57 matches
-
a observat acest lucru la momentul potrivit, desființarea planului. De altminteri, eu n-am fost niciodată de acord cu prezența fizică, subliniez, fizică, a tabloului ca ultim plan perceptibil, un fel de substitut al peretelui. Poate fi și o reacție claustrofobă aici, dacă ne-am propune să glumim puțin. Cu obiectele acestea, împreună cu Paul Neagu, sau în paralel cu Paul Neagu, dar, oricum, împreună (pentru că am semnat împreună un... nu puteam să-i spunem, pe vremea aceea, un manifest, ci un
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
căuta, tot sub influența LSD-ului, revelații supreme: Singurul lucru cu care pot compara experiența aceasta este actul sexual cu un necunoscut". Laudanum-ul îi producea lui Thomas de Quincey "plăceri senzuale" în timpul concertelor de muzică. Dintr-o reacție agresivă claustrofobă, Aldous Huxley și Timothy Leary doresc să transgreseze lumea aceasta iluzorie. Exemplele pot continua și cu alte nume la fel de celebre. Toate aceste gesturi ale toxicomanilor, oricât de inteligent sau de idiot ar fi argumentate, calchiază scenariul furibund al disperării. Cu toate că
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
îngropată de vie, într-un sicriu, cu capacul bătut în piroane, și cu o cameră de filmat plasată subiectiv, în interiorul sicriului închis, în fundul gropii, peste care se aude cum cade pămîntul, ca valurile unui ocean în furtună; o secvență nerecomandată claustrofobilor, pentru că induce riscul de sufocare. Dar epopeea lui Tarantino abundă în momente în care ai prefera să închizi ochii și să nu vezi ceea ce vezi; dar nu poți să-i închizi, pentru că acest cineast nebun, nebun, nebun are și toată
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
petrece, însă, un lucru paradoxal. El stă la un ghișeu - adică la masa unei berării dintr-o gară, pentru a ilustra cu un singur exemplu - și nu disperă, nu obosește. Funcționarul, care este el, nu are angoase kafkiene, nu e claustrofob și nici nu simte, bacovian, materia plîngînd. La drept vorbind, dacă Bacovia sau Eminescu chiar au fost simpli funcționari publici - copiști sau secretari..., Caragiale - un om rămas liber - își alege ghișeul. Și îl găsește pretutindeni. Ciudat cum, fără a fi
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
nu doar pentru că a venit vorba, "societatea civilă" o construiesc, la ora actuală, cu mult mai mult succes acești protagoniști (interpreți - pentru întâia oară în mod consecvent - ai propriului destin), cu mult mai multă aplicație decât orice exersare nestingherita, dar claustrofoba a jocului parlamentar și decât orice înregimentare partinica (cu atat mai mult "înregimentare", cu cat reacția în planul politicului tinde să devină sufocant de exclusivista, epuizând rapid credibilitatea taberelor). cu adevarat, în acest caz democrația se exercită, fără tentă electorală
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
susține el, nu și-a propus să facă un scream à la française). Tânărul regizor încearcă să adauge horror-ului cât mai multe elemente de fantastic. De altfel, atmosfera din castel ne trimite cu gândul mai degrabă la lumea misterioasă, claustrofobă, și la estetica barocă a unor filme semnate de Cocteau (La belle et la bête), decât la cele americane, de tipul Shining sau Halloween. Din păcate, acumularea neselectivă a clișeelor genului, inconsistența scenariului și jocul isteric al actorilor ne fac
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
ai crede că privește faptele în amănunt, el le îndepărtează, le micșorează și le răstoarnă, printr-o lupă ținută mai aproape de sine decât de obiect. Ziarul și ecranul îl protejează de aerul poluat al informației, îl împachetează într-un scutec claustrofob de hârtie și sticlă, asigurându-l că e intangibil și curat (nevroză), dar conectat în același timp (iluzia autenticității) la miile de evenimente - toate accidentale. Informația mai suferă și o altă distorsiune - nici aceasta privind acuratețea, ci, mult mai grav
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
experiență, fără finalitate la public, Conu' Leonida față cu reacțiunea, avută prin 1969 la Teatrul Nottara, ca tînăr absolvent. Protagoniștii: Ștefan Iordache și Ștefan Radof. "Un spectacol complet trăznit. Iar actorii erau geniali. Și foarte tineri. Povestea celor doi pensionari claustrofobi devenise povestea tineretului român claustrofob. Am avut 23 de ședințe cu tot felul de comisii de stat. Spectacolul n-a trecut, a fost interzis. Am avut două experiențe cu Caragiale, două cenzuri diferite." Recitesc în nr. 2/2001 al revistei
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
