254 matches
-
plictisește când i se oferă feluri de mâncare frugale, pentru că știe că urmează un desert delicios. Viața pensionarelor permanente este determinată de intervențiile decisive ale lumii dinafară, pe care ele nu o pot influența. Ar putea fi o tragedie a claustrării, dar este doar o elegie a petalelor căzute. Central este conflictul dintre două foste dive, care nu-și vorbesc de o viață; ele se explică și se împacă pe parcursul celor trei ore de spectacol: Ioana Bulcă și Simona Bondoc compun
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
pigment malign al naturii umane care e Dan Ciachir, se dovedește concomitent un homo religiosus. Cronica ortodoxă pe care a susținut-o cu competență și har, în revista Cuvîntul, e un argument peremptoriu. În răstimpuri, scriitorul nostru resimte nevoia unei claustrări purificatoare: „șederea pentru o vreme la o mănăstire nu era pentru mine o noutate; stătusem și în alte rînduri la Căldărușani și locuisem în aceeași odaie, în toate anotimpurile. Însă abia acum trăiam senzația definită abia ulterior, după ce am găsit
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
doi ani datorită ticăloaselor anonime, se adaugă și tristețea pe care i-o provoacă decapitarea teatrului românesc, prin eliminarea din teatru a unor mari artiști, precum Marioara Voiculescu, profesoara sa, alungată din teatru, categorisită drept "chiabur" din cauza unei proprietăți viticole, claustrarea într-o singură odaie în propria-i casă, nemaiputând să joace nicăieri, a Alicei Voinescu, alungată cu scandalul cunoscut, a unui Ion Manolescu și a atâtor mari actori ca Marieta Deculescu, Ion Iancovescu, Aurel Munteanu, aflați la bunul plac al
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
cuplu, și amicul lor, Tunner). Totuși, nu e cazul să subestimăm cinematografia lui Vittorio Storaro (tot el e responsabil pentru cea din Ultimul tango...): dacă face panoramare sau cadru general cu macara sau gros-plan, camera trebuie să redea sentimentul de claustrare al personajelor. Acțiunea filmului poate părea în derivă: călătorii se mișcă dintr-o localitate în alta fără a avea vreun scop, se pierd unii de alții, Port (John Malkovich) se îmbolnăvește de febră tifoidă și moare, iar Kit, singură în
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
se dovedește mai rentabil decît violența. Nu s-a întîmplat așa la ediția 2004. Filmul preferat al președintelui Tarantino a fost, previzibil, și cel mai violent film al competiției - coreeanul "Old Boy", de Park Chan-wook, un thriller cu incest, răzbunare, claustrare, hipnoză, și tot acel balet sîngeros al cruzimii fizice, în care asiaticii sînt neîntrecuți. Regizorul coreean vede în violență "motorul societății contemporane; violența e azi în toate - în familie, în educație, în dragoste, între state și între clasele sociale". Un
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de anvergura tristului cavaler, lipsit de universalitatea umană caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul e o maladie care poate evolua în două direcții, fie printr-o aprofundare a "răului" , prin "claustrarea în eu", fie prin "distrugerea realului" în locul "transcenderii" lui. Se prefigurează astfel virulenta negație cioraniană, ca o transcendență demonică, revers al aspirației spre sacru. Pe bună dreptate, Ion Dur, reamintind "dorul" inextingibil al gînditorului ajuns la maturitate după tărîmul natal
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de anvergura tristului cavaler, lipsit de universalitatea umană caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul e o maladie care poate evolua în două direcții, fie printr-o aprofundare a "răului" , prin "claustrarea în eu", fie prin "distrugerea realului" în locul "transcenderii" lui. Se prefigurează astfel virulenta negație cioraniană, ca o transcendență demonică, revers al aspirației spre sacru. Pe bună dreptate, Ion Dur, reamintind "dorul" inextingibil al gînditorului ajuns la maturitate după tărîmul natal
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
nu înțelege ce se întîmplă. Și de ce... Și unul, și celălalt sînt dublați în experiment de Satana-Liliachiul. Acolo, Iov-Râlea se agită să evadeze din nedreptate, să aducă mereu dovezi ale credinței, se zbate în continuu într-un spațiu mic, al claustrării și al neputinței. O ia mereu de la capăt, ca Sisif. Aici, Levi-Râlea cade în sine. Introvertit, cu pusee de durere, de iritare, de nemulțumire, cu un ușor zîmbet ciudat în colțul gurii, vorbește reținut. Două lumi se luptă în el
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
De aceea el însuși a simțit, într-un tîrziu, nevoia de a se "explica", scriind "confesiunea involuntară" (1975) - publicată în Carnete europene - și "mica autobiografie intelectuală" (1977) din Prezențe românești și realități europene (acum, în 2004, în ed. II). Cultivîndu-și claustrarea între pereții locuinței-bibliotecă și retras exclusiv între paginile scrierilor sale, el își dădea seama că devenise indescifrabil pentru contemporani. Se pare însă că, în fond, nu era deloc prea dornic de a-și lăsa, dezlegată, enigma-i... Adrian Marino a
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
