52 matches
-
siluete abia conturate, de ecran negru cu excepția unui profil. Ca și în Moartea domnului Lăzărescu, majoritatea acțiunii se petrece în interioare al căror spațiu nu e niciodată larg și aerisit, o idee foarte adecvată mediilor tragice, pentru că deja personajele par claustrate, prinse în capcană. Eastwood accentuează acest lucru, filmându-le de aproape, nu cred că există vreun "long shot" în tot lungmetrajul. Să nu uit: dacă tot spuneam în câte aspecte ale unui film își bagă Eastwood nasul, atenție! La O
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
stilului" consacrat de scrierile altor foști deținuți politici care-au descris ororile din viața-n închisoare ca datorate exclusiv torționarilor și gardienilor. Corpas se află-ntre puținii ce mărturisesc mecanisme mult mai subtile de producere a suferințelor și schimbării personalității claustraților în sensul politic dorit. La Salcia și-n oricare penitenciar sau colonie, nu era loc pentru morală. Întipărit în "conștiința josniciilor noastre" a rămas traiul din coloniile de muncă, se confesează autorul. Sistemul reeducării prin muncă, experimentat în diverse forme
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
lui fiziologic, cu visele sale, somnul instaurează un armistițiu, îmbăindu-l pe cel cufundat în sinele lui permanent - adică cel mai ascuns și chiar lui însuși necunoscut - în ape reparatorii. Acel sine clamoros, pus pe aventuri în spații deschise sau claustrat, în timp suspendat sau tocmai bun de cutreierat înainte ori înapoi. Trista condiție a binarei stări trezie/somn (sau somn/trezie?) cade pe seama lucrării timpului, cu prisosință la subiecții la care somatic se observă contagiunea între cele două fundamentale stări
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
dincoace./ fără margini este ieudul și fără ieșire.// nici o geografie n-a reușit încă să-l aproximeze./ nu l-a prevestit nici o aură./ nu-l urmează nici o coadă de cometă". în consecință, Ioan Es. Pop cultivă senzațiile mărunte ale insului claustrat și se arată atras de voluptatea augustă a somnului. Senzoriul său e unul al restrîngerii, al închiderii hipnagogice, incluzînd o sugestie prenatală (Freud afirma că somnul e o dovadă că nașterea noastră nu e deplină): "aici numai patul mai are
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
boemă provincială, de solitar, care afectează în egală măsură "viziunea" și comunicarea ei. Aparentul dinamism, combinatoria metaforică se încheagă în figuri moi, vlăguite, reflectînd devitalizarea. Însăși evaziunea în univers se dovedește a fi iluzorie, o reverie subțire a unui individ claustrat ce se încumetă a se confesa doar pe jumătate (afectînd a nu-și lua în serios confesiunea): "Ți se întinde o foaie albă ți se spune fii sincer fii sincer fii sincer ai voie să fumezi și să iubești să
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
aflu că în Valderrubio, când autorul era copil, exista chiar o familie - a Francisquitei Alba - care avea patru fete din două căsnicii, mama le ținea din scurt, iar Federico, copil fiind, se ascundea după ghizdul fântânii și spiona curios fetele claustrate. Își amintește mai târziu autorul cât de uluit era de acea viață petrecută dincolo de perdeluțele brodate și de poarta masivă din lemn, în acel patio tipic caselor andaluze - curte interioară unind două corpuri de casă - în care fetele puteau ieși
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
Betty Buckley, locul unde se consumă și ultimul act al dramei. Regizorul încearcă să recupereze atmosfera patriarhală, conservatoare a locuințelor din Sud care mai păstrează un aer seniorial, dar și povești crude. Atmosfera a devenit halucinantă, spectrală din cauza bătrînei voluntar claustrate, care impune cu severitate o ospitalitate bizară, dar mai ales din cauză că, și aici, "întîmplarea" se întîmplă. De altfel, este și unul din momentele "fericite" ale filmului, cînd starea de tensiune este creată firesc, fără inutile artificii, decurgînd din stări, fără
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
