18 matches
-
prin grilaje și parloarul / vorbitorul unde se duceau călugărițele care primeau vizite. Aceste școlărițe aveau curtea lor și o galerie care le permitea să meargă la abațială pentru a asista la unele slujbe, deși mai existau capele în diferite clădiri claustrale. În extremitatea de Sud-Vest, aproape de zidul cel înalt și crenelat, era izolat "Spitalul", conceput „pentru aceste soiuri de boli contagioase care apar uneori.” Era construit departe de clădirile mănăstirești, dincolo de grădini și de livezi, ca un fel de "lazaret", pentru
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
moralizator, i se potrivesc o acțiune scurtă și violentă, o montare austeră, o exprimare limpede, tensionată și sobră, păstrând ceva din pompa antică ce transformă reprezentația într-o adevărată ceremonie. Problemele dezbătute vizează culpabilitatea individuală sau colectivă. Spațiul însuși este claustral: oraș închis, sufocat de prezența muștelor - simbolul eriniilor din tragedia antică, camere refugiu - camera tronului, în care se ascund vinovații. În Muștele Sartre dezbate, în spirit existențialist, vechea problemă a destinului uman. Modelul de la care pleacă îl constituie Choeforele lui
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
trăită integral». Dar prudența și conveniența au sugerat surorilor din Este să-și pună o uniformă, pentru a nu crea confuzie în popor. În casă erau găzduite câteva fete singulare (ex-prostituate, fete-mamă, sau handicapate), care manifestau anumite atitudini nu tocmai claustrale. Don Battisti, cu o fantezie exuberantă, a plănuit pentru surori un tip de îmbrăcăminte bizară și frapantă. Don Calabria, când a văzut-o, a rămas un pic dezamăgit. Nu a spus nimic, pentru a nu ofusca bucuria sărbătorii, însă dezaprobarea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ca pe o bagatelă. În celălalt taler al balanței se află atmosfera de plictis victorian al Angliei anilor '60 înainte de a exploda în mâinile tinerilor furioși din Portocala mecanică (1971) al lui Kubrick, a Beatleșilor, a rock and roll-ului, atmosferă claustrală de colegiu, având drept muzică declinările limbii latine însoțite de sfaturile călăuzitoare și mămoșenia doctrinară a fetelor bătrâne blocate în stereotipuri. Întrebarea pe care Jenny o adresează profesoarelor ei, față de care nutrește un real respect, interpretate excelent de Emma Thompson
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
simplu moartea, ci imediatul ei comprimat la sute de atmosfere. Nicio abilitate specială nu reclamă succesul, întrecerea presupune mai mult decît hazardul, un al șaselea simț, un anumit fler. Timpul se dilată în filmul lui Babluani, în ciuda unui spațiu compact, claustral, cîteva camere dintr-un imobil lipsit de definiție locuibilă. Regizorul detașează grosplanuri fotografice ca la Nadar, unde jocul fizionomiilor atinge o intensitate aproape mistică, jucătorii au chipuri de posedați. Unul dintre jucători, cel supraponderal, cîntă în pauză la o pianină
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
Rîsul neliniștitor al fetei se preschimbă în teroare și lacrimile spală rana proaspătă cusută pe viu. Regizorul a reușit să creeze impresia de dinamism cu o intrigă aproape convențională, cu o serie restrînsă de evenimente petrecute într-un spațiu limitativ, claustral prin deplasarea "acțiunii" de pe scena exterioară a întîmplărilor către interioritatea personajelor printr-o continuă provocare a lor. Această provocare coincide programatic cu provocarea "bunului-simț", a cutumei, al rostului, fapt care face parte din educația monahală, filocalică și ceea ce mi s-
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
glacială a relatării nu exclude explorarea zonelor erogene ale limbajului ce atinge cota cinismului misogin la George Cușnarencu. Sigur, există evaziune din deviații, derapaj și obsesiile prezentului în bucle temporale SF (Ovidiu Bufnilă sau Mihail Gălățanu), în erotodemonie de tip claustral, în scenarii thriller. Nu lipsește autoterapia ironică, virilă, monologul semiserios, aproape detașat, aproape disperat ce motivează povestirea regretatului Mircea Nedelciu, "Alienum est", cu final amânat. Un picarro al damnațiunii postmoderne este personajul lui Răzvan Petrescu, ce n-are nici o reținere
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
mare frumusețe, o parte din ele mi-au amintit de tablourile pictorului maghiar Munkacsy din ultima perioadă, tablouri spectrale de o incomesurabilă tristețe. Cadrele de interior și cele de exterior se succed halucinant, iar regizorul blochează orice evadare din spațiul claustral al obsesiei. Personajul intră, asemeni lui Tezeu, într-un traseu labirintic unde, mai devreme sau mai tîrziu, se va întîlni cu minotaurul, cu o expresie a monstruozității. Nikki Grace descoperă celălalt spațiu, imperiul minții, nu printr-o intervenție explicită a
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
reușit să-mi invadezi sufletul. Tragic de singură, spuneam odată pierdută În acest labirint al singurătății, această sugrumare lentă care mă Îngheață de spaimă. Zilele sunt pline de surprise. Și iată, pe neașteptate, cineva s-a strecurat În spațiul meu claustral, aducând curenți calzi, blânzi, producând adevărate tulburări În sufletul meu nedumerit. Totul s-a schimat și se schimbă cu fiecare clipă. Cu fiecare zi ce trece, realizez că În orice activitate Îmi propun În cursul unei zile, ea se desfășoară
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sclipiri de poezie autentică. Editorialul său din nr. 79 - „Între idolatria și sfințenia artei“ - este însă un manifest ortodoxist și antimodern(ist), în care artiștii laicizanți apar expuși anatemei viitorului: „...și vor fi dezvrăjiți și trimiși spre pocăire în sihăstrii claustrale din toate taberele artei îndrăcite unde pîndesc: rasputinii popiți, călugării fugiți, iudeii renegați, renegații cosmopoliți, francmasonii intelectuali, raționaliștii mistificatori și alte făpturi cu mutră asemeni omului și masca artistului genial”. Ortodoxismul lui Sandu Tudor pare uneori colorat... aproape futurist: „Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
albit, Mihai Duma grizonat se îndepărtează, cu puștiul lui Duma între ei, pe drumul care duce la marele baraj aproape terminat. Literele albe țâșnesc, mari, ocupând cadrul : Iulie 1965. Ieri întunericul, de azi lumina. Zidul (1975) sau Lupa și spațiul claustral Foarte rar, cineaștii români din perioada comunistă și-au asumat tema propagandistică și au reușit s- o rezolve artisitc. Constantin Vaeni și Dumitru Carabăț au ales lupta comuniștilor în ilegalitate, bulă speculativă de mari dimensiuni a propagandei, și au creat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Siguranță și Gestapo, Carabăț și Vaeni pun o lupă pe firul narativ, dilată spațiul și timpul filmice. Tipograful Victor se autoclaustrează în încăperea zidită, fără identitate - pulsul secvențelor din acest spațiu scade dramatic, contemplare, reverie, căderi în amintire, în vreme ce spațiul claustral se mărește, așa cum se întâmplă în psihologia prizonierului, și se umanizează cu fotografiile vechi, desenele pe pereți și imaginile din mintea lui Victor. Secvența, emblematică, a tipăririi manuale capătă ritmul lent, descompus la gest al oficierii unui ritual cosmogonic, pare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
internate, forturi coloniale; (5) așezăminte care grupează persoane pentru care izolarea reprezintă o opțiune personală: abații, mănăstiri ș.a. Caracteristicile comune tuturor acestor tipuri de instituții sunt următoarele: * practică izolarea cvasi-totală a unui număr important de persoane într-un același univers claustral; * practică ruptura cu oricare dintre "lumile" experimentate anterior de aceștia; * pretinde să controleze toate aspectele vieții lor, spărgând frontierele care separă, în mod obișnuit, în societățile moderne, activitățile principale (munca, odihna, distracția); * îi "înrolează", supunându-i unui regim de viață
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
viață consacrată ca stare în care se intră, spre ideea că există mereu o ușă deschisă: un canal pentru a intra într-o stare de continuă ieșire. A considera viață consacrată, în toate aspectele sale - ba chiar și cea de claustrală - ca pe un prag gândit și voit pentru a ieși în întâmpinarea fraților și surorilor întru umanitate, însuflețiți de însăși privirea și sentimentele lui Cristos, este un apel pentru fiecare dintre noi. Elena Lasida, vorbindu-le, cu câțiva ani în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și, cu atât mai mult, nu se cuvine să dăm importanță celor ce laudă acest fel de viață fără a-i cunoaște truda. E ușor a vorbi despre mistica vieții consacrate, așa după cum e ușor a vorbi despre mistica vieții claustrale contemplative, fără a sta măcar o singură zi într-un singur loc, închiși în mănăstire. Trebuie să fim foarte atenți atunci când vine vorba de exaltații «gratuite», de tentă gnostică, despre o viață consacrată ce nu catadicsește să se confrunte cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și la inspirația originară a institutelor, cât și adaptarea institutelor însăși în funcție de schimbarea condițiilor de existență». Părinții conciliari nu se tem să deschidă ușile unei interpretări radicale a vieții consacrate, protejând-o de umilitoarea comparație cu dublul eroism al vieții claustrale - întotdeauna pe primul loc - sau al vieții misionare. Conciliul ne invită să reconsolidăm demnitatea oricărei forme de viață consacrată și să revigorăm capacitatea testimonială a acesteia: «Organizarea vieții, a rugăciunii și a activității trebuie adaptate la condițiile fizice și psihice
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Viața sa a zguduit oarecum toate structurile care se considerau de neînlocuit pentru a garanta o viață consacrată de perfecțiune, care să fie demnă de acest nume. Această peregrinare interioară a fost posibilă tocmai datorită acelei vremi de viață monahală claustrală, mai întâi la Notre-Dame des Neiges, iar mai apoi la Akbès, unde fratele Charles a înfăptuit exodul său interior de purificare și de axare pe esențial. Solitudinea asistată a vieții monahale l-a făcut capabil să trăiască dura solitudine a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
starea interioară este amprentată de un sentiment de recluziune, de refuz al realității"73. Amprenta interiorității și invitația la un memento mori combinate cu o delectatio morosa conferă tabloului și o notă decadentă, amplificată și de stranietatea peisajului cu valențe claustrale și litificate într-o rigor mortis care afectează tot ceea ce se află în jur, de la blocurile paralelipipedice de piatră albă cu o luminescență bizară, la apele încremenite într-o oglindă glasată, de la atitudinea solemn-statuară a omului în giulgiu, noul locuitor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]