Conu' Leonida față cu reacțiunea, avută prin 1969 la Teatrul Nottara, ca tînăr absolvent. Protagoniștii: Ștefan Iordache și Ștefan Radof. "Un spectacol complet trăznit. Iar actorii erau geniali. Și foarte tineri. Povestea celor doi pensionari claustrofobi devenise povestea tineretului român claustrofob. Am avut 23 de ședințe cu tot felul de comisii de stat. Spectacolul n-a trecut, a fost interzis. Am avut două experiențe cu Caragiale, două cenzuri diferite." Recitesc în nr. 2/2001 al revistei Okean conversația extraordinară a lui
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
la Cinema Victoria, iubitorii de documentare putând viziona filme cu tematici variate: de la dragoste și idealul de iubire, (Phon Pehn Lullaby- de Pawel Kloc, film câștigător al Marelui Premiu astra Film) la lumea eclectică a metroului parizian (Metro) sau viața claustrofobă a gangsterilor din Africa de Sud (Gangster Project). „Zeci de mii de spectatori cinefili sau nu, iubitori ai filmului de non-ficțiune ori aflați la prima întâlnire cu filmul documentar au vizionat la Astra Film povești inedite, surprinse în documentarele care au rulat
Au început înscrierile pentru Astra Film Festival 2013 [Corola-blog/BlogPost/98328_a_99620]
-
vârf ușor Zăpadă fină de toamnă timpurie Iar frigul se scoboară binișor Zădărnicind orice sentiment de bucurie. ....................... E trist că inima îmi plânge După soare, căldură și nisip În timp ce starea asta se răsfrânge Neputând-o învinge sub niciun chip. Devin claustrofob când vine-o toamnă Căci vizuina mea devine o închisoare Ce la singurătatea vieții mă condamnă. Deschid timid în sufragerie barul Și torn alcool în vechiul meu pahar ciobit Încerc și reușesc să-mi înec pe loc amarul Mă simt
RUGĂCIUNE PENTRU O TOAMNĂ NEDORITĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378197_a_379526]
-
Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului orașul își schimbă pantofii de coral la intersecții suflete blurate aburesc geamul tramvaiului niciun doctor nu practică autodisecții plouă cu tăcerea unui somn ce rupe plasa captivantă liftul claustrofob urăște zidurile necomerciale se sare cu parașuta de la etajul șapte în curse nelegale soarele îmi împarte anii ca pe niște cai în ducipali și bidivii nu mă pot risipi între păunii cuvintelor și sarea iubirilor (atât ) de vii ochii de
NO NAME de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377088_a_378417]
-
un cofraj de ghips și de imaginile de o maladivă și tandră senzorialitate culese în romanul său, Inimi cicatrizate (1931), după care foarte bine putea fi turnat un film. În prima parte a peliculei avem doar perspectiva lui Jean-Do, limitativă, claustrofobă, disperată; prin fața camerei, la propriu o camera-eye, personajele apar difuz, fragmentat sau în gros-planuri deformate parcă de o lentilă convexă, așa cum îi apare reflectată hilar propria sa imagine cu rictusul paretic într-o oglindă strîmbă. Comentariile sale ironic-disperate contrastează cu
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
într-o epocă dată nu poate uimi pe cineva care îl cunoaște pe autor. Fire mai degrabă lirică, temperată însă de exercițiul rațional al criticului și de analiza epică la care își supune activitatea onirică în romanele publicate până astăzi (Claustrofobul și Hydra, primele părți ale unui ciclu proiectat încă în studenția de acum două decenii), Corin Braga a fost mereu atipic printr-o anume suavitate în contextul contingentului optzecist în care l-a plasat coincidența biografică. Retrasarea cruciadei umanității medievale
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
de cuviință ca lumina să se aprindă imediat ce deschidem frigiderul, fără a ne gândi la piticul care sare iute din tufa de leuștean să apese pe comutator, poate i-o fi și lui frig sau poate, În timp, a devenit claustrofob. Dacă descoperim o băltoacă sub mașina de spălat, ne imaginăm că problema vine de la o conductă spartă și chemăm urgent reparatorul, când ea, de fapt, poate că are nevoie doar de-o mângâiere și de-un pic de Calgon. Ne
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ceea ce nu Însemna că Încetaserăm să ne distrăm. La Bursă se puneau pariuri despre care boală va invada prima principatul Monaco, dacă divizia de insecte purtătoare a gripei frizerilor, care ataca dinspre Franța va ajunge mai repede decât febra maimuței claustrofobe, care survola Mediterana, până când un desant al pneumococului vișiniu de Thailanda, impecabil organizat și executat, a decis apartenența epidemiologică a micului principat. La o asemenea rată rapidă de răspândire, a boteza cu numele tău un agent patogen devenise cea mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