obosit ca un vânător blestemat, împietrit în nemișcarea sumbră, săgeata noastră are vârful în umbră. Când murim de tot? Când nu mai avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca niște soldați, surori și frați fără arme, în cazarmă claustrați. Azi în cimitir sub un imens patrafir s-au adunat viii cu cei morți! Era un miros de colaci și de vin. Era sărbătoarea lor, sub cerul de smochin. Și totuși au trecut de marginea ferestrei: peste poduri peste punți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fie? Am distrus legende, mituri și zei, Orașe, bisericile sfinte. Am pângărit morminte, am ucis. Dumnezeu nu ne-a arătat dacă acea lume este în cer, sau sub pământ. Ne-a lăsat-o slobodă în vânt. În cerc ne naștem claustrați. Ei l-au creat; cei învățați nu au știut că vor muri și ei, odată cu cei rămași o vreme de neatins, sub ochiul suferind și aprins. * * * vecina mea, Lucica Filosofând ne pregătim pentru moarte, spunea Platon, în albastra lui carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
altfel. Medicii psihiatri încearcă în zadar să dibuiască trauma care l-a determinat să comită o crimă - sau tentativa acesteia -, având la îndemână un singur indiciu, numele Vega, pe care pacientul îl pronunță în zbuciumatul lui somn. Cu viclenie, cel claustrat refuză să-și divulge secretul. Vega este numele unui potentat, mare grangur la Academie, cu care insul nostru fusese cumva coleg de școală. De multă vreme șomer în disperată căutare de loc de muncă, în regimul luptei de clasă, o
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
pe cap. Zice: — Nu trebuie să te machiezi. Nu trebuie nici măcar să te speli. Un văl bun e echivalentul ochelarilor de soare reflectorizanți, numai că pentru tot capul. Un văl bun e ca și când ai sta în casă, îmi zice Brandy. Claustrată. Singură-singurică. Aruncă șifon galben. Mă înfășoară în nailon roșu cu model. Așa cum e lumea noastră, umăr la umăr, oamenii care știu totul despre tine dintr-o privire, un văl bun e geamul fumuriu al limuzinei tale. Ediția inedită a feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
reușește să evadeze de fiecare dată, corupând cu limba ei dulce, prefăcută și proteică pe orice gardian sau persoană de ordine. Acesta rămânea perplex și pe loc impresionat de pledoaria elocventă a maimuțoiului despre soarta și condiția lui de victimă claustrată și hăituită, susținută cu multă artă în limba lui maternă. De fiecare dată, reușea să se întoarcă în pădurile rezervației Makonde, unde sălășluia o vreme, până intra în atenția vreunei echipe de cercetători, ziariști, fundamentaliști care nu mai pot cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el la prezent. -Nu știu, nu mi-a spus. Știi că trebuie să fac eforturi ca să ies? -De ce faci eforturi? -Altfel, n-aș pune piciorul afară. Aș cere să mi se livreze produsele de primă necesitate și aș trăi claustrată aici. -Asta ar ridica vreo problemă cuiva? -Am încercat deja. -Și care a fost rezultatul? Clătină din cap, confuză, ca pentru a evita să vorbească despre asta. -Eu, în orice caz, n-am scos nasul afară de două zile și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dau seama cum imaginează el. Un prieten literat îi spune lui Márquez: „Credibilitatea, dragă maestre, depinde mult de mutra pe care o faci când povestești.” Ei bine, mutra, mutra asta, cum o fi ? Mai ales, în scris. M-ar interesa. Claustrat de iarnă ca într-un submarin gata de imersiune. Văd prin hublou zăpada adunată în curte, în grădina vecinilor, pe stradă. M-aș simți foarte bine, dar sunt muncit de vinovăție, fiindcă cea care aduce pâinea de toate zilele, laptele
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
evită „un dezastru” sau pierde „cîteva priveliști fericite” (Ușa destinului). Cînd revine la contemplație, își conspectează o dispoziție de bază a naturii romantice care e nostalgia naturii. Aceasta nu e decît năzuința spre viziunile de spațiu și de timp ale claustraților, „poeții părăsiți de iarba lor” ( Poemă de dus melcii la pășunat). Constatînd granița inviolabilă dintre natură și expresie, în cele din urmă Olimpiu Nușfelean își situează criza în zona stilistică. O absoarbe într-un cod simbolic prin figurarea unui contrast
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
în când, la casa cu femei-papusi, nici unul dintre ei nu încerca să intre și nu părea șocat de apariția unei locuințe atât de stranii. Părea să fie o ciudățenie acceptată necondiționat. în ce ne privește, ne temeam doar că femeile claustrate aici să nu alcătuiască cumva un conclav de paciențe schizofrenice. Dar nici vorbă de așa ceva: ele nu voiau decât să asculte povești de dragoste, chiar dacă pentru această pofta epica a lor ne luaseră prizonieri, cu o naturalețe maladiva. Prin urmare
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
