or, pictorul interpretat de Colin Firth pare sănătos tun. Oricum, afirmația e discutabilă: dacă Vermeer preferă să picteze scene interioare, asta nu înseamnă că el nu ieșea din casă. Același critic susține, din
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
îndură și de tine. Lasă lumea ta, Amăgitorule - și vină. Lasă lumea ta, căci numai gîndul tău abia de stă să o țină. 6. Nașterea mea e fără de sfîrșit N-am avut niciodată simțul claustrării. Nu m-am simțit niciodată claustrat în burta mamii mele. Nici singur, nici întristat. Cum să te simți singur, cînd ești înlăuntrul altei femei? Cînd o altă ființă te cuprinde, te conține? Poți fi, cel mult, Fericit, n-am fost niciodată caustrofob. Viața mea a avut
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
că în a doua venire”... La alte pagini se revine la gravitate, în recompunerea unui interior modest și posomorât, pus totuși sub titlu pseudotensionat: „lumina s-a umplut cu uși și ferestre / preșuri scaune mese / haine răstignite pe umerașe / blestemă claustra // frigiderul sforăie / ca un fumător bătrân / piunezele din pereți / au rămas fără rost / sertare închise în sine // până și singurătatea ar fugi cu altul // în dulap va începe să plouă” (Suspans); sau: „la masa din bucătărie / singurătatea-și trosnește degetele
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
-o pe Monserrat Caballé mi-au venit în minte cuvintele ambigue (intonația sau virgula le schimbă sensul) care au determinat-o pe Contesa Castiglione, frumusețe celebră a Parisului, să se privească pentru ultima oară în oglindă și apoi să se claustreze pentru totdeauna în palatul ei. Nu că mi-aș închipui că aceste rânduri o vor determina pe primadonă să nu mai cânte în public, mulțumindu-se - spre deosebire de Contesa care și-a spart oglinzile - să trăiască în memoria ascultătorilor tocmai prin
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
ca în desenele animate, toată degringolada sufletească în care Biserica a fost de mult înlocuită cu Loteria Națională, pare că își va găsi un nou centru, în chiar inima blocului, în liftul în care acest schimnic de ocazie s-a claustrat spre disperarea locatarilor de la etajele superioare. Ședința de bloc se mută de la parter la etajul opt, unde toți își aduc o pernă sau un scăunel ca să nu-i tragă curentul și acolo își spune fiecare păsul, iar Simion liftnicul le
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
pentru o lavalieră, instalația creată de Vava Ștefănescu în 2008, a fost, de asemenea, prezentată în cadrul acestui festival, coautori fiind artistul sonor Vlaicu Golcea, din ce în ce mai des asociat unor demersuri coregrafice, și interpreții dansatori Carmen Coțofană, Istvan Téglás și Farid Fairuz. Claustrați în spațiul unei cabine telefonice, un spațiu îngust, sufocant, trei personaje încearcă, cum pot, să supraviețuiască printre ceilalți. Am văzut de mai multe ori acest performance și de fiecare dată încrengătura trupurilor celor trei, mereu alții, a urmat alte ritmuri
LIKE CNDB # 1 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2657_a_3982]
-
un azil de nebuni și, după câțiva ani , a murit. Am venit apoi la Budapesta, în timpul acela mergea foarte bine comerțul...Ideea lui Deleș a fost să vină undeva la țară și a ales aceste locuri. Și Deleș m-a claustrat aici, în această văgăună, instituția căsătoriei e cea mai oribilă intituție de pe pământ!” Și eu, săracul, care ardeam de nerăbdare s-o iau pe Agneta! Ce aud din gura acestei femei? Nu se poate să fie așa, dar n-am
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
o "comoție afectivă" care împinge ființa dincolo de marginile sale naturale, astfel că aceasta se dezechilibrează, se răstoarnă. Poate nu e chiar o pierdere catastrofală a "normalității", o "monstruozitate", "o criză de epilepsie", ci un excedent de trăire, revolta unui intelectual claustrat în condiția sa împotriva servituților acesteia. Un donquijotism ofensiv agita ființa exaltată a junelui Noica, ducîndu-l la suprapunerea teoriei și realului, printr-o delirantă revărsare a reveriei interioare în faptă. E de bună seamă o compensație a pasivității benedictinului, o