greu și îi simt suferința și nu prea mai am chef. Casa capătă viață de la vânt, lumina albă mă invadează și furculițele fac zgomot în bucătărie, liftul urcă cu presiune dilatată din străfund și se oprește cu zgomot de mină claustrofob, urât cer alb în gri, galben de pergament, oamenii se mai duc de colo încolo și toți își caută garsoniere, scârțâie frânele țuguiat, motor de mașini, demaraje, se duce, a se duce, a se opri în sunet grav, gâlgâit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
zvâcnire un timp prezent, următoarea același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte în cantități aproximativ egale, apoi zidește mușuroaie pentru furnici. Aleluia! Nebunul, suferindul inconștient al conștiinței claustrofobe, narcoticul stelelor date în pârg, împătimitul "sfârcurilor de cometă", dependentul placentei (cerul mereu în luna a șaptea), zoofilul iepelor Carului Mare, piromanul fulgerelor despicate în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și moare în cuvânt precum viermele într-un cocoloș de mătase. Nimic mai umil decât să te jupești primăvara de propria piele ca o desfrunzire timpurie, apoi să-ți croiești din ea cămașă de nuntă sau de înmormântare. Nimic mai claustrofob decât strâmtorarea propriului păcat. Nebunul mereu are soluții, așteaptă cuminte o primăvară mai generoasă, pentru a decupa din el ca dintr-o revistă; la ultima întomnare, a rămas fără mâneci. Nu a disperat, a luat un foarfece, și-a croit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
despre o promisiune amânată, bătrânul evită imaginile voalate sub cruci. Nu există un maxim al suferinței; spui "ajunge", când în fotografia bunicului, un ins sever, cu mustață, construiește un lagăr; atunci îți dai seama că ai greșit, că sensibilitatea ta claustrofobă abia încape într-un un buzunar de furnică toamna. Incertitudinea măsoară cu pasul într-o ilustrată trimisă tocmai din Siberia. Incertitudinea lui Petru amputa oiștea Carului Mare. Peste hipodromul lui Dumnezeu tropăia o herghelie de cai leneși. Burțile pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tinere încă și maleabile. *** Sunt încă tânără, iubitule - I’m still young - putem să ne facem investigații medicale complete; la 30 de ani, aproape toți prietenii noștri sunt bolnavi. Mai am timp să mă așez încet în patul metalic și claustrofob al aparatului RMN, chemându-l și pe Dumnezeu lângă mine. *** Proprietara mi-a semnalat că ar trebui să renunț la tocuri definitiv (zgârie gresia holului, deranjează vecinii) Eventual pot să-mi caut un nou job, la domiciliu, să nu mai
Versuri by Denisa Mirena Pișcu () [Corola-journal/Journalistic/5313_a_6638]
-
pe Judith Meszáros, cu febra ei delirantă din poeme, fără ca autoarea să fi opus vreo rezistență). Fiecare dintre noi avea să producă texte în consecință: Corin Braga iniția o tetralogie halucinatorie intitulată Noctambulii (din care au apărut primele două volume, Claustrofobul și Hidra) și avea să publice, mai apoi, un jurnal de vise (Oniria), primul de acest gen din literatura română, Judith Meszáros publica volume de poezie în care "tehnica" delirului era elocventă, Ovidiu Pecican scotea pe piață un roman straniu
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
-a adus-o) va veni s-o răscumpere. Un loc unde inocența, fie ea trucată de-o autoare meșteră-n veninuri dulci, precum plăcerile preplătite, insistă să nu-i cedeze celei mai crunte mizerii. Sigur, mica lor societate claustrată și claustrofobă (paradoxul din care nu pot ieși) se face și se reface prin zilnice jocuri de roluri. Citez, aici, doar două anecdote (sînt multe, nici nu știi bine cine le spune, și din ele se cîrpesc, de fapt, niște vieți aruncate
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
sunt nervos). -Locu-ntăi mi se cuvine ,nimeni nu-i curtat ca mine Căt sunt eu de subțirel ,toți vor să-mi pună inel ! -Dintre toate (cum vă zic),eu sunt cel mai necăjit Muncesc singur (ca un rob)chiar dacă-s claustrofob! -Liniște ! Le zice palma ,nu vă mai certați degeaba , De nu v-aș ține pe toate ați fi niște oase moarte . Pe mine mă ține brațul ,cotul și cu antebrațul Și de umăr agățate ...stăm cu toate ! Umăru-i legat de
CONCURS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377527_a_378856]
-
scris poeții cântece, sonete, povești de dor, făuritori de vise, epistole sau versuri alegrete, pagini de istorie fost-au scrise. Dacă-n momente, cheie, ale vieții, replică având de spus, nu ai cuvânt, în jurul tău s-or strânge toți pereții, claustrofob fiind, te vei simți pierdut. Vorbe-n vânt, vorbe goale, voi folosiți cu sens cuvântul, nu-l aruncați la întâmplare, nu-i ia puterea nici mormântul. Căci, omule, dat ți-a fost cuvântul, hrană de suflet și alint de mame
CUVÂNTUL de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379364_a_380693]