samsarul" care-a adus-o) va veni s-o răscumpere. Un loc unde inocența, fie ea trucată de-o autoare meșteră-n veninuri dulci, precum plăcerile preplătite, insistă să nu-i cedeze celei mai crunte mizerii. Sigur, mica lor societate claustrată și claustrofobă (paradoxul din care nu pot ieși) se face și se reface prin zilnice jocuri de roluri. Citez, aici, doar două anecdote (sînt multe, nici nu știi bine cine le spune, și din ele se cîrpesc, de fapt, niște
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
n-aș face-o? am ripostat. Lumina puternică din cameră transforma tot ce era de partea cealaltă a ferestrei într-o grămadă de umbre întunecoase. Biroul era de fapt o cutie gri cu ușile închise. M-am simțit înșelată și claustrată. A ridicat din sprâncene. —Bună întrebare. Să o pun în alt fel atunci. Vreau să îmi faci o favoare. Dacă accepți te asigur că vei fi răsplătită pe măsură, dar cu condiția să dai dovadă de discreție absolută. Vorbea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > EFEBUL CLAUSTRAT Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 600 din 22 august 2012 Toate Articolele Autorului Munte de iluzii, erupție efuzivă, lava bazaltică ieșită la suprafață își croiește cărări fără milă acoperind rănile deschise ale sufletului cu sarea credinței. Reaprins din
EFEBUL CLAUSTRAT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365837_a_367166]
-
străbătut în lung și-n lat poalele muntelui apusean, himeric. Născută din bezna adâncului aducătoare de iluzii rumegă, deci, pe-ndelete urletele de indignare, îngroapă sufletul de viu. Dimineață, într-o muțenie de piatră, mă regăsesc nu m-ai învins! Efebul claustrat, dovadă stă ce-am scris. Referință Bibliografică: Efebul claustrat / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 600, Anul II, 22 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
EFEBUL CLAUSTRAT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365837_a_367166]
-
himeric. Născută din bezna adâncului aducătoare de iluzii rumegă, deci, pe-ndelete urletele de indignare, îngroapă sufletul de viu. Dimineață, într-o muțenie de piatră, mă regăsesc nu m-ai învins! Efebul claustrat, dovadă stă ce-am scris. Referință Bibliografică: Efebul claustrat / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 600, Anul II, 22 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
EFEBUL CLAUSTRAT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365837_a_367166]
-
literari, prieteni și era ascultat ca un guru de un auditoriu care umplea sălile peste măsură.Profesorul Alexandru Piru, la care am avut lucrarea de licență, mi-a declarat că la citirea romanului " Cel mai iubit dintre pământeni", a stat claustrat în casă două zile și două nopți, fără să mănânce, citindu-l pe nerăsuflate. De altfel și eu la citirea romanului ,, Cel mai iubit dinte pământeni” am rămas cu un mare gol în suflet, cartea aceasta mă răscolise atât de
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
șiruri întregi de mașini cu admiratori, mai ales după ultimul roman, care răscolise toată intelectualitatea română. Profesorul Alexandru Piru, la care am avut lucrarea de licență, mi-a declarat că la citirea romanului " Cel mai iubit dintre pământeni", a stat claustrat în casă două zile și două nopți, fără să mănânce, citindu-l pe nerăsuflate. Nimeni nu mai scrisese ca el până atunci. În noaptea când romanul a fost pus în vânzare, în fața librăriei Mihai Eminescu s-au strâns mii de
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
Crainic, Radu Gyr și alții; prin învățare de limbi străine, prin îmbogățirea cunoștințelor, folosind scrisul cu acul: pe pereți, pe pingele, pe centuri, ca și prin comunicările dintre celule prin alfabetul Morse etc. Toate acestea alcătuiau o întreagă Pravilă a Claustraților, rânduită pentru realizarea purificării prin suferință, a catharsis-ului creștin, folosind metodele consacrate de veacuri ale marilor asceți și mucenici creștini, spre a se pune temelie nepieritoare Împărăției Cerurilor pe pământ, inclusiv în celulele temnițelor devenite altare de jertfă pentru
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351492_a_352821]
-
sublim al Dragostei. Toate speranțele lor exhatologice se materializează așadar, în neființă. Goliți de Dumnezeu ei devin materie fără spirit, rațiune fără sentiment, pământ fără cer, lavă devenită cenușe astfel pretinsa lor obiectivitate împroșcă în jur erori subiective și spirite claustrate. Toți acești învrăjbiți ai urii, toți acești uzurpatori ai temeliilor creștine se străduiesc și răușesc până la un punct anume, să dărâme întreaga rânduială ortodoxă a Neamului: familia, societatea, biserica, pentru a le preface într-o sălbăticie a nihilismului lor ateu
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]