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
vedea Isus. Barbarie Generația mea a cunoscut barbaria. Fără soare, deși el ardea și fără stea, cerul strălucea. Am închis ochii și am încercat: pătratul, sfera, triunghiul lucrurilor care cândva ne-au înălțat. Pătratul era lipsit de vis, sfera ne claustra, triunghiul era o definiție seacă, în școala pozitivă cu lumina săracă, ca un tren uitat pe șinele retrase într-o gară. Sângele cald citat de poet ne mai cheamă înapoi în sfinții părinți. Pentru noi e târziu, întâmplările crude au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
doilea imperiu, literații "patricieni" se lasă de scris. Literatura i-a adus sus, de unde pot să-i privească, ei, oamenii de acțiune în stat, pe confrații de ieri: "Dumneavoastră teoreticienii". Nimic, știm bine, nu e nou. Literatura, cea adevărată, se claustrează, și iată romantismul. Turnul de fildeș. Alternativa izolării este revolta, creșterea unei literaturi care, altfel decît la bunii clasici, nu mai apăra statul. Dimpotrivă. Încet-încet, lumea se privatizează, iar inteligența girează o industrie. Parveniții vînd, talentații mai puțin, și unii
Inteligență and utopie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8752_a_10077]
-
cel mai renumit DJ din lume, românul basarabean Cornel Chiriac, ajuns mentorul meu muzical. Emisiunile lui Cornel, dimineața de la ora nouă și un sfert, și dupăamiaza de la cinci și un sfert, erau unele din puținele orizonturi deschise într-o țară claustrată în propria nefericire. Spre regretul tuturor iubitorilor de muzică de calitate, un fan dezaxat, Mario Grop, îl asasinează în noaptea de 4/5 martie 1975, într-o parcare din München, îndoliindu-ne sufletele mai ceva decât la asasinarea președintelui John F.
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ai face din mine cîrpă de șters pe jos. Nici nu vreau să te mai văd... Ești mult mai dură decît mi-aș fi închipuit... Păcat! o amenință el cu degetul. Privită din afara confortului tău interior, în care te-ai claustrat, viața are coordonate mărețe. Păcat că ești așa de frumoasă! Frumoasă ca un păcat. Superbă ca o clipă de nebunie. Dar... păcat că, pentru tine, gesturile mele sînt numai ridicole și caraghioase... Păcat! Înainte de-a se retrage, Mihai atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
teamă că trebuie să procedez altfel, încă n-am găsit calea. Nu vreau să-mi distrug lumile, așa cum l-ai lua pe Autor de la masa de lucru și l-ai rătăci într-un calcul, ar inventa cifre muzicale, l-ai claustra într-o carte, ar îmbogăți-o cu un cântec, ar lumina-o cu o singurătate, ar finaliza-o cu noi protagoniști, distruge instrumentele scrisului, ar vorbi ca o carte, taie-i limba, scoate-i ochii, te-ar bântui ideile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce are de spus, dar discursul său gongoric, hilar-savant provoacă râsul. În postfața volumului, Ioan Ardeleanu vorbește despre eventuala lectură a cărții ca despre un examen pe care urmează să-l treacă cititorul: „Poezia sa devine una criptică, închide și claustrează semnificații și se închide în sine însăși. Nu poți comunica cu ea ușor, decât dacă îi accepți canoanele, algoritmul și coeficientul de entropie formală.“ Ideea că literatura ascunde semnificații la care merită să ajungi, fie și chinuindu-te, este naivă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu era nimic vesel. Observând că pachetul de țigări ajunsese pe dușumele, își săltă cu un vădit efort, din scaunul cu rotile, trupu-i lung și deșirat, numai piele și os, care-i dădea un aer de Don Quijote al timpurilor postmoderne claustrat de bună voie între pereții propriei locuințe, și făcând o veritabilă genuflexiune recuperă pachetul căzut și-l așeză cu gesturi încete, dar totuși sigure, înapoi pe birou, apoi se reașeză în scaunul său fără nici un sprijin. Arm îi urmări cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
voi lua cu mine sunt puține. Dacă îmi va lipsi ceva, voi primi degrabă, regula fiind ca solicitarea să aibă aspecte rezonabile. Așa că preparativele propriu-zise nu înseamnă cine știe ce. Dar mai rămâne cugetul, fiindcă ideea că o perioadă nedeterminată voi fi claustrat, mort aproape - fără a ști cu adevărat ce se petrece la numai câțiva pași de mine - nu e prea lesne de suportat. Sunt un ins calm și disciplinat, dar cred că aceste însușiri mi-au fost - în astfel de situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
un fel de katharsis, la o purificare interioară a exegetului aflat în fața unui text care, succesiv, se revelează și se refuză percepției". Adică un joc al conștiinței analitice cu opera care se deschide și se închide, se dăruiește și "se claustrează în structura sa autarhică", aidoma unei seducătoare de mare clasă. Opera ca o analogie a eternului feminin... Nu altminteri e prizat Mircea Zaciu, al cărui demers ne oferă tabloul unui impact între liniile "de croială raționalistă și desenul esențializat al
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
adăugat aci că fondatorul existențialismului, filosoful danez Sören Kierkegaard, descriind în opera sa omul în fața lui Dumnezeu, considera egoismul drept un foarte mare păcat. Omul egoist întoarce spatele fundamentului divin al vieții.” Așadar, sinele lui Goe, îndepărtat de Dumnezeu, e claustrat, e constipat, adică e încuiat la minte, acest ultim sens motivînd comportamentul profund existențial al puștiului dugliș. Morala pe care o întrezărește Cronicarul? Cînd filosofia nimerește în gura plebei, nici filosofia nu cîștigă și nici plebea nu se ridică peste
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4925_a_6250]
-
furia, să te scoată din inerție. Mai mult, orice handicap care te pune în inferioritate e o condiție de binevenită alarmă, fiindcă te încarcă cu motivul unei răbufniri ambițioase. În cazul lui Gheorghe Grigurcu, handicapul s-a numit așezarea geografică: claustrat decenii la rând la Târgu-Jiu („Amarul Târg", cum îl numește cu cochetă tristețe), oraș a cărui platitudine culturală ar fi putut să-i fie fatală, criticul a reacționat pe măsură: s-a revoltat sub forma unei prodigioase activități gazetărești, de unde
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
decorativul bogat, spre o imagistică încărcată, sublimare a simțurilor supuse restricției: „în el în adîncuri se-ntruchipa/ ca în rana de aur a scoicii/ cuvîntul mărgăritar” (un banchet de lumină & glorii). Verbul liric luxos, e menit a răscumpăra renunțările insului claustrat între rafturile încărcate de tomuri (e amintită biblioteca lui Borges), ca într-o mînăstire profană, care uneori i se năzare a fi o veritabilă anticameră a Domnului. Bardul „se strecoară se furișează/ păduche de aur/ între penele Îngerului ascuns/ și
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
unei claustrări în spirit, de unde aerul de însingurați a căror poftă de comunicare și-o satisfac departe de lume. Ei sunt oficinali în accepția nobilă a termenului, preferînd liniștea cabinetului în locul agitației din mijlocul plebei. Nimic mai nefiresc pentru acești claustrați de elită decît să deschidă gura din dorință de ostentație, pentru a intra în pielea unor figuri oficioase. Oficios e intelectualul care acceptă să fie omul puterii, arborînd o mimică preocupată de misionar social, pe cînd oficinal e profesionistul care
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
vindeca nici un jargon. Pritocești sterp calambururi și te miști pe mici suprafețe semantice, în jurul unor chichițe verbale fără orizont numinos, adică faci analiză sterilă cu expresii la modă, fără o perspectivă care să culmineze într-un orizont de spirit. Ești claustrat între pereții unui lexic de care faci uz după convenția epocii, dar dacă ți se ia lexicul nimerești în gol, din lipsa unui sprijin care să vină din acel fundal de spirit care face din filosofie o disciplină a esențelor
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]