existente În țara de adopție (Franța) de unde proveneau strămoșii săi, dar pe care tânărul refugiat nu o poate „recunoaște” și nici asuma ca fiind a sa și care, deși primitoare, nu face decât să potențeze sentimentul de dezrădăcinare și de claustrare În propriile amintiri. Aceste etape gravitează În jurul a două ipostaze referențiale pentru narator, prima constituită de imaginea lui Ștefan, prietenul cel mai bun din copilărie, iar cea de-a doua identificându-se cu Suzanne, sau Zsuzsanna, refugiata de origine ungară
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
operelor sonore ar putea zice: Tăceți-le până ce le veți putea auzi! Ascultarea OS ca mod de finalitate sau cadențialitate, reprezintă și stadiul unui al patrulea nivel de interpretare, prin care conștiința călăuzitor-moderatoare reperează OS într-un mod deprivativ<footnote Claustrarea în întuneric, odată cu totala izolare de orice fel de stimuli, ținea odinioară de practica misteriilor unor religii antice, aparținând cultului unor zeități și/sau personalități modelatoare, precum cele de sorginte tracică, ca Zalmoxis și Dionysos, ori greacă - Eumolpos (misteriile de la
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
iadul dantesc, ne scufundăm în ,,bolgii” tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Dar zările deschise nu ne liniștesc căci, spune poetul: ,,câmpia mucedă ne hărțuie din urmă”. Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce în spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem, negreșit, pe lumea cealaltă! Singura speranță posibilă ar fi aceea că un vis rău ne prigonește, din care vom putea cândva ieși, trezindu-ne... Naratorul liric descrie oare o damnare
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
și în dubla sa realizare; cuvântul mântuie prin crâmpeiul de transcendent pe care îl pune în joc, pe care inevitabil îl conține, dar angajează, în egală măsură, ființa într-un joc aproape tragic al limitelor și revoltei, al deschiderii și claustrării. Preluând o sintagmă eminesciană de amplu fior nostalgic (Trecut-au anii...), Virgil Ierunca își așază paginile de jurnal, "întâmpinările" și "accentele" ori "scrisorile nepierdute" sub semnul timpului, al distanței implacabile dintre trecut și prezent, explicitând hiatusul ce se cască între
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
tine. Dumnezeu este Atoateîndurătorul, așa că se îndură și de tine. Lasă lumea ta, Amăgitorule - și vină. Lasă lumea ta, căci numai gîndul tău abia de stă să o țină. 6. Nașterea mea e fără de sfîrșit N-am avut niciodată simțul claustrării. Nu m-am simțit niciodată claustrat în burta mamii mele. Nici singur, nici întristat. Cum să te simți singur, cînd ești înlăuntrul altei femei? Cînd o altă ființă te cuprinde, te conține? Poți fi, cel mult, Fericit, n-am fost
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
acceptă delimitări fortuite. O exaltare a ființei intelectualului, o dereglare paradoxală a restricțiilor contextuale (,după câteva zile, începusem să mă simt acolo ca în provincie: deopotrivă acasă și în exil; poate e un dram de nebunie"), prin ieșirea bruscă din claustrarea camerei de lucru dar și a ambianței anoste, în lume. Simțământul de anihilare a existenței se cere imperios combătut, anulat fie și prin probe minime de recunoaștere: "zile ori săptămâni stau aproape izolat, închis în mine, fără să am nevoie
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
de epoleții grei, devin simpli mielușei, fugăriți de infractori pe aleile grotescului jenant sau sunt șantajați de interlopii care fac legea. Recenții violatori ai liniștei romantice de odinioară, ne schilodesc prin amputarea lentă a structurilor sufletești, generând consternare, panică și claustrare. Au arme performanțe în mână și drepturile omului în gură. țopia este enervanta prin definitie. Este stridenta și agresivă. A devenit o profesie rentabilă, căutată de jurnaliști și televiziuni. Indiferent genul. Chiar dacă este la feminin sau la masculin, țoapa sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de epoleții grei, devin simpli mielușei, fugăriți de infractori pe aleile grotescului jenant sau sunt șantajați de interlopii care fac legea. Recenții violatori ai liniștei romantice de odinioară, ne schilodesc prin amputarea lentă a structurilor sufletești, generând consternare, panică și claustrare. Au arme performanțe în mână și drepturile omului în gură. țopia este enervanta prin definitie. Este stridenta și agresivă. A devenit o profesie rentabilă, căutată de jurnaliști și televiziuni. Indiferent genul. Chiar dacă este la feminin sau la masculin, țoapa sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
aspru criticate sau "înfierate", cum se spunea în epocă, pentru evazionism, estetism, elitism, cosmopolitism etc. Li s-ar fi atribuit fără dubiu toate păcatele pe care ideologia le găsea în creația neînfeudată propagandei. Azi ele documentează asupra unui climat de claustrare silită, de retranșare într-un spațiu securizant, pe care l-au cunoscut destui intelectuali, fără ca nici unul să aibă energia trebuitoare unei atît de cuprinzătoare și de complexe mărturii. Nu e un strigăt de luptă, ci o voce potolită a rezistenței
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
care apelează la repetiția cu caracter mitic-liturgic, aceeași poveste spusă de tatăl ei despre originea frasinului, aceleași plimbări reluate obsedant într-un parc, care configurează nu doar conturul unei insolitări, ci și un blocaj, o închidere, o formă dizolvantă de claustrare.
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
rezonanță aparte. „În alb”, adică vii; „în alb”, adică moarte; care e începutul și care e sfîrșitul? Unde se termină și unde începe? Pentru ce ne aflăm aici: să ne îmbrăcăm în alb sau să ne dezbrăcam de el? Puritate? Claustrare? Turnul de fildeș? Pietrele din caldarîm? Răspundeți voi, după ce ascultați acest album! - Ați înregistrat albumul în studioul lui Nick, Luna Recording Studio (www.luna-amara.ro/studio). Mulțumiți de rezultat? - Extrem de mulțumiți! Nick a investit enorm în acest studio, nu doar
Interviu cu Mihnea Blidariu [Corola-blog/BlogPost/99846_a_101138]
-
rezonanță aparte. „În alb”, adică vii; „în alb”, adică moarte; care e începutul și care e sfîrșitul? Unde se termină și unde începe? Pentru ce ne aflăm aici: să ne îmbrăcam în alb sau să ne dezbrăcam de el? Puritate? Claustrare? Turnul de fildeș? Pietrele din caldarîm? Răspundeți voi, după ce ascultați acest album!” Vom asculta imediat și albumul (de fapt, chiar acum scriu pe „Pietre în alb”; în acest moment răsună în redacția Tiuk! piesă mea preferată de pe acest album: „În
Pietre în alb [Corola-blog/BlogPost/96962_a_98254]
-
înțeleagă tânăra generație, își aduce aminte de propria sa tinerețe, mărturisește ce cărți l-au influențat ș.a.m.d. Iar toate acestea într-un mod liber și uneori de-a dreptul fantezist, ca o alergare fără scop după o îndelungă claustrare într-un spațiu mult prea restrâns. Încercare de definire Suntem puși în dificultate dacă încercăm să definim scrierile lui Nicolae Balotă: eseuri, studii, articole, monografii, memorii... De fapt este vorba de unul și același gen de discurs, cu mare capacitate
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
exterioare; nu am cunoscut niciodată lipsuri materiale acute. Frustrări, da, însă ele afectează mai degrabă viața sufletească; și se răsfrâng în complexe tainice, poate nici de purtătorul lor până la capăt știute. La vedere se află o anumită (ascunsă) timiditate, inadaptare, claustrare; și dorința comunicării. În măsura în care visata comuniune rămâne însă deficitară la modul real, ea își caută refugiul în sfera ideală. Așa te încredințezi literaturii. Cauți împlinirea în idei, în cărți. Prietenii mei cei mai de nădejde s-au dovedit a fi
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
în evidență modul subliminal în care Dan Sociu induce o nouă grilă de receptare a cărților sale. Nu avem, va să zică, de-a face cu grupuscule de poeme trăite în timp real, ci cu evadări narative dintre cei patru pereți ai claustrării depline. Nu ne ciocnim de niște simple plachete reușite, ci - direct - de niște modele de surclasare ale celor mai curajoase opere de imaginație. De niște fantezii complete și complexe. De niște mitologii personale. Așadar, ducând raționamentul până la ultimele lui consecințe
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
în eseul de tinerețe Elogiul ipocriziei, Carmelia Leonte întărește, cu argumente solide, ideea genezei reciproce a teatrului și poeziei: spaima de lucruri (de recuzită, în teatru), cabotinismul și conștiința damnării ca o cale spre poezie, raporturile tensionale între expansiunea și claustrarea ființei, între "adăpostul pleoapei" și "exteriorul mecanic", mișcarea centripetă și centrifugală, vertical și orizontal, oglindă și fereastră sprijină ipoteza complementarității, a "slujirii" poetului de către actor, posibilă prin mișcarea de interiorizare "caracteristică oricărui poet, dar care capătă dimensiuni dramatice